Vineri trebuia să ajung la o petrecere după muncă, dar nu puteam să-mi bat joc de stomacul meu și să nu mănânc toată ziua, iar seara să bag în mine proteine și glucide. Așa că am dat la amiază o fugă până la restaurantul Sonne, unde nu am mai trecut pragul de cel puțin 3 ani. Precizez că am vrut să trec într-o fugă pe acolo, însă am fost pe punctul de a întârzia la chef.
De afară, localul pare că nu funcționează și chiar am ezitat să intru, din cauza geamurilor foarte prăfuite. În interior însă era destul de luminos, curat și pustiu. Sunt mese mari, într-o sală în care se pot organiza evenimente. M-am așezat lângă geam și am început să analizez meniul adus de chelner.
Meniul e unul consistent, în care găsești mâncare pentru fiecare la prețuri sub media de pe piața gastronomică a Sibiului.
Am zis să mănânc ceva ușor, fără carne, poate chiar ceva de post. Am ales o supă cremă de usturoi și o „Pizza Primavera”. Am rugat chelnerul ca în pizza să nu fie pus porumb, pentru că nu-mi place. Deoarece localul era gol - două persoane au ieșit la scurt timp după ce am intrat - mă așteptam să primesc mâncarea în cel mai scurt timp posibil. N-a fost să fie.
Chiar am cronometrat momentul - fix 43 de minute a durat până când chelnerul a adus supa. După 30 de minute răbdarea începea să se stingă, mai ales că pe fundal auzeam ritmurile pieselor „pline de sens” ale zilelor noastre - „Englez sau american, toți vor fete din Balcani” sau „Yes, I'll do the cooking, yes, I'll do the cleaning”... L-am întrebat pe chelner de ce a durat atâta. Mi s-a spus că bucătăria e „full”, că au de pregătit bucate pentru parastase... Într-adevăr, mai târziu s-a adeverit acest lucru: intrau și ieșeau oameni cu pungi și tăvi de mâncare.
Am început să mănânc supa și... surpriză. Era supă cremă de ciuperci. După 43 de minute de așteptare n-am mai protestat, în primul rând pentru că supa era bună, iar în al doilea rând pentru că era fierbinte. În plus, alături era o porție consistentă de crutoane.
La scurt timp a venit și pizza, la fel de fierbinte, însă îi lipsea niște sare și piper, dar asta s-a rezolvat. Am mai cerut niște sos picant, dar am primit o doză bună de ketchup picant. Nu-mi place ketchup-ul, însă de data aceasta două lingurițe au fost folositoare, pentru că a dat niște gust pentru pizza mea vegetariană.
În total, am plătit 27 de lei: 10 lei supa cremă de usturoi care de fapt a fost de ciuperci, 12 lei pentru pizza și 5 lei pentru o apă minerală.
Chiar dacă impresia generală a fost satisfăcătoare, în sensul că aș mai intra pe acolo dacă m-ar prinde foamea prin zona străzilor Bâlea sau Ștefan cel Mare, timpul lung de așteptare m-a enervat. Eram pe punctul de a întârzia la chef.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Pizza Primavera , Restaurantul Sonne
Vizualizari: 9370
Ultimele comentarii
Acum 41 minute
Pastor marginas
Acum 43 minute
Ghita
Acum 44 minute
Sibianul
Acum 45 minute
Alta Persoana
Acum 57 minute
Văsălie Noroi