Constructorul de un miliard de euro. Mircea Bulboacă

În anul în care a împlinit 65 de ani, iar compania sa de construcții, Con-A - 30 de ani, Mircea Bulboacă mai depășește o bornă: cea a unui volum total de lucrări executate de un miliard de euro. 

Ca să dăm o dimensiune ”miliardului de euro” transformat în construcții în ultimii 30 de ani de compania lui Mircea Bulboacă e de ajuns să arătăm că suma depășește tot ceea ce au reușit să investească în acești ultimi 30 de ani Primăria Sibiu și Consiliul Județean, la un loc.

75 de fabrici, patru stadioane, nouă săli de sport, 11 parcuri comerciale, 19 clădiri de birouri, 54 de școli, două spitale, un terminal de aeroport și o bibliotecă fac parte din construcțiile pe care Con-A SRL le-a predat beneficiarilor în acești primi 30 de ani de existență. În 2017 a fost declarată cea mai mare companie de construcții cu capital autohton din România. ”Eu aș spune una dintre cele mai mari. Că într-un an sunt unii, în alți ani sunt alții. Dar una din cele mai mari. Bine, în Ardeal putem spune că e cea mai mare”, socotește Mircea Bulboacă. Grupul de firme aflat sub umbrela societății de construcții care își are sediul în Șelimbăr, județul Sibiu, a ajuns la aproximativ 1.000 de angajați.

Mircea Bulboacă vorbește mereu calm și cu un ușor accent de Cluj, unde s-a născut și a studiat. La banala întrebare ”care e secretul” în a atinge astfel de cifre în 30 de ani, Mircea Bulboacă răspunde zâmbind de după masca pe care o poartă în spațiile interioare, conform normelor de protecție în aceste vremuri de pandemie. ”Nu e niciun secret. Este o muncă desfășurată constant, continuă, cu obiective foarte clare și cu principii. În lumea și în viața asta eu am fost convins că principiile acestea universal valabile, de corectitudine, bunătate, de loialitate, de seriozitate sunt valori care nu vor pieri. Și dacă le ai în vedere, te poți duce mai departe. Oamenii cu care lucrezi trebuie să aibă încredere în tine. Eu am văzut destui patroni sau proprietari de firme care nu aveau un comportament corect față de activitatea pe care o aveau și față de angajați. Dacă tu îi spui unui angajat «uite, pentru licitația asta nu ne încadrăm aici, te rog scrie în loc de un metru, 100 de metri» - și asta am văzut-o eu -, păi cu acel angajat ai deja o complicitate și nu te va mai asculta. Va mai face și el de capul lui altceva. Ceea ce spui și gândești trebuie să coincidă cu ceea ce faci. Sunt lucruri foarte simple. Bineînțeles, trebuie să fii un profesionist în meserie. Asta din capul locului”.

Primele lucrări: case pentru poienari

Acum 30 de ani, Mircea Bulboacă era șeful bazei de producție a Întreprinderii de Construcții-Montaj a județului Sibiu, iar în acele prime luni de capitalism post-decembrist, degringolada era ca acasă. ”Oamenii nu mai prea veneau la serviciu, mergeau în Turcia cu rulmenți și pahare, era o euforie de genul că putem trăi fără a munci. Îmi era clar că așa nu vom mai putea continua, am început demersuri pentru privatizarea bazei, să ne apucăm de lucrări, să producem betoane și așa mai departe. Am întâmpinat o rezistență extraordinară din partea conducerii firmei. Și atunci am zis că trebuie să fac ceva, să iau particular lucrări, pe care să le execut după-amiaza. Am început cu proiecte și, mai apoi, am zis să fac execuție”.

Inițial, compania de construcții a lui Mircea Bulboacă purta numele de ”Casa nouă”

23 mai 1990 este data înscrisă pe actul de înființare al firmei lui Bulboacă, societate care pe atunci purta numele ”Casa nouă”. Primele lucrări au fost executate în Poiana Sibiului. ”Am găsit niște case care trebuiau terminate. La ora patru mă urcam în mașină și ne întorceam la miezul nopții de acolo, cu doi-trei oameni. Normal, lucram și eu cu ei”.

