Restaurant Bistro. Kontiki de Vasile Aaron

”De ce nu încerci mâncarea la Bistro de pe Vasile Aaron? E ca la Kontiki, local simplu de cartier, dar cu mâncare ieftină și bună. Nu-l știe prea multă lume”, îmi zice un prieten. Excelentă idee, am gândit eu pe loc! Ca să regret pe urmă...

În primul rând cred că numele ”Restaurant Bistro” poate concura oricând pentru titlul de cea mai proastă denumire pentru un local. E ca și cum patronul nu a prea știut ce vrea, ba un restaurant, ba un bistro... ”Știu, o să-i spun: Restaurant Bistro!”. Prima impresia este exact ca numele. Nu știi unde ai nimerit. Se află pe strada Vasile Aaron și este pe stradă. Nu la propriu pe stradă, dar la fix un metru și jumătate de strada pe care circulă mașini și lasă în urmă noxe. Spațiul nu este închis și ca să fie efectul de seră ca la carte, are o copertină dintr-un fel de cauciuc/plastic care se încinge de la soare. Mesele sunt din cele de duzină și mi-au atras atenția cutiile cu șervețele pe care le-au lăsat exact așa, nici nu s-au mai obosit să le aranjeze frumos. Până aici, amicul meu a avut dreptate 100%. E ca la Kontiki!

După ce m-am așezat la una dintre mesele debarasate, că pe restul încă tronau pahare și farfurii de la clienții anteriori, am cerut chelnerului să-mi aducă ce au ei mai bun. I-am zis că nu-mi trebuie meniu, să-mi aducă o ciorbă și ceva la felul doi cu care se mândresc ei.

În nici cinci minute a venit cu ciorba de burtă. Ca într-un restaurant select când îți aduc farfuria gata încălzită pentru a nu altera din aroma preparatului, am fost plăcut impresionat să văd că aduc mujdei, smântână și ardei iute fără să specificat. Elegant! La prima impresie, totul ok. Numai că smântâna era veche și lăsase un fel de zer, iar în ciorbă aveam o muscă. Ca-n filme, că i-am și făcut poză! Eu aș zice să era de ceva vreme pentru că nu se mai zbătea. N-am făcut ca la Mastechef să dau cu farfuria de pământ și să-i fac scandal bucătarului, ci am procedat ca la Kontiki, adică am dat musca la o parte și am gustat ciorba. Care a fost decentă, n-o să vă mint. Nu delicioasă, nu deosebită, ci bună.

Felul doi însă a fost ca o colivă decorată cu bomboane colorate M&M. Exact așa arăta. Chelnerul mi-a spus că e mușchi Bistro, specialitatea casei! O friptură înecată în sos alb cu cașcaval și servită cu cartofi prăjiți. Peste care bucătarul și-a dat frâu imaginației blocată în bucătăria anilor 1987 și a presărat șăgalnic ceva praf de pătrunjel și boia. În afară de cartofii uleioși și uscați, nu pot să spun că a fost oribil, dar nici ceva bun. Avea un gust exact cum arăta... adică se simțea carnea prăjită în tigaie combinată cu o aromă acrișoară a sosului de smântână și cașcaval topit.

Pe cele mai bune preparate oferite de Restaurant Bistro am plătit, cu tot cu un mic bacșiș lăsat chelnerului, 40 de lei: 15 lei ciorba – fără muscă, 23 de lei specialitatea casei. Am plecat gândindu-mă cine în Sibiu ar fi în stare să facă un drum până în Vasile Aaron ca să mănânce asemenea ”delicatese” la prețuri mai mari decât în Piața Mică. Da, știu, cine m-a trimis acolo, nu-mi mai aduceți aminte...

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).