Cum să faci să NU....  sau cum să ne eliberăm copiii

Nu știu dacă v-a căzut sau nu prin mână, dar am dat recent peste cartea „Cum să faci să NU citești în vacanța de vară”, ghidul lui Charlie Joe Jackson. Am răsfoit curios și mi s-a părut o carte chiar deștept gândită, fiind o colecție de scrisori, scrise de mână, schimbate între prieteni pe timpul vacanței de vară. Aș putea să o prezint copiilor în speranța că o să îi captiveze și o să se apuce de citit. Mă zgândăre însă titlul, modul prin care autorul, editura și restul sistemului dintre autor și cititor înțeleg să atragă copilul spre citit printr-un ghid care îl învață exact opusul.  

Am auzit de multe ori în ultima perioadă expresia „ăștia o să ne plătească pensia”. Nu mă număr printre cei intrați în modul panică, sunt mai degrabă în tabăra moderaților, dar mă dezamăgește din ce în ce mai tare rezultatul întregului sistem de educație, plecând de la cel mai simplu exemplu, pasiunea celor mici pentru carte. Pentru că tot ceea ce acest sistem produce este o îndepărtare constantă a copilului de carte. Eternele modificări aduse sistemului de promovare în educație au creat în timp o panică generalizată la toate nivelurile, de la profesori la părinți, rezultatul fiind o supra aglomerare de informație aruncată în capul copilului. Trebuie să exceleze în toate, de la început până la sfârșit. Iar această mentalitate greșită produce schimbări sunt la toate nivelurile. Așa s-au născut părinții-profesori, una dintre cele mai greu încercate categorii, oameni cu 2-3 copii, care simt nevoia să își ajute copiii și preiau acasă rolul educatorului din școală. Nu e întotdeauna nevoie de meditații, de multe ori e nevoie doar de un mic impuls, pentru care ar trebui însă să fii pregătit. Până și simplul fapt că mulți copii au nevoie de meditații spune multe despre problemele care există în educație. Profesorii, la rândul lor, sunt depășiți de cât de întortocheat și cretin este gândit sistemul de educație. Nu imi aduc aminte numele ultimului ministru decent al Educației, ministerul n-a avut niciodată un ministru foarte bun, majoritatea celor care au excelat față de precedesori primesc maxim calificativul decent. Iar rețeaua din subordinea acestor miniștri este o învechitură prăfuită de funcționărași, cu ochelari de cal, pentru care programa este cuvântul inscripționat în locul unde altă dată stătea portretul tovarășului. Oamenii ăștia trăiesc într-o altă epocă și sunt piedică în calea progresului, încă de la temelia lui. 

Nu mi-a venit să cred când am aflat că sistemul se opune organizării unei „Zile de ski” pentru liceele din Sibiu. Pe vremuri, liceenii sibieni urcau împreună, cu autobuzul, la vechea pârtie din stațiune pentru o zi plină de concursuri, de rivalități sportive, o zi petrecută la munte făcând mișcare și respirând sănătate curată. Ce puteți vedea greșit în descrierea unei zile de genul ăsta și ce argumente poți aduce ca să împiedici o asemenea idee? Ei, uite, se întâmplă. În ciuda acestor piedici absolut amețitoare, la finalul săptămânii trecute, peste 200 de elevi au urcat cu autobuzele la Arena Platoș Păltiniș pentru primul pas în transformarea acestei idei în realitate. A fost mai mare plăcerea să îi vezi. De la entuziasmul cu care coborau din autobuze și își sortau schiurile și plăcile devenite o întreagă plasă după cele 274 de curbe, până la conversațiile spumante la coadă la teleski. Copiii au avut o zi de ținut minte, întrebați-i la sfârșit de semestru care a fost cea mai faină zi de școală și o să vedeți. N-am văzut de mult timp atâția copii fericiți la un loc. Bruk-ul a făcut primul pas și a aruncat mingea peste gard, la Goga, Lazăr și la celelalte licee. Trebuie doar prinsă și șutată peste următorul gard. 

Sportul și lectura sunt marile lipsuri ale generației actuale de elevi. În loc să încercăm să îi transformăm într-o fabrică de pensii babane pentru generația noastră am putea să îi învățăm să se bucure de natură, de aerul curat sau de plăcerea momentului în care dai prima dată la o parte coperta și citești primele rânduri dintr-o carte fascinantă, fără să ai niciun fel de obligație față de nimeni și nimic. În loc să îi ținem într-un glob de sticlă, încovoiați desupra manualelor și caietelor speciale și caietelor pentru caietele speciale hai să îi împingem spre competiții sportive, turnee de fotbal între licee, de tenis, de baschet, de ski. Hai să ieșim cu toții cu ei, împreună, să le facem galerie, să îi promovăm pe Facebook și în ziare, să ne găsim fiecare liceul sau școala cu care să ținem și să ne comportăm ca suporteri adevărați. Baza educației trebuie să fie compusă din lectură și pasiunea pentru sport. Una hrănește mintea, cealaltă hrănește corpul. 

După mine, depinde de fiecare dintre noi să producem schimbarea asta în sistem. Pentru că tot acest sistem este clădit pe spinarea noastră, a părinților, începând cu taxele pe care le plătim și care finanțează excentricitățile acestui sistem. Noi suntem cei care îl ținem în echilibru iar dacă vrem să îl înclinăm, tot de noi ține. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Bogdan Brylynski

Editor
Telefon:
0722 227 297