”Covidul” în stare gravă: două săptămâni a stat în comă. Povestea sibianului aplaudat de medici

Marius este unul dintre cei doi pacienți sibieni tineri internați în stare gravă la Secția de Terapie Intensivă, fiind testat pozitiv cu Covid-19 și care s-a vindecat. În vârstă de 35 de ani, el a reușit să învingă virusul după ce două săptămâni a stat în comă. Întreaga lui familie, soția și copilul de doar un an și doua luni, fratele și părinții lui au fost infectați. Spune că psihic și sufletește își va reveni foarte greu. Astăzi se împlinește fix o lună de când a fost externat.

Marius spune că nici în ziua de astăzi nu a aflat și nici nu crede că va afla vreodată de unde și cine a luat virusul. Își amintește că în luna ianuarie a acestui an a fost răcit, cu febră și cu tuse, dar s-a tratat cu ceaiuri și paracetamol și i-a trecut. La începutul lunii aprilie, aceleași simptome: răceală și tuse. La fel ca în ianuarie, a luat paracetamol și ceaiuri pentru răceală, dar de data aceasta tusea s-a întețit și a devenit din ce în ce mai sâcâietoare. În noapte de 5 spre 6 aprilie nu a putut dormi din cauza  tusei și i-a spus soției că poate e infectat cu noul coronavirus, dar mai mult în glumă decât să creadă cu adevărat. Au sunat totuși la Telverde.

„Știu sigur că în Sibiu nu erau anunțate cazuri sau erau foarte puține și atunci, în noaptea aceea, ne-am gândit la posibilitatea asta și am sunat la Telverde Covid și le-am spus simptomele. Îmi amintesc că cei de acolo mi-au spus să închid telefonul și să sun imediat la 112. Așa am făcut, iar ambulanța a venit destul de repede. M-au luat la spital. Pe drum mi-au făcut chestionarul acela al lor și m-au întrebat dacă am intrat cu cineva suspect în contact. Chiar nu intrasem în contact cu nimeni care să fi fost suspect sau întors din străinătate. Soția mea este în concediu de creștere copil, iar eu am lucrat de acasă. Am mers când a fost nevoie doar la magazine. Până prin 20 martie mergeam și la supermarket, dar de atunci doar la magazinele de cartier. A fost o perioadă în care nu se găseau nici măști, nici dezinfectante. Noi ni le-am comandat de pe internet și ne-au ajuns pe 30 martie, dar deja cred că eram infectat”, își amintește Marius.

Ajuns la spital medicii și-au dat seama că nu este bine. Marius spune că unul dintre ei i-a spus că are plămânii unei persoane care fuma de 40 de ani. L-au testat, i-au luat sânge, i-au pus masca de oxigen și l-au internat direct pe secția ATI.

„Eu nu am fost niciodată la spital. Chiar nu știam unde mă duc. Eu am crezut că acolo erau saloanele unde trebuiau să mă interneze. Acum că mi s-a povestit mă gândesc că a fost destul de grav dacă m-au dus direct pe Terapie Intensivă. Toată noaptea mi s-au făcut proceduri apoi am adormit și m-am trezit luni seara, după care am adormit iar. De atunci nu mai știu nimic. M-am trezit după două săptămâni și am văzut forfotă mare în jurul meu. Mă tot întrebau lucruri să vadă cum reacționez, iar eu le dădeam din cap, pentru că nu puteam vorbi”, povestește Marius.

A tratat Covid-ul ca o simplă răceală

Timp de două săptămâni a fost în comă indusă și ventilat mecanic. Marius spune că din ce i s-a povestit, inițial a fost intubat, dar nu răspundea bine la procedură, așa că, medicii au decis să-i facă o traheostomie. Este vorba despre o procedură medicală prin care se face o incizie la nivelul gatului și a traheei, pentru deschiderea directă a căii aeriene. După câteva zile, de când s-a trezit i s-au explicat o parte dintre procedurile la care a fost supus și a fost încurajat să lupte mai departe pentru că trecuse greul.

„Am fost foarte impresionat pentru că toată lumea care intra la mine mă încuraja să lupt. Îmi spuneau că mă voi face bine și că ce a fost greu a trecut. Toți erau foarte pozitivi în jurul meu. Nu am crezut că o să ajung aici. Aveam o tuse seacă și deasă, dar nu o tuse care să nu mă lase să respir. Nu a fost nimic diferit față de o răceală și am trata-o ca pe cea din ianuarie. Aici a fost greșeala mea, pentru că și medicii au spus că am ajuns cam târziu”.

Își amintește că după ce s-a trezit era hrănit ca bebelușii, cu soldăței, iar prima supă, care arăta mai mult a ceai, i s-a părut cea mai gustoasă supă din lume. Medicii îl încurajau să mănânce ca să se poată pună pe picioare. Apoi când starea lui a devenit stabilă, dar abia se putea ridica singur la marginea patului, a ajuns la Secția de Boli Infecțioase. Aici, șefa de secție, medicul Victoria Bârluțiu i-a spus că-l vrea plecat pe picioarele lui, așa cum a venit.

Marius a stat internat în două secții ale Spitalului Județean Sibiu, inițial la ATI și apoi, când a fost stabil, la secția de Boli Infecțioase din 6 aprilie și până în 8 mai, când i s-a dat drumul acasă. Ziua lui de naștere a fost chiar în prima zi de Paște. Atunci era intubat și lupta să trăiască. Așa a sărbătorit-o. Abia acum, după o lună de când este acasă se descurcă singur, dar mai durează alte două luni până când se va recupera de tot. Își dorește ca atunci când va fi bine să-i găsească pe toți medicii care l-au tratat și să discute în detaliu cu ei.

Marius nu a dorit să-și facă publică identitatea. În fotografie este mâna lui, a soției și a copilului. 

Noul coronavirus i-a răpit mama

În timp ce Marius era ventilat mecanic la secția de Terapie Intensivă, întreaga sa familie, mama, tatăl, fratele, soția și băiețelul de un an și doua luni, erau internați în spital cu același diagnostic ca al lui. Marius spune că la toți virusul a acționat diferit. Soția și copilul au avut doar o febră ușoară, însă testele au ieșit negative abia după 45 de zile, fratele lui a fost ceva mai grav, pentru că i s-a pus masca de oxigen, tatăl lui, deși era cel mai învârstă, a ajuns primul acasă dintre ei, iar din păcate, mama lui nu a reușit să se vindece și să trăiască.

„Despre mama încă nu știu multe detalii. Îi întrebam de familie, dar îmi tot spuneau să mă fac bine, că o să-mi spună. M-au externat, iar după o săptămână , pe 15 mai, au sunat să-mi spună ce s-a întâmplat cu mama. Am înțeles că, inițial a fost bine și dintr-o dată a început să se simtă tot mai rău și a ajuns și ea la Terapie Intensivă. Din câte am aflat cred că am fost o perioadă și amândoi acolo, dar datele exacte încă nu le știu. Aștept să mai treacă o perioadă să ne mai revenim și apoi o să aflăm. Restul familiei suntem bine toți din punct de vedere medical, dar psihic și sufletește nu. Va trece mult timp până să înțelegem ce ni s-a întâmplat”.

Impresionat de personalul medical: l-au aplaudat când a ajuns la Boli infecțioase

Marius îți amintește câteva momente emoționante din perioada în care a stat în spital. Unul dintre ele este momentul în care medicii i-au scos tuburile și l-a lăsat să respire singur, pe nas.

„Îmi amintesc că atunci când au venit să îmi scoată tubul de pe trahee și am respirat apoi pe nas a fost o doctoriță, dar nu știu cine e pentru că erau toți costumați și greu de recunoscut, care atunci când a ieșit pe hol a sărit în sus de bucurie și a bătut palma cu medicul care venea. Cred că era doctorul Bogdan Vintilă dar nu știu sigur. Un alt moment unic a fost când m-au transferat la Secția de Boli Infecțioase. Atunci, tot personalul care se afla pe hol a aplaudat. Nu pot să explic ce am simțit. S-au purtat foarte frumos cu mine. Aș vrea să pot să mulțumesc fiecărei persoane în parte care s-a ocupat de mine, de la medici, asistenți și infirmieri”.

Acum este bine. A urmat tratament și acasă, iar acum ia doar suplimente alimentare. Este conștient că mai are până va fi bine din toate punctele de vedere, dar este decis să nu se lase. În spital a slăbit 20 de kilograme, iar acum are o altă perspectivă asupra felului în care are grijă de el. A renunțat la tot ce nu-i făcea bine, își respectă orele de masă și încearcă să facă tot mai multă mișcare.

Își dorește ca oamenii să fie conștienți de cât de periculos poate fi acest virus și să aibă grijă de ei.  

„Mă uit în jurul meu și văd că oamenii încă nu conștientizează și pericolul nu a trecut. Merg în grupuri mari, unii într-alții. Am cunoștințe care știau exact prin ce am trecut și mă întrebau dacă sunt sigur că am avut virusul ăsta. Îi sfătuiesc pe toți să poarte măști și să se spele bine pe mâini de câte ori pot. Mai bine fac toate astea câteva minute sau ore, cât au ei nevoie, decât să ajungă în stare gravă în spital. Sănătatea noastră este cea mai importantă. Acum nu doar că știu asta, dar am simțit-o pe pielea mea”.

Cu durere în suflet, Marius este recunoscător că totuși Dumnezeu a mai avut planuri cu el și s-a putut întoarce alături de soție, de copil, de fratele și tatăl lui. Acum vor învăța cum să trăiască, din nou.  

Sursa foto principală: Arhiva TS

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671