Inginerul Marcel Stancu este cel care, la mijlocul acestei luni, a publicat cartea „Omnibuz, tramvai, troleibuz – Transportul public electric în Sibiu și în România”. Aflat la a doilea volum despre istoria infrastructurii din Sibiu, de aceast dată inginerul Marcel Stancu aduce în discuție importanța tramvaielor și troleibuzelor în dezvoltarea urbană a unui oraș modern. Un mijloc de transport public electric în Sibiu ar putea deveni unica soluție de a evita aglomerația mai ales în zonele afectate – Cartierul Arhitecților, zona Gării sau Șelimbăr, este de părere prolificul tehnician.
Inginerul Marcel Stancu, în vârstă de 57 de ani, s-a înnăscut în Sibiu și a absolvit colegiul „Gheorghe Lazăr” în anul 1980. A urmat cursurile Facultății de Electrotehnică a Institutului din Timișoara până în anul 1986. A lucrat în instalații electrice de joasă, medie și înaltă tensiune activând în domeniile – fabricarea și repararea echipamentelor electrice, dispecerat, distribuția energiei electrice, producerea energiei electrice, mentenanța echipamentelor electrice, construcții-montaj. În 1996 a creat Muzeul Enrgeticii Sibiene, din Sadu, primul astfel de muzeu din România. În 2013 a publicat cartea „Sibiul și electrificarea României”, care a fost reeditată în 2014. În 17 septembrie 2019 a lansat volumul „Omnibuz, tramvai, troleibuz – Transportul public electric în Sibiu și în România”.
Turnul Sfatului a stat de vorbă cu Marcel Stancu despre noua carte, dar și despre problemele traficului din Sibiu. Discuțiile vizează implementarea transportului public electric în oraș, aducând în prim-plan posibile soluții.
Cum a ajuns un inginer să scrie, mai exact de unde pornește pasiunea?
Marcel Stancu: La un moment dat am ajuns să fiu șeful secției de hidrocentrale electrice din întreprinderea de rețele electrice din Sibiu. Gestionând și ocupându-mă de rețeaua de hidrocentrale de pe Valea Sadului și Valea Cibinului, am avut privilegiul să mă ocup de Hidrocentrala Sadu Unu. Ocupându-mă de această centrală am fost frapat de frumusețea ei și apoi am început să îi aflu detaliile tehnice, iar apoi am aflat încet, încet care este importanța acestei centrale pentru energetica sibiană. Nu a avut numai o importanță zonală, a avut chiar o importanță regională, fiind luată drept model pentru România. Este importantă pentru Europa, dar și pentru întreaga lume, fiind una dintre cele mai vechi centrale din lume și una dintre primele pentru care s-a aplicat tehnologia transportului la distanță a electricității. Această tehnologie și inginerul care a promovat-o au schimbat fața lumii. Pentru că am aflat toate aceste detalii m-am decis să le scriu, mai ales că în acea perioadă se întrevedea o posibilă înstrăinare a acestei centrale. Așa mi-am conturat ideea de a scrie, iar din aproape în aproape am ajuns să extind cadrul de prezentare. Astfel a apărut prima carte care de fapt este o conștientizare.
Credeți că oamenii înțeleg importanța acestor construcții, un caz concret fiind poate chiar exemplul tramvaiului?
M.S.: Da, cred că oamenii înțeleg aceste lucruri. Așa cum cei din Rășinari au înțeles importanța acestui tramvai, cu atât mai mult au înțeles sibienii. Problema nu constă în înțelegere, pentru societatea românească problema este legată de solidaritatea creată în jurul acestor monumente. Cred că pentru sibieni tramvaiul a rămas o rană, însă nu au înțeles că momentul în care ar fi trebuit să se solidarizeze era momentul în care acesta era în pericol. De exemplu, o problemă similară a apărut în San Francisco, dar acolo oamenii s-au coagulat în jurul problemei și au cerut un referendum. Acum tramvaiul pe cabluri este unul dintre cele mai vizitate puncte turistice. În România, din nefericire, nu s-a întâmplat același lucru. Suntem mai mult nostalgici.
Cât timp ați lucrat la această nouă carte?
M.S.: Am lucrat trei ani la cartea „Omnibuz, Tramvai, Troleibuz”, însă ea s-a înnăscut din cealaltă, deci ar trebui să socotim timp și pentru cealaltă carte pentru a avea o dată concretă. Nu mă așteptam ca această cartea să mă acapareze atât de mult, la primul calcul mi-a ieșit că o să îmi ia un an, dar uite că am ajuns la trei. Una dintre explicații este că în momentul în care am început să caut documentație pentru contextul românesc m-am lovit de o lipsă de bibliografie. Astfel, mi-a crescut timpul de documentare pentru această carte.
Cât de greu a fost să găsiți documentația necesară?
M.S.: Depinde de situație, au fost perioade pentru care nu am găsit documentație și am apelat la oamenii cu care am vorbit, ei mi-au povestit din amintirile lor. Am folosit minima bibliografie, informații de pe on-line și m-au ajutat mult forumurile de pasionați de mijloace de transport electric. Aveau multe informații doar că erau și câteva contradictorii, așa am ajuns să îmi bat capul cu anii ca să pot pune informațiile cap la cap și să am certitudinea că sunt adevărate.
Ați ajuns să apreciați aceste mijloace de transport mai mult decât înainte de carte?
M.S.: Am avut foarte multe revelații, avem informații istorice, dar am vrut să merg până în ziua de azi și am fost surprins să descopăr cum a avansat tehnologia în ultimi ani. De exemplu, tramvaie cu ghidaj optic, șine virtuale sau tramvaie cu o singură șină, de ghidare, nu de rulare. Transportul public nu este specialitatea mea, dar pentru a scrie această carte a trebuit să mă informez la cel mai înalt nivel.
Credeți că în Sibiu vom avea un tren interurban în viitor?
M.S.: Ne chinuim de fiecare dată să inventăm apa caldă, dar putem să ne uităm la alții care au inventat-o înaintea noastră, noi doar pierdem vremea. Eu zic că trenul interurban va apărea în Sibiu într-un viitor apropiat, mai ales pentru că infrastructura în mare pare există. Ar fi imperios necesar un astfel de mijloc de transport public. Mulți oameni vin de la țară înspre oraș, asta înseamnă că depopulezi satele și suprapopulezi orașele. Este absurd. Poți să faci un legături de transport în comun, adică inclusiv tramvaie prin care oamenii să se poată mișca repede. În acest fel nimeni nu va mai fi nevoit să se mute în oraș. Soluții există, avem exemple din țările mai dezvoltate. Motivul pentru care s-a distrus tramvaiul din Sibiu a fost pentru că încurca traficul din zona centrală, dar se putea muta linia pe strada Constituției – Coposu – Calea Dumbrăvii.
În opinia dumneavoastră, tramvaiul ar fi putut ajuta la dezvoltarea turistică?
M.S.: Tramvaiul a fost implementat în Sibiu din mai multe raționamente, unul dintre ele fiind turistic. Încă din 1893 se dorea ca tramvaiul să ajungă până în Pădurea Dumbrava și Rășinari. De asemenea, s-a conturat o linie secundară care mergea spre Cisnădie, tot din rațiuni turistice. Toate acestea sunt vizibile cu ochiul liber, tramvaiul trecea pe lângă punctele turistice cele mai importante. De exemplu, primul obiectiv era Ștrandul din Valea Aurie care acum nu mai există, dar atunci se dorea construirea unei zone de spa. Apoi a fost prelungit până la Pădurea Dumbrava, pentru ca turiștii să beneficieze de frumusețea naturii. În acest fel a apărut Hanul Dumbrava, pe locul pe care acum se află Hotelul Hilton. Tot din acest raționament a apărut și Grădina Zoologică, un loc de distracție pentru copii și părinții cazați la Hanul Dumbrava. Apoi, bineînțeles, s-a construit lacul artificial, unde numai că te puteai plimba cu barca, dar găzduia și pești pentru pescarii familiei.
Dacă nu era întreruptă existența tramvaiului în Sibiu, am fi putut vorbi despre o zonă metropolitană?
M.S.: Legăturile pe care le-ar fi creat un astfel de mijloc de transport ar fi condus la conturarea acestei zone. Prin transportul public se micșorează distanțele și asta conduce la o apropiere tot mai puternică. Nu începe în discuție, soluția pentru Cartierul Arhitecților este implementarea unui mijloc de transport public eficient. Degeaba există un transport în comun dacă nu funcționează la orele potrive, mai exact când merg oamenii la muncă sau copii la școală. Principiile sunt simple. Nu mai vorbim neapărat de poluare, este pur și simplu un mod eficient de transport. Din nefericire, Sibiul nu a avut o dezvoltare bună, exemplele cele mai concurente sunt Cartierul Arhitecților și dezvoltarea Șelimbărului. Sigur, nu este tocmai vina Primăriei Sibiu, dar era clar că aceste construcții vor afecta traficul din oraș având în vedere că toate s-au construit în buza Sibiului. În același impas se află și cei care locuiesc după Podul Gării, este un sigur pod care face legătura și se construiește tot mai mult. Eu încă nu am auzit de un plan despre un posibil viaduct. Suntem în urmă față de dezvoltarea occidentului în ceea ce privește transportul.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Podul Gării , Grădina Zoologică , Valea Aurie , Calea Dumbrăvii , Antrenorul Eugen Neagoe , Pădurea Dumbrava , Inginerie Electrică , În România , Turnul Sfatului , Cartierul Arhitecților , Marcel Stancu , Primăriei Sibiu , Inginerul Marcel Stancu , Valea Sadului , Gheorghe Lazăr , Hotelul Hilton Sibiu , Pentru Sibiu , San Francisco Art Institute , Hanul Dumbrava , interurban , Hidrocentrala Sadu Unu , Reportul Turnul Sfatului , San Francesco , Muzeul Enrgeticii Sibiene , Toată Valea Cibinului
Vizualizari: 5859
Ultimele comentarii
Acum 6 ore
Rob
Acum 7 ore
Barosanu
Acum 7 ore
Emil
Acum 7 ore
Nobody
Acum 7 ore
D.M.