După 20 de ani

În ultima săptămână am fost la cinematograf mai des decât în ultimii 10 ani. Pe undeva, de înțeles, pentru că în toți acești ani nu poți pretinde că Sibiul a avut cinematograf. Hruba denumită pompos Arta, în ciuda ochelarilor 3D și standului de gustări fără de care văd că nu se mai poate vedea un film, n-o poți înregistra în dicționar la cuvântul cinematograf. Era, mai degrabă, un loc unde puteai vedea un film mai inconfortabil decât în propria sufragerie dar pe un ecran mai mare. Și asta într-un oraș care se bucură în fiecare an de cel mai important festival de film documentar din țară, de al doilea TIFF ca mărime din România plus multe alte evenimente cinematografice ce reunesc de fiecare dată mii de oameni în fața ecranelor. Poate asta a fost și cheia succesului acestor evenimente, faptul că oamenii erau hămesiți după film fără alte variante decente la îndemână.

Telenovela Casei de Cultură ne-a enervat pe toți într-o oarecare măsură, sunt convins. Singurul spațiu de masă al orașului a stat sub lacăt ani de zile în timpul unui slalom uriaș printre interese locale și legislație aiuristică iar într-un sfârșit a scos capul la lumină. În sfârșit are și orașul ăsta un cinematograf decent. Că era nevoie de așa ceva se vede cu ochiul liber în față, înaintea fiecărei proiecții de film. Centrul Cultural „Ion Besoiu” a fost efectiv sub asalt în ultimele săptămâni. Moromeții, cu casa plină. Bohemian Rhapsody, cu casa plină la fiecare proiecție. Coadă la bilete, oameni necăjiți că n-au mai prins loc la proiecție, ultima săptămână a fost aproape ca un festival. Cum naiba au putut trece atâția ani fără ca orașul ăsta să aibă un cinematograf decent? Iar acum, că s-a deschis supapa, urmează o adevărată explozie. Într-un an, un an și ceva, vom avea aproape 20 de săli de cinema în oraș o dată cu deschiderea noului mall și cu încheierea lucrărilor la mall-ul din Șelimbăr. Prea multe, după părerea mea, dar după o secetă atât de îndelungată ar fi chiar culmea să te plângi.

Iar impactul unui cinematograf e uriaș. De două săptămâni cred că tot Sibiul, ba poate chiar toată țara ascultă Queen. Bohemian Rhapsody este un film absolut fabulos, l-am văzut de două ori în două zile consecutive, complet cucerit de modul în care a fost spusă povestea și de sublimul muzicii create de Freddy și cea mai mare trupă din istorie. Sentimentele care te încearcă pleacă de la admirație totală la nervi și furie că am ratat poate cea mai importantă filă din istoria muzicii sub bocancul comunismului. Dar în același timp, auzi copii pe stradă cântând Galileo, Galileo Figarooo, și îți dai seama că mult din ce s-a pierdut poate fi recuperat. Mergeți la film, la Bohemian în primul rând, mergeți la film pentru că, în sfârșit, am intrat și noi în rând cu lumea și avem un cinematograf de care să nu ne fie rușine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi