Popii Sibiului sunt statul paralel

În Sibiul acesta mic, preoții au un statut aparte în relația nu doar cu mulțimea enoriașilor, ci și în relația cu instituțiile statului, reprezentate de funcționarii cu frică de Dumnezeu și – mai ales – cu o teamă și de popi (în ceea ce urmează, haideți să facem distincția între termenul “popi“, cu un ușor sens peiorativ, și “preoți“, oameni ai Bisericii, să le zicem deschiși la minte).

Situația capelelor mortuare este cel mai bun exemplu al modului în care funcționarii Sibiului își manifestă frica față de popii orașului. Deși chestiunea funcționării capelelor este reglementată de lege, nicio instituție publică din Sibiu nu se ocupă de aplicarea acesteia. Dar absolut niciuna (citiți detalii despre situația capelelor și afacerile generate de acestea aici).

Căci, cum să impui legi celor care de 2000 de ani știu cum se îngroapă mortul?

Cum să impui celor care de 2000 de ani ”știu ei ce fac și cum trebuie făcut” cum să lucreze cu rămășițele celor trecuți în altă dimensiune?

Niciuna din instituțiile statului nu a făcut nimic pentru a aplica sau a încerca măcar a aplica legea adoptată cu tot cu norme de aplicare. Nici măcar Primăria, instituție publică însărcinată și cu întâietate în respectarea legii nu a catadicsit, prin serviciul specializat care administrează cimitirul și capelele de aici, să se autorizeze. Să se autorizeze pe sine!

Poate că pare o chestiune relativ minoră, dar afacerea capelelor mortuare e una cât se poate de serioasă, una cu un flux cert de “clienți“, pentru fiecare statul plătind un ajutor de înhumare de 4.200 de lei. La numărul de decese înregistrate în Sibiu, vorbim de o piață anuală de aproape două milioane de euro.

Și, în aceste condiții, cum să iei popimii, printr-o lege, nu numai știința de a trece cele pământești către nivelul doi metri sub pământ, ci și o sursă sigură de finanțare?

Nici măcar o instituție nu verifică în mod serios ce se întâmplă cu Biserica. Prin preoții ei – considerați aleși ai Divinității – Biserica e de neatins. Și popii sunt cei care profită, nu divinitatea. Și profită fără să contribuie la stat, găsesc ei metode. Ei sunt stat în stat.

La Direcția de Sănătate Publică s-au dus să prezinte – fapt pe care l-au considerat demn de adus în atenția publică doctorii instituției – o listă cu semnături din vecinătate, ca justificare pentru încălcarea legii în amenajarea unor capele. Cum că oamenii vor să își plângă morții în capelele ridicate la doi pași. Colea, dincolo de gard! Ce lege, aici e tocmeală! Ce zice în lege? 50 de metri de instituțiile medicale, iar capelele mele sunt la nici opt metri? Ia de aici liste cu 1.200 de semnături! Și Direcția de Sănătate Publică le primește făcându-și cruce și scuipând a ”porcăria Satanei” către legea chemată să o știe și respecte. Unde mai pui că respectivele liste de semnături par a fi strânse, de fapt, pentru cu totul altceva decât pentru justificarea unor capele.

Cum, cum să le spui preoților că există alte reguli pe lumea asta, de care și ei trebuie să țină cont în activitatea lor plină de har? Că doar nu e blasfemie când le explici că nu numai că e ilegal să deschizi o capelă în ușa dispensarului medical, dar și că încurcă circulația în zonă deoarece nu există locuri de parcare, de exemplu. Sau că chiar pot exista oameni care chiar sunt deranjați în a vedea zi de zi cortegii funerare în fața blocului.

Legea care reglementează funcționarea capelelor mortuare putea fi contestată de preoțime, dacă e o lege proastă. Aveau și au suficiente pârghii nu doar pentru a contesta legea, ci și pentru a o modifica. Dar nu. E mai simplu pentru popime să ignore legea, deoarece ei sunt în afara celor pământene. “Dați Cezarului ce-i al Cezarului“ a devenit o expresie ștearsă din cărțile popimii noastre.

Vorbim de toate, absolut toate capelele mortuare ale bisericilor din Sibiu. Un caz generalizat de care nu se preocupă nicio instituție publică de patru ani de când există legea și - să fim corecți până la capăt – de un an și opt luni de la publicarea normelor de aplicare.

Nici măcar o instituție din județul acesta nu s-a dovedit a fi condusă de oameni care știu că legile se aplică și Bisericii, în fapt și preoților și birocraților acestora. Păi, ia să modifice Ministerul Muncii nu știu ce norme de protecție, că imediat vine firma cu care musai trebuie să ai contract pe protecția muncii și te facturează de noi instruiri. Cum a fost la noi, la redacție, când a trebuit să semnăm sub faptul că am fost instruiți pentru măsura de securitate potrivit căreia trebuie să ne ținem de balustradă când coborâm treptele proaspăt spălate. Serios! Ce să mai vorbim de modificările pe linie fiscală? Pe alea le aplici înainte să intre în vigoare, nu la ani după. Prin urmare, de ce preoții să fie scutiți de la aplicarea legii?

Pentru că suntem un popor cu frica lui Dumnezeu. În teorie. În realitate suntem un popor cu o majoritate în care oamenilor le este teamă de popi, și ei ”aleși ai lui Dumnezeu”. Cum să te pui cu astfel de aleși la chestiuni minore, precum respectarea legii în ceea ce privește capelele mortuare? Cu toții murim, să fim umili, căci tot la preot ajungem. Sau poate chiar la popă.

În stradă, de mai bine de un an, se protestează pentru principii. În fața unui stat ai cărui reprezentanți sunt în stadiul medieval în care se tem – dar chiar se tem, privind în sus ca nu cumva să îi trăsnească – să ceară preoților să respecte legea.

PS: În prima zi a acestei săptămâni, la Porumbacu de Jos, un bărbat a fost reținut de polițiști. Este suspectat că a furat doi baloți de paie.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi