Într-un colț al parcului Astra, liniștea de sâmbătă după-amiaza e supravegheată de un echipaj de Poliție, iar portarul de la intrare dă binețe molcom. Ține deschisă ușa către birourile unde, zi de zi, o mână de oameni sunt într-o continuă vânătoare a SARS-CoV-2 prin tot județul. Printre altele. Multe altele, nebănuit de ”multe altele”.
”Dacă ați fi întrebat acum două luni ce e cu DSP-urile și ce fac acestea, nu cred că știa multă lume. În plus, în ultimii 11 ani, s-a tot încercat ca DSP-urile să fie... hai să nu zicem desființate, dar restructurate. Au fost mai multe încercări, una chiar recentă, astfel încât de anul acesta nu mai trebuia să existe DSP-ul. Mai bine de jumătate din instituție ar fi trebuit să treacă la Consiliul Județean. Aici ar mai fi rămas doar Controlul în sănătate publică. Vedeți, în atâta incertitudine oamenii de la noi și-au tot căutat alte locuri de muncă”.
Apoi, a mai fost și mărirea salariilor pentru cadrele medicale din spitale. De la această mărire, medicii din direcțiile de sănătate publică au fost ”uitați”. Prin urmare, rând pe rând, o parte dintre medicii din cadrul DSP Sibiu au început să-și caute rostul prin spitale, unde veniturile lunare ajungeau să fie de trei-patru ori mai mari. ”De exemplu, la noi, la Sibiu, au plecat toți medicii de la Inspecție și a mai rămas doar medicul-șef”. Biroul Inspecția și controlul factorilor de risc din mediul de viață și de muncă are, în cadrul DSP Sibiu, prevăzute zece posturi.
”Direcția de sănătate publică răspunde de sănătatea din județ. Dar, evident, trebuie să ai și resursele să pui în practică așa ceva”, Gabriel Budescu, directorul DSP Sibiu
De la anchete epidemiologice la combaterea bișniței
Acesta este o parte din contextul în care peste România a venit epidemia noului coronavirus. ”Era o discuție la început: că la Sibiu se ascund cei confirmați și alte treburi. Păi, nici măcar nu îmi trecea prin cap să ascund ceva. Alta era problema: noi nu aveam, atunci, la Sibiu, centre de testare. Și apoi de ce să nu recunoaștem că DSP-urile au fost prinse pe picior greșit. Noi, de exemplu, nu am avut aici un statistician. Un IT-ist, care să gestioneze un program, în care doar să introduci datele culese și, gata, să ți se genereze situația la moment. Noi am început introducerea datelor cu cine? Cu purtătoarea noastră de cuvânt, o fată tânără care se pricepea la calculatoare, cu o altă colegă de-a noastră care, la fel, se mai pricepea, cu doamnele doctor care se mai pricepeau. Mai apoi, am avut ajutorul medicilor de la Medicina școlară, care se mai pricepeau. Cu aceste persoane am început să ne descurcăm. Când am cerut un informatician să vină să ne ajute, nu a vrut să vină să lucreze niciunul. Nu a fost ușor. Deloc”, descrie Gabriel Budescu, directorul Direcției de Sănătate Publică Sibiu, începuturile ”goanei după noul coronavirus” prin tot județul.”De tot și de toate”
Directorul recunoaște franc. ”La început, nu știam exact cam ce înseamnă toată povestea aceasta, care este amploarea ei. Cam ce resurse avem nevoie. Și asta în condițiile în care, din 24 februarie, până către finalul lunii martie, de tot și de toate DSP-ul trebuia să se ocupe”. De ”tot și de toate”, adică de la anchete epidemiologice ori trierea celor veniți din ”zonele roșii” până la identificarea spațiilor de carantină, verificarea lor, asigurarea transportului persoanelor care să intre în carantină sau asigurarea hranei. Plus o multitudine de diferite situații dintr-o gamă pe care nu ai bănui-o la prima vedere. Cum ar fi desfundarea canalizării. ”Păi, la primul hotel care a fost folosit pentru carantină, administratorul a venit: poftiți hotelul! Împreună cu o doctoriță, cu șoferul, i-am distribuit pe fiecare din cei trimiși în carantină în camere. Mai apoi: ce să le dai să mănânce? Căci în acea perioadă toți se fereau de carantină, considerau că acolo toți sunt infectați. Până la urmă am vorbit cu managerul de la Spitalul Județean. Căci ei aveau acolo contract cu o firmă pentru asigurarea hranei și firma de acolo știa cum trebuie să pregătească mâncare pentru astfel de cazuri. Așa am ajuns la următoarea problemă: cineva trebuia să transporte mâncarea. Am început asta cu șoferii noștri, plus câteva persoane de la Control. Toți, toți colegii mei sunt oameni de mare valoare. Au dovedit-o și o dovedesc acum. Tot cu ei am început, atunci, în primele zile, să strângem și gunoaiele de la cei aflați în carantină, până să reglăm și situația asta. Practic a trebuit să avem grijă de tot hotelul. Mai mult, într-una din zile, s-a înfundat canalizarea. Am încercat noi, cu «un șarpe». N-a mers. Așa am ajuns să îi rugăm pe cei de la Apă-Canal, care ne-au sprijinit. Și ce a fost acolo...”, dă din mâini Budescu.În carantină sunt persoane din toate categoriile sociale. Fiecare cu câte o situație aparte, mulți cu câte o problemă medicală. Mulți cu interese diferite. ”A venit chestiunea pachetelor de acasă. Păi, și cei din pușcărie primesc pachete, cum să le interzici celor din carantină să primească așa ceva? Până când, la un moment dat, un jandarm a văzut că unul dintre cei din carantină primea pachete așa, mai voluminoase să le zicem. Era un fost pușcăriaș care încerca să facă un fel de bișniță acolo, în hotel. Așa am ajuns să decidem: maxim un pachet de trei kilograme la două zile. Bun, am trecut și de asta, lucrurile au început să se regleze”.
Sunt multe, însă, situațiile în care lucrurile se ”reglează” după care apar situații la care cu greu te-ai putea gândi. ”Cum a fost cu acea decizie că cei care nu respectă autoizolarea sunt transferați automat în carantină. Păi, știți ce s-a întâmplat în unele sate? Dau exemplul Brateiului: mulți din autoizolare au ieșit la poartă, gata pregătiți să fie duși în carantină. De ce? Pentru că acolo au cazare bună, trei mese pe zi, ce mai... Abia după aceea s-a venit cu o nouă decizie, ca fiecare să își acopere costurile carantinei, dacă nu respectă autoizolarea și așa s-au mai potolit unele lucruri”.
Zeci de mii de minute la telefon
E ora 15:00 în ziua de sâmbătă, iar la DSP se schimbă câteva ture. În unele birouri este asigurată permanența în această perioadă. De altfel, din martie, în cadrul DSP Sibiu programul zilnic s-a prelungit la zece ore în timpul săptămânii, sâmbăta și duminica cei din cadrul DSP având program de câte șase ore. ”Evident, mulți, cei mai mulți, depășesc cele zece ore pe zi sau cele șase de la finele săptămânii. Sunt ore suplimentare, multe ore suplimentare”.În prezent, una din cele mai ample activități ale celor din cadrul DSP este reprezentată de efectuarea anchetelor epidemiologice, de ”goana” după identificarea celor care au intrat în contact cu sibienii care sunt confirmați pozitiv cu SARS-CoV-2. Activități care pornesc din spital și se fac fie pe teren fie, în majoritatea situațiilor din ultima perioadă, prin telefon. Și asta pentru că volumul de lucru a crescut exponențial. Cum a fost situația fabricii din Cisnădie, unde, brusc, 300 de oameni au intrat în carantină cu tot cu familiile lor.
„300 de anchete epidemiologice dintr-o dată. Pentru o persoană îți ia cam zece minute în care să îi explici despre ce este vorba. Și «cam zece minute» în condițiile în care aici intervine măiestria medicilor. Am stat și eu lângă doamnele doctor care fac aceste anchete. Este incredibil cum au ajuns să lucreze, să știe cum să pună întrebări, să afle care este, în cele din urmă, adevărul. Tocmai de aceea colaborăm și cu medicii de familie, care îi cunosc pe oameni și nouă ne transmit informații foarte clare și valoroase, astfel încât împreună cu rezultatele anchetelor noastre să luăm cele mai bune decizii”.
Zece medici din cadrul DSP Sibiu sunt persoanele care lucrează la anchetele epidemiologice. Iar chiar și în aceste condiții, situații punctuale din țară au dus la detașarea unor medici din Sibiu. ”De exemplu, doamna Marga a fost solicitată să meargă la Gorj, unde au fost niște probleme. S-a întors, iar de Paști a plecat iarăși o săptămână, la Satu Mare. Asta în condițiile în care împreună cu doamna director de la Sănătate publică, tot medic, au trebuit să gestioneze și Aeroportul. Asta ca să dau un exemplu. Volumul de muncă e imens, sunt zeci și zeci de ore de vorbit la telefon”.
Printre situațiile ”inedite” cu care medicii din cadrul DSP Sibiu s-au întâlnit a fost și cea a testării persoanelor din centrele de asistență socială. Adică aproape 700 de persoane, cărora le-au trebuit recoltate probe și, mai apoi, trimise spre testare. Și unde să trimiți spre testare, în două-trei zile, aproape 700 de probe la care rezultatele să vină de pe o zi pe alta? Una din doctorițele din cadrul DSP a căutat, prin urmare, ajutor în rândul fostelor sale studente. Așa a identificat un laborator privat, unde aproape jumătate din cele aproape 700 de teste au fost trimise spre prelucrare.
”Eu nu am cum să vorbesc oamenii de aici de rău. Eu nu pot să trec măcar prin fața lor, la cât au muncit și muncesc oamenii aceștia. Aproape fiecare, pe rând, a clacat, venind să plângă aici în birou. Nimeni nu era pregătit pentru ceea ce urmează. Sunt oameni tari, de nădejde, doctorițe stăpâne pe meseria lor, dar la cât de mult de lucru este și câte situații noi au apărut și tot apar... n-ai cum, n-ai cum să nu cedezi din când în când”, Gabriel Budescu.
Drame și acte. Vrafuri de acte
”«Aveți grijă, că o să răspundeți», ni s-a transmis la un moment dat. Și, uite așa, fiecare hârtiuță a devenit foarte, foarte importantă”. Budescu arată către un vraf de adrese și înștiințări: modificări de legislație, de proceduri, de normative. ”Au fost și sunt multe situații în care noi am fost luați pe nepregătite, nu am avut nici legislația pregătită, nici procedurile clare. De exemplu, ne-a apărut situația unei mame infectate, cu un copil de două luni, care la test a ieșit negativ. Tatăl, pe de altă parte, confirmat pozitiv. Ce faci, ce faci în astfel de situații în care nu ai proceduri clare? Cum internezi și unde? Până la urmă am găsit soluția, am internat mama cu copilul, dar în condiții de maximă siguranță pentru cel mic care e la distanță de mamă. Sunt multe, multe situațiile dramatice. Cum ar fi cea în care soțul a murit, soția e internată, iar unicul lor copil este în autoizolare. Cine se ocupă de înmormântare, cu gestionezi astfel de situații? Ne-am învățat și cu asta. În nicio zi nu e ușor”, se întoarce Gabriel Budescu înspre vraful de notificări și adrese la care trebuie făcute răspunsuri. ”Să vă mai arăt cum arată dosarele pentru cei aflați în carantină? Pentru fiecare e un dosar separat, de la decontul pentru cazare la situația medicală de la internare și externare, căci nu poți să îi lași să plece fără a fi examinați. Și apoi, regulile sunt în continuă schimbare: de exemplu, până pe 28 aprilie se plătea câte 230 de lei cazarea pentru fiecare persoană aflată în carantină. Acum, lucrurile s-au schimbat, în sensul că se plătesc câte 230 de lei pe cameră. Schimbă iar proceduri de cazare, mod de întocmire a actelor...”În tot acest timp, cei din cadrul DSP Sibiu continuă și cu ceea ce făceau ”în vremurile normale”. De la prelevări de probe de apă și testarea acestora, la derularea programelor naționale de sănătate, distribuirea de vaccinuri, de lapte praf, evaluarea spitalelor, studii de impact, avize și autorizări. Plus, pentru că sunt ”alte vremuri”, discuții punctuale cu agenții economici care încearcă să funcționeze în această perioadă.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: DSP Sibiu , Sănătate Publică Sibiu , Spitalul Județean , Direcția de Sănătate Publică , Satu Mare , Consiliul Județean , medicinale , Gabriel Budescu , covid19 , Pentru Sibiu , Biroul Inspecția , Serviciului Anchete
Vizualizari: 6196
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Gigi
Acum 1 oră
Jeg de sas
Acum 1 oră
Gelu
Acum 1 oră
Aci Duțu
Acum 1 oră
Kokos