Joi,
26.11.2020
Ceata
Acum
-2°C

Centenarul continuă la Sibiu: „Fără oamenii de acum 100 de ani, azi poate vorbeam o limbă străină cu dicționarul pe genunchi”

28 Mai 2019 22:05

Centenarul continuă la Sibiu: „Fără oamenii de acum 100 de ani, azi poate vorbeam o limbă străină cu dicționarul pe genunchi”

„Încă suntem în an Centenar” - a spus directorul Bibliotecii ASTRA, Silviu Borș, luni dimienața, când a deschis lucrările unui simpozion dedicat evenimentelor de acum 100 de ani. Tema acestuia a fost „România şi Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920)”.

Istorici, cercetători științifici, juriști din Sibiu, Cluj și Alba au ales câteva teme interesante legate de Conferința în cadrul căreia s-a dezbătut noua configurație politico-teritorială după Primul Război Mondial.

„Acest simpozion a venit în continuarea Centenarului de anul trecut. Cred că e necesar să păstrăm vie în memoria comunității locale, dar și a tuturor ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani, să arătăm ce oameni am avut și ce au făcut ei pentru această țară; să le cinstim memoria. Fără acești oameni poate că vorbeam o limbă străină cu dicționarele pe genunchi”, a argumentat istoricul Alexiu Tatu, directorul filialei din Sibiu a Arhivelor Naționale Române.
silviu bors biblioteca astra

Alexandru Vaida-Voevod a fost unul dintre acei oameni care au contribuit la realizarea Unirii, despre care a vorbit Alexiu Tatu. O altă personalitate a fost Mihai Manoilescu - „cel mai mare economist al României” - despre care a vorbit profesorul universitar dr. d.H.C. Dan Popescu. Popescu crede că „n-am prețuit îndeajuns această figură mondială” și că „îl pomenim pe Manoilescu foarte rar”, în ciuda meritelor sale incontestabile.

Muzeograful dr. Ionela Simona Mircea a ales să susțină o prezentare pe tema „Între Trianon și reforma agrară. Titulescu și problema optanților”, iar prof. univ. dr. Pavel Moraru - despre „Problema Basarabiei la Conferința de pace de la Paris”.

O temă ce vizează inclusiv Sibiul se referă la situația sașilor din Transilvania și atitudinea lor față de Conferința de pace de la Paris, pe care a ales s-o prezinte dr. Vasile Ciobanu, cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, de la prezentarea căruia am selectat câteva idei. Ciobanu a remarcat importanța unui astfel de simpozion: „dacă în 1918 s-a realizat Unirea, atunci în 1919 ea s-a împlinit”. „Uităm se pare că în ianuarie 1919 nu era în stăpânire Banatul, nici nu era soluționată problema din punct de vedere juridic. Au fost multe alte evenimente de la care în acest an se împlinesc 100 de ani și e bine să ne aducem aminte de ele și aici la Sibiu, cu atât mai mult cu cât anul 1918 este strâns legat și de Sibiu - deci, este și o datorie pentru noi ca sibieni să ne aducem aminte de aceste evenimente, să le memorăm”.

„Speranțe mari pentru Conferința de pace de la sfârșitul marelui război și-au pus nu numai puterile beligerante, ci și diferitele naționalități aflate în conflict. Fiecare dintre acestea spera în câștigarea unor drepturi ca răsplată pentru efortul lor de susținere a statelor implicate în conflagrație (...) Era și cazul sașilor din Transilvania, circa 234.000 sau 8% din totalul populației înregistrate la recensământul din 1910.

Liderii acestora erau membrii Comitetului central săsesc, condus de Carl Wolff și deputații lor în Parlamentul de la Budapesta. În timpul războiului însă, membrii comitetului central nu se mai întâlniseră, în timp ce deputații de la Budapesta se aflau, la sfârșitul anului 1918, la Budapesta unde, după cum știm, Parlamentul este activ în octombrie, unde Alexandru Vaida-Voevod citește la 18 octombrie declarația sa de independență a Transilvaniei față de Ungaria. Și alți deputați ai naționalităților au prezentat atunci punctele lor de vedere.

În numele tuturor germanilor din Ungaria de atunci, care erau peste 2 milioane, Rudolf Bransch deputat de Sibiu și-a arătat susținerea pentru acel stat, care era Ungaria de atunci, dar a cerut ca și germanii să aibă aceleași drepturi pe care le-ar fi primit celelalte naționalități. El a aprobat apoi independența Ungariei și proclamarea republicii de către guvern. La Sibiu s-a reunit în 29 octombrie Comitetul central săsesc, dar vechiul său președinte Carl Wolff s-a retras din funcție și a fost ales în loc său mai tânărul paroh al Sibiului, Adolf Schullerus, iar ca secretar - un avocat și un jurnalist tânăr, Hans Otto Roth, care avea atunci doar 28 de ani.

Pe 11 noiembrie 1918 Comitetul executiv al comitetului central s-a transformat în Consiliul național german săsesc, răspunzând îndemnului guvernului de a forma consilii și gărzi naționale pe care ar fi dorit să și le subordoneze, ca organe credincioase în teritoriu.

Rudolf Bransch și alți deputați sași de la Budapesta au început tratative cu noul guvern maghiar privind asigurarea drepturilor lor în această nouă formulă a statului maghiar, republica, dar au discutat și cu reprezentanții românilor, care ceruseră în Parlament desprinderea Transilvaniei de Ungaria. Sigur că în perspectiva în care reușește această inițiativă, ei doreau să se asigure și să aibă relații bune și cu românii în eventualitatea alipirii Transilvaniei la România.

La 15 noiembrie 1918, deputatul Rudolf Bransch a trimis la Sibiu un raport despre mersul discuțiilor. El scria atunci că dorințele desprinderii din statul maghiar a teritoriilor locuite de români și de slovaci vor fi acceptate de Conferința de Pace. Iată că se vorbea atunci despre conferința de pace - se aștepta ca acest forum internațional să facă dreptate (evident, știm cui, învingătorilor, că așa e întotdeauna - învingătorii fac pacea).

Din Ungaria de atunci, spunea Bransch - o viziune, după părerea mea, remarcabilă - va rămâne doar o mică parte. Așa a rămas și este și astăzi după 100 de ani. În această viziune este deja recunoscut rostul Conferinței de pace, de a trasa noile granițe ale Europei. La 1 decembrie 1918, în ziua adunării de la Alba Iulia, Consiliul Național german săsesc a publicat o foaie volantă cu un apel către poporul săsesc să doneze sume însemnate pentru constituirea unui fond necesar apărării intereselor naționale ale sașilor în condițiile marilor schimbări care se produceau în întreaga lume. Și în teritoriul locuit de sași apar cereri (...) în care se aprecia că românii nu aveau dreptul să stăpânească Transilvania, că sașii nu trebuiau să acepte hotărârea Adunării Naționale de la 1 decembrie 1918 înainte de a-și asigura drepturile și autonomia lor în Transilvania (...)”

Prezentarea lui Vasile Ciobanu a continuat cu relatări despre decizia conducătorilor sașilor din Transilvania de a recunoaște, în cele din urmă, Unirea, precum și mulțumirea lui Iulia Maniu transmisă acestora pentru „încrederea arătată în viitorul stat român”, asigurându-i că sașii își vor putea păstra trăsăturile identității lor în România.
„Vasile Goldiș, un specialist în problemele naționalităților, declara că anul 1918, pe lângă bucuria unirii, citez - a mai adus un fapt îmbucurător: națiunea săsească conviețuitoare s-a alăturat la Regatul Român în temeiul firesc al dreptului la autodeterminare fără să aștepte hotărârea definitivă a Congresului pentru pace. Vreau să spun cu aceasta că, de fapt, Conferința de pace era acceptată, era cunoscută, i se aprecia deja autoritatea. După aceea, știm bine că nu se usucă bine cerneala de pe documente și unii n-au respectat (...)”, a adăugat cercetătorul.
Vasile Ciobanu a pomenit la sfârșitul prezentării sale despre „Tratatul pentru protecția minorităților” care s-a semnat la Conferința de pace de la Paris și care „nu putea să fie decât salutat de către elita săsească, mai ales că sașii și secuii erau menționați expres în acel tratat - și zic eu în mod inexplicabil; nu-mi explic nici astăzi și nu i-am auzit nici pe alții, de ce din minoritățile care existau în România să pomenești acolo că sașii și secuii au dreptul la școală în limba maternă, într-un tratat care viza niște drepturi generale ale minorităților din România”.
„În deceniile următoare, conducătorii sași au cerut mereu guvernelor de la București aplicarea prevederilor despre minorități, acelea din hotărârea de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, și cele din Tratatul minorităilor, apreciind că acestea erau niște angajamente, niște promisiuni care nu au fost respectate de către guvernele românești care au urmat”, a concluzionat cercetătorul sibian.

Ion Surdu

de Ion Surdu

Redactor
Telefon:
0757201737

Comentarii

4 comentarii

Radu

Acum 1 an

Toti cei din sala au vorbit? A fost o conferinta cu usile inchise? Astfel de evenimente au un iz de conspiratie pt ca aflam despre ele deabia dupa ce s-au inchiat.
Raspunde

cititor 13

Acum 1 an

Iulia Maniu ??? va rog verificati. si mai sunt cateva.........
Raspunde

Adrian

Acum 1 an

O conferinta cu o tema deoebit de interesanta. Pacat ca nu a fost si mediatizata. Din fotografie, sala pare mai mult goala decat plina!
Raspunde

ToTo

Acum 1 an

a fost de fapt un parastas la 100 de ani de o mare prostie facuta tooot de politicieni. Ce fain ar fi fost acum in transilvania, Ce e mai radeam noi acum de prostii de români, .... e asa ne plângem soarta împreună . DDESTEPTAREA !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus