Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

Interviu cu Alexandru Dumbravă, inspector școlar general: Îi înnebunim pe copii, au ajuns să fie ca niște mașini care trebuie să fie parcate undeva

Interviu cu Alexandru Dumbravă, inspector școlar general: Îi înnebunim pe copii, au ajuns să fie ca niște mașini care trebuie să fie parcate undeva

Alexandru Dumbravă este un dascăl atipic pentru sistemul românesc. În sensul că este modern, dinamic, merge la ședințe solemne cu rucsacul în spate și vorbește întotdeauna pe șleau. După o lungă experiență în școli mici, inclusiv din zona rurală, coroborată cu specializări în străinătate și contacte fructuoase cu mediul privat, Alexandru Dumbravă a ajuns șef peste învățământul sibian.

De fapt, la jumătatea lunii noiembrie, Alexandru Dumbravă devenea inspector școlar general al județului Sibiu. Întâmplător, totul se petrecea la doar câteva luni după ce și-a anunțat intrarea în PNL. Și după aproape un an în care a fost implicat în mai multe dispute publice cu PSD, care și-a impus propriul om de partid. Așa că am început discuția cu politica.

Lumea vă știe de profesionist în domeniu, peste tot pe unde ați lucrat ați avut rezultate. Prima mea curiozitate este: nu se poate fără politică?

De două ori am fost chemat să semnez adeziunea și am spus nu. Am spus că vreau să fac management educațional în politică. Eu sunt membru PNL din 1998, nu am intrat recent în politică, s-a interpretat greșit că am intrat acum în politică. În 2011 am refuzat un contract de 3000 de dolari, de la un liceu american care mi-a propus să predau istoria instituțiilor europene, pentru a merge director la Roșia.

Dar cum puteți face comparație între America și Roșia?

În 2007 am vrut să emigrez, să plec în Noua Zeelandă. Am cheltuit vreo 2000 de euro să-mi legalizez și traduc hârtii, să-mi fac echivalarea studiilor. Cu două săptămâni înainte de a pleca, cei din Noua Zeelandă au schimbat lista de criterii și nu mă mai încadram.  După aceea, am aplicat pentru un post de profesor la Universitatea din Christchurch, tot în Noua Zeelandă. Le scriam celor de acolo și îmi răspundeau foarte repede, ceea ce în România nu se prea întâmplă. La final au selectat 10 persoane dintre cei 87 care au aplicat inițial CV. Eu nu am fost printre ele. Pe cei 10 îi invitau acolo să stea două săptămâni pentru a vedea cum se acomodează cu universitatea, după care selectau unul. La noi de obicei candidează pentru o persoană, care știe că o să ia postul dinainte de concurs și te miri de ce sunt rezultatele cum sunt și studenții se plictisesc la ore.

Nu este aceasta o cauză a faptului că totul este politizat?

Cred că în cele mai multe situații nu e nimic politizat. La mine a fost o situație excepțională, nu am făcut niciodată politică, nu am întrebat pe nimeni când a venit la mine din ce partid e, din contră cred că am ajutat mai mulți PSD-iști decât liberali. Firu (Ștefan Firu, fost inspector școlar general n. r.), când a fost inspector general, era membru PSD și m-a susținut să iau examenul la București. Am luat examenul pentru casa corpului didactic de două ori și de două ori mi-au tăiat creanga. Ca experiență de viață, cred că am trecut prin toate etapele pe care ar trebui să le străbată cineva ca să ajungă până aici. Am fost profesor la țară, am făcut naveta plecând la patru dimineața din Sibiu cu mașina de lapte pentru a ajunge la Ludoș. Aveam bicicleta pusă pe mașina de lăptărie și la ora două îmi terminam orele. Mă întorceam fie cu bicicleta peste deal, pe la Topârcea și ajungeam pe la cinci în Sibiu, fie mai jucam fotbal cu polițistul din sat și copiii până pe la patru când mergeam cu bicicleta să iau trenul spre casă. Cam asta a însemnat un an de navetă pentru mine. După aceea m-am transferat la Roșia, am fost profesor, am fost coordonator de structură, am fost director de școală, sunt coordonator de transport pentru școală, am avut în subordine la Roșia structura de învățământ alternativă Waldorf, cea mai mare școală cu învățământ alternativ din județ, unde dăm de mâncare gratuit la 100 de copii în fiecare zi. Am avut și cursuri de a doua șansă, undeva pe la 40-50 de adulți veneau și făceau aceste cursuri. Cred că am avut o experiență destul de bogată. Am avut în grijă 15 clădiri pe șapte sate, pe care zic eu că le-am aranjat destul de bine, am și inaugurat trei grădinițe dintre care pe una am deschis-o cu zero fonduri din partea statului român. Am strâns undeva la 300.000 de euro, toți obținuți din donații externe. Am reușit să schimbăm legea și să introducem prevederea ca toți copiii care merg la grădiniță și au situații materiale proaste, să primească tichete sociale.

În aceste condiții cum ați caracteriza starea învățământului sibian? Ce trebuie să știe părinții care au copii pe care îi duc la școală în fiecare zi?

Există mai multe fețe ale învățământului sibian. Există învățământul sibian cu părinți și copii foarte interesați și potenți financiar, dar există și o parte a sistemului unde părinții nu au dat niciodată vreun leu pentru învățământ, ci din contră primeau burse sau tichete pentru a-și aduce copiii la școală. Am acasă trei copii. Ca părinte care își duce copilul la grădiniță aici, văd că se mai cotizează la grădinițe. O faci de dragul copilului, deși învățământul e gratuit. Am în spate și amintirea celorlalte grădinițe unde am lucrat, unde aveam câte 100 de copii care nu dădeau nici un leu, iar părinții primeau bani și mâncare ca să îi aducă la grădiniță.

Alexandru Dumbrava isj

Acum că sunteți la vârful piramidei ce faceți ca să le uniformizați, ca să le apropiați?

Am început să fac proiecte folosind fonduri europene. Am aproape 1800 de copii în proiecte, copii de pe Valea Hârtibaciului. Încă mă ocup de aceste proiecte pentru că le cunosc dinainte de a se naște și mi-e mult mai simplu să le coordonez decât i-ar fi altuia care ar veni acum și s-ar ocupa de ele. Copiii primesc materiale de igienă în fiecare semestru pentru că ne-am gândit să facem și educație pentru sănătate. Primesc de la periuțe și paste de dinți până la detergenți și șampoane. Primesc materiale didactice și hrană de trei ori pe săptămână. Ar fi grozav dacă în timp s-ar crea o infrastructură care să-ți permită să dai copiilor o masă caldă. Dacă vrei să generezi after-school, e greu să nu ai mâncare să le dai după ore. Starea învățământului din Sibiu s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani. Îmi aduc aminte că în 2001, când am ajuns profesor la Cașolț, la 160 de copii pe care îi aveam în școală erau doar patru părinți care aveau loc de muncă. Veneau cu rândul la școală pentru că nu aveau încălțăminte și haine. Căutam oameni care să ne ajute și să ne sprijine. În prezent, greu mai găsești părinți care să vină la ședințe pentru că în fiecare familie măcar unul lucrează. Am avut și situații în care copiii aveau loc de muncă și veneau la școală, dar făceau un fel de frecvență redusă. De la aproape 1000 de asistați social, Roșia a ajuns în prezent la 20-25. În mare măsură, totul s-a datorat educației și locurilor de muncă. În momentul în care un tânăr ajunge să se încadreze într-un loc de muncă, într-o organizație, într-o firmă, el învață ce este disciplina, ce este să mergi la un program, învață că există ierarhii, își face rost de un venit al lui, îl prețuiește, știe că nu trebuie să aștepte de pe azi pe mâine.

Dacă ar fi să puneți punctul pe i, care credeți că sunt problemele concrete ale învățământului sibian?

R: Cred că pregătirea cadrelor didactice și găsirea căii prin care să îi aduci pe copii cu plăcere la ore ar fi cheia marilor probleme ale educației. Poți să stai în clasă și cu două grade în minus, poți face școală și cu stomacul gol, dar atunci când copilul îți vine cu plăcere la oră nu mai  sunt probleme de abandon școlar. El pricepe mult mai repede ceea ce audiază și se duce acasă cu lecția învățată, cu deprinderi primite și nu-și mai ratează copilăria din after-school în after-school și din curs în curs. În ziua de astăzi cumva îi înnebunim, copiii au ajuns să fie ca niște mașini care trebuie să fie parcate undeva. Îl parchezi dimineața într-o școală sau într-o grădiniță cu program prelungit, de acolo îl mai plimbi pe la un after school sau pe la un club de sport și ajunge pe la 7-8 acasă. Îl mai educă și tableta, televizorul, calculatorul încă vreo două ore, uneori până târziu în noapte. După aceea doarme și părintele și-a făcut datoria. Cei șapte ani au trecut așa și ne întrebăm de ce avem copii care nu știu să socializeze, care se întâlnesc toți la o masă și stau pe tablete, deși mai simplu ar fi să comunice verbal. Lipsa de atractivitate a multor ore și lipsa de implicare a părinților sunt cu adevărat două probleme mari. Eu am călătorit mult, am văzut sisteme educaționale din Islanda, Finlanda, Franța, Spania, Cehia, Austria, Republica Moldova, Ucraina, Israel, Iordania, Nepal. Pe o clădire a unei școli din Nepal scriau două chestii care mi-au rămas întipărite: educația este lumina vieții și părinții sunt primii educatori, iar educatorii sunt cei de-ai doilea părinți.

Am aici o listă cu profesorii care predau la simultan. Sunt 123 de învățători. Cu lista asta mă gândeam să aflu câți avem la simultan și să încerc să găsesc un furnizor de training sau pe cineva care are experiență în lucrul la simultan pentru a-i pregăti pe cei care sunt debutanți sau pe cei care nu au experiență cu lucrul la simultan. Au nevoie să fie susținuți, să li se arate care sunt căile cele mai bune.

Sunt deschiși să vină la astfel de cursuri?

Și aici este un paradox. De obicei se plâng că directorii nu le dau bani pentru cursuri de formare. Am avut foarte multe cazuri de profesori care nu au vrut, inițial au spus că vin după care au zis că nu îi mai interesează. Eu zic că cel puțin 10% urăsc formarea continuă și nu vor să fie parte din ea, dar jumătate sunt deschiși. Am mai întâlnit și un caz în care un profesor și-a făcut împrumut ca să meargă în Finlanda să vadă cum se face acolo învățământul.

Îmi puteți spune două lucruri concrete pe care vreți să le faceți la Inspectoratul Școlar? Lucruri clare, astfel ca la finalul mandatului dvs., fie lung sau scurt, să pot să vin să vă întreb dacă le-ați realizat.

Vreau să încerc să aduc școlile mai aproape de comunitate și lucrez la un proiect prin care să facem un parteneriat între școli, companii și asociații ale părinților. Practic, aș vrea să propun un proiect „Adoptă o școală” pentru firmele din Sibiu. O să le propun și domnilor directori ca în viitor să-și facă o prezentare a școlii cu puncte tari, puncte slabe și să spună care ar fi nevoile lor. Să vedem dacă firmele vor fi deschise să adopte o școală, să lucreze împreună și să rezolve diverse probleme. Cea de-a doua idee ar fi să încerc să găsesc finanțare pentru training-uri cu cei care lucrează pe simultan. Consiliul Județean și Consiliul Local au niște agende pe care dau niște bani către diverse asociații sau chiar și școli. Eu am aplicat cu una dintre școlile din Sibiu, odată pe agenda culturală și odată pe agenda comunității, și am câștigat proiecte. Aș vrea să încerc să îi conving pe cei de la Consiliul Județean și Consiliul Local să mai facă încă o agendă, agenda educațională prin care să poată să acceseze mai ușor și școlile proiecte cu specific educațional, iar finanțarea să se dea pe bază de raportări.

Alexandru Dumbrava isj

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

12 comentarii

dascal sibian

Acum 4 ani

Mi-ar placea sa vad o lectie tinuta de dvs. Sunteti profesor de istoie? Peste o jumatate de ora , va rog sa predati lectia Marile descoperiri geografice la clasa a VI-a .
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

alex

Acum 4 ani

habar nu are ce inseamna inspectoratul scolar, vorbeste gura fara ea , probabil pusa sa comenteze. Asemenea ,, capodopere '' sunt cei care sunt zero in viata, si au devenit unealta unora . Pacat ca doamna le STIE PE TOATE
Raspunde

Eu

Acum 4 ani

Hotaraste.te: istorie sau geografie!
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Horbotă salbatica

Acum 4 ani

" oaie "! Deci daca nu schimbau aia criteriile de primire a mucoşilor in NZ, ne spuneai pa acu' 12 ani si te durea in cox de performantele scolare ale pruncilor de geto-daci? Acu o arzi cu doctrine si principii ce trebuiesc aplicate intru asanarea sistemului invechit. ... Traiasca ipocrizia!
Raspunde

Mihai

Acum 4 ani

Daca te uiti atent la parcursul omului, plus articolele precedente din presa, iti dai seama cu usurinta de ipocrizia sa. Un fripturist veritabil, care pozeaza in extremis si cu multa convingere intr-o fecioara virgina.
Raspunde

Andrei

Acum 4 ani

Dacă te uiți atent la comentarii, indiferent de articol, îți dai seama cu ușurință de penibil - că nimic nu mai mulțumește pe nimeni, indiferent cine/ce/cum/dacă. Sfătoșilor. Nu mai credeți în nimeni și nimic, cu atât mai puțin în voi înșivă.
Raspunde

Horbotă salbatica

Acum 4 ani

Da domnu ' Andrei, asa e. ....trist dar adevarat. Nu ne mai place nimic. Am devenit toti ( mai plenar sau mai discret ) niste vesnic nemultumiti. ... Urâta lume, urate vremuri. ...
Raspunde

Gigi

Acum 4 ani

Fiindcă nu mai are nimeni încredere în instituțiile statului, nu mai respect nimeni un grad, o functie, un titlu, o uniformă! Fiindcă toți ăștia au făcut stat în stat și dau cu biciul asupra cetățeanului! Fiindcă bugetarii nu sunt in slujba cetățeanului! Sunt doar pt ei și familiile lor. Fiecare e strict pt el în tara asta! De-asta nu mai e respect pt bugetari! Fiindcă sunt pilosi, parveniți, corupti!
Raspunde

???

Acum 4 ani

Exact! Cum a cazut guvernul Dancila, si-au pus oamenii lor in toate institutiile statului. Cu ce-s mai buni decat pesedistii? Dl. inspector este un exemplu. Dupa scandalul din toamna cu demiterea de la casa Corpului Didactic, dupa mazilirea Viorichii a devenit inspector general.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus