Oamenii de afaceri germani: Sibiul nu mai este atractiv pentru investitori

A apus epoca acelui Sibiu căutat de investitori străini dornici să se stabilească în Zona Industrială Vest sau în împrejurimile municipiului reședință de județ. Din cauza unei crize a forței de muncă ce a acoperit întreaga plajă de profesii, Sibiul a devenit – deja de câțiva ani – o zonă care nu mai este atractivă pentru noi investitori. O spun reprezentanții Camerei de comerț și industrie româno-germană, care au venit la Sibiu pentru a discuta despre importul de forță de muncă din afara Uniunii Europene.

Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă (AJOFM) Sibiu a raportat pentru luna martie 2018 un indice de șomaj de 2,3% (aproximativ 4.500 de șomeri), față de o medie națională de 4,5%. Aceste date indică o lipsă evidentă de forță de muncă activă, dar neangajată, problemă care a devenit pentru oamenii de afaceri una mai mare decât infrastructura deficitară. “Am avut vizite la multe fabrici și tema de top este lipsa forței de muncă, mai ales a celei calificate. Am descoperit această problemă peste tot pe unde sunt oameni de afaceri germani“, a rostit Sebastian Metz, directorul general al Camerei de comerț și industrie româno-germane (AHK), la un eveniment organizat la Sibiu pe tema forței de muncă ce poate fi atrasă din afara țărilor Uniunii Europene.

Sibiu, Timișoara, București

Potrivit reprezentanților AHK, trei zone importante din România au devenit nerecomandate noilor investitori: Sibiul, Timișoara și Capitala. “Acestea sunt regiunile din România care nu ar mai fi atractive pentru un investitor nou, dacă ne uităm la disponibilitatea forței de muncă. La Sibiu, forța de muncă nu este ușor de găsit deja de câțiva ani, la fel ca și la Timișoara și București. Mai nou, de un an-doi, au început să se plângă de această lipsă a forței de muncă și cei din Brașov și Satu Mare. Oradea și Clujul au ajuns la limită, de aceea pe hartă le-am încercuit cu linie punctată“, a prezentat punctul de vedere al investitorilor germani Iuliana Rusu, manager al departamentului Management Investment & HR în cadrul Camerei de comerț și industrie româno-germane.

Iuliana Rusu a subliniat și faptul că lipsa forței de muncă a devenit o problemă de prim nivel doar în zona de Centru-Vest a României, plus Bucureștiul, situație care ar putea oferi o rezolvare prin relocarea forței de muncă din celelalte regiuni ale țării. “Referitor la relocare, semnalele noastre sunt că – de exemplu – celor din Timișoara nu le este ușor să lucreze cu persoane din Gorj sau Teleorman. Iar din Moldova sunt toți plecați în afara țării“, a mai spus Iuliana Rusu.

Falsa rezervă de forță de muncă

Statisticile naționale indică faptul că România are cel mai mare procent de angajați în agricultură la nivelul Uniunii Europene: 25,3%, față de Bulgaria (6,5%), Ungaria (4,3%), Germania (1,4%) sau Spania (3,9%), au arătat reprezentanții AHK. La nivelul județului Sibiu, datele pe care Consiliul Județean Sibiu le-a inclus în Strategia de dezvoltare pe perioada 2012 – 2020 prevăd că în agricultură și silvicultură, în județul Sibiu lucrează efectiv 28.200 de persoane, adică mai bine de 15% din populația ocupată a județului. În paralel cu tehnologizarea agriculturii, mare parte din această populație ar putea fi relocată în alte industrii, susțin oamenii de afaceri germani. Care, însă, consideră că aceste date statistice nu reflectă realitatea. “Aceste procente reprezintă fie oameni care trăiesc din ajutoare sociale, fie persoane care beneficiază de liberalizarea pieței forței de muncă la nivel european și lucrează în alte țări. Iar beneficiile sociale acordate de actualul guvern de stânga nu sunt încurajatoare pentru a atrage oameni pe piața muncii“, a mai spus Iuliana Rusu. Care a atras atenția asupra exemplului Germaniei. “Ne sperie, la Cameră, prin ce criză a forței de muncă trece Germania. Problema acută a început în domeniul medical, dar acum se caută să se aducă din alte țări de la sudori la șoferi, chiar și contabili. Absolut orice lipsește de pe piața germană. Și, în aceste condiții, cum am mai putea să îi ținem pe români acasă?“, s-a întrebat retoric Iuliana Rusu.

Birocrația non-UE. Depășită de o altă problemă

Conferința organizată de AHK a găzduit și discuții pe tema forței de muncă din afara spațiului Uniunii Europene. În prezent, România limitează numărul anual al persoanelor din afara UE care pot veni să lucreze aici la 6.500. “Se discută că acest număr va fi crescut la 30.000, din acest an, ceea ce ar fi foarte bine, deoarece cred că numărul de 6.500 de a fost atins deja. Totodată se discută la nivel de conducere a țării și de faptul că se va modifica nivelul impus al salariilor pentru angajații din țări non-UE. În prezent, unui angajat adus din afara UE trebuie să îi plătești cel puțin salariul mediu pe economie, care în 2018 este de 4.162 de lei brut. Discuțiile sunt că în loc de salariul mediu se va introduce obligativitatea plății salariului minim pe economie. Dar acestea sunt doar discuții, nimic nu este încă oficial“, a declarat Johannes Becker, partener al TPA România, companie de consultanță fiscală și juridică.

El a prezentat și faptul că angajarea unei persoane din afara UE este un proces care implică o birocrație amplă, împărțită în trei etape, fiecare cu perioade și costuri diferite. Prima etapă (cea de obținere a permisului de muncă de către angajator) durează aproximativ două luni și presupune costuri cu obținerea actelor de aproximativ 350 de euro pentru fiecare persoană din afara UE care se dorește a fi angajată. Cea de-a doua etapă – obținerea unei vize de lungă durată de către cetățeanul străin – durează aproximativ zece zile și implică costuri de circa 150 de euro (taxe și asigurarea medicală). În fine, cea de-a treia etapă este cea de obținere a permisului de ședere în România de către cetățeanul străin. Implică niște costuri estimate la 120 de euro (taxa de viză), plus alți 259 de lei pentru permisul de muncă și o perioadă de așteptare de aproximativ 30 de zile. Abia după încheierea acestei etape angajatul non-UE poate munci legal în România. Cu alte cuvinte, cei de la TPA Group estimează că procedurile de angajare a unei persoane non – UE în România durează aproape patru luni și implică niște costuri de aproape 700 de euro de viitor angajat.

Conferința organizată de AHK a reunit reprezentanți ai mediului de afaceri sibian și ai autorităților locale

Dar nu birocrația ar fi principala problemă, cum o problemă nu ar fi nici identificarea forței de muncă. “În fiecare țară poți găsi numeroase firme care livrează forță de muncă, deci nu est nicio problemă dacă, de exemplu, decizi să aduci oameni din Madagascar“, au mai spus reprezentanții TPA Grop. O problemă o reprezintă modul de a fi al românilor. “Există rețineri sociale și culturale în rândul românilor față de importul de forță de muncă“, a mai declarat Sebastian Metz, directorul general al AHK România.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).