”Ideea cu Casa Nouă a fost următoarea: comuniștii stau la bloc, în locuințe colective, acum noi trecem într-o nouă lume, în care fiecare familie o să aibă casa ei și un mic teren. Și, o dată cu asta, se schimbă și mentalitatea colectivă. Căci atunci era o problemă cu mentalitatea. Termenul acesta de «privat» nu era chiar agreat printre români”, Mircea Bulboacă

Când firma crește ”prea mult”

După o perioadă în care a lucrat în paralel și la întreprinderea de stat și ca ”privatizat”, Mircea Bulboacă a decis să apuce calea de unul singur. Părăsea o societate cu 600 de angajați, în care era șef, pentru o firmă în care avea doi angajați. ”Îmi aduc aminte că motorina se dădea numai în Peco și pentru motorină trebuia să mergi cu remorcă, cu butoi în ea, cu stingător, cu mătură, cu tot felul. Eu mergeam până în Peco, desfăceam remorca, o trăgeam după mine până la pompă și alimentam. Ei, la un moment dat, unde am parcat eu a parcat și șoferul de la Întreprinderea de construcții. Sigur, m-am gândit ce o fi zis omul acela: «băi, rău a ajuns șeful bazei». Dar nu uit și faptul că omul a venit și a pus mâna de m-a ajutat să trag remorca înapoi până la mașină. Pe mine nu m-a înjosit situația asta, ci mi-a dat siguranța că pot să fac ceva cu mâinile mele”.

Prima mare lucrare industrială la care a participat Con-A a fost negociată în 1997 - construirea fabricii Thrace Greiner Packaging, din Sibiu. Primul proiect integral, preluat de la proiectare și până la execuție, a fost negociat acum 20 de ani – ridicarea fabricii Wenglor. ”De acolo numărând, am ajuns la 75 de fabrici”.

Iar de la trasul cu mâna a unei remorci pentru alimentarea cu motorină și până la negocierea cu cei de la Pirelli pentru a le construi cea mai mare fabrică din Europa (cea de la Slatina), Con-A a parcurs ”etapă cu etapă”. Inclusiv cea în care Mircea Bulboacă s-a arătat îngrijorat de faptul că firma îi crește prea rapid. ”30% creștere anuală pentru o companie nu este o creștere sănătoasă. Pentru noi, pentru situația din România, o creștere acceptabilă este de până în 10% pe an. Nu poți să crești de pe o zi pe alta fără să ai toate serviciile puse la punct. Eu sunt de profesie inginer: am proiectat grinda aceasta, rezistă la o tonă. Dacă pun o tonă și 300, am o problemă, grinda poate chiar cedează”.

Cine l-a învățat că 30% nu e o creștere sănătoasă? ”Cu fiecare contract semnat, cu fiecare firmă cu care am lucrat am învățat ceva”.

Oamenii. ”Am încredere sau nu am încredere”

La 30 de ani de Con-A, Mircea Bulboacă își vede compania ”mai matură, deși tânără”. ”Matură din punct de vedere al personalului, deoarece pentru o companie cei mai importanți sunt oamenii. Categoric”. Constructorul din Sibiu are valori în minte atunci când vorbește despre calitatea oamenilor. ”Mai ales ceea ce eu spun mereu, adică partea de moralitate, integritate și pregătire profesională continuă și constantă”.

Din 2006, de când și-a cumpărat și prima mașină personală mai scumpă, Mircea Bulboacă a făcut și un pas în spate, în sensul că s-a retras din conducerea executivă a grupului Con-A, al cărui președinte a devenit. ”Directorii actuali au între 15 și 21 de ani aici. Deci este timp suficient ca să cunoști niște oameni și să ai încredere în ei. Este un lucru esențial acesta. Eu nu am sisteme coercitive sau de urmărire sau mai știu eu ce. Am încredere sau nu am încredere. Scurt”.

În firmele din grup, precum Con-A Operations, Con-A Mep sau Con-A Productions, Mircea Bulboacă și-a invitat colaboratorii vechi să-i devină parteneri. Con-A va rămâne, însă, o afacere de familie. ”Cel puțin atâta timp cât va purta acest nume”.

”În general, în Con-A avem ingineri care s-au format aici, nu i-am adus din altă parte. La asta am ținut foarte mult. Ei sunt spiritul Con-A, iar noi pe asta am mizat”, Mircea Bulboacă

Contracte publice vs contracte private

Bulboacă vorbește despre principii într-o țară în care ”șpaga în construcții” este o banalitate, la fel ca și lucrările publice scoase la licitație cu dedicație. ”Am văzut și aici, în localitatea în care suntem azi, aceeași chestiune. Am participat și noi la licitația pentru grădinița de aici. Și este de mirare pentru noi cum de a câștigat această licitație o firmă înființată în noiembrie, cu doi angajați”. 

Acesta este contextul în care Con-A a devenit cea mai mare companie românească de construcții din țara noastră nu din contractele publice, ci din cele private. ”Ne-am îndreptat către sectorul de investiții private, unde sunt rânduieli. Adică trebuie să fi dovedit că ai făcut, că ai experiență. Așa am ajuns la 75 de fabrici construite. Adică, cine vine în România să își construiască o fabrică ne cam cere o ofertă. Acest sector ne-a dezvoltat pe noi, cel al lucrărilor cu capital privat și, mai ales, al multinaționalelor. Au fost ani în care nu am avut nicio lucrare publică”.

”Frică de faliment? Nu, pentru că întotdeauna mi-am spus că pot reduce firma la un nivel controlabil”, Mircea Bulboacă

Lucrările publice din portofoliul Con-A au fost ”provocatoare”, după cum le descrie Bulboacă. În această categorie intră Sala polivalentă din Cluj-Napoca, la care ”a tras” nu doar el, ci și inginerii din compania sa, având în vedere că majoritatea au studiat în orașul administrat acum de Emil Boc. ”Lucrare provocatoare a fost și stadionul «Ion Oblemenco»”, privește Bulboacă înspre stadionul din Craiova. Con-A s-a înscris și la licitația pentru modernizarea și extinderea stadionului din Sibiu. Deocamdată nu vrea să facă nicio remarcă pe acest subiect, având în vedere că ofertele sunt încă în evaluarea funcționarilor din Primăria Sibiu.

De ce nu e capabil statul român de investiții?

”Dacă întrebi acum, cine e responsabil de investiții într-un oraș, de exemplu, nu puteți să puneți degetul pe o anumită persoană și să spuneți – «acesta este»”, își începe Mircea Bulboacă răspunsul la întrebarea de ce avem instituții de stat incapabile să ducă la bun sfârșit în timp acceptabil proiectele de investiții. ”Orice proiect are un șef de proiect, un manager. La noi nici măcar lucrurile acestea nu sunt bine organizate. Vrei să începi ceva: pui un șef de proiect, dar unul care știe treaba aceasta. Nu trebuie tu să știi ca și primar de toate. La acel nivel se ia o decizie politică într-o ședință, adică ceea ce trebuie făcut. Cum și cu cine faci, asta deja trebuie să spună profesioniștii. Acesta este modul corect de abordare”.

”Concediu n-am avut în primii 18 ani, în afara zilelor libere de Crăciun sau de Paști. Știți cum e? Dacă nu ai fost în concediu, nici nu îi duci dorul”, Mircea Bulboacă

Constructor cu experiență atât în lucrări civile, cât și industriale, atât publice, cât și private, Mircea Bulboacă descrie o parte din principalele disfuncționalități pe care el le vede în implementarea proiectelor publice din țara noastră. ”În 2000 a fost desființat Ministerul Lucrărilor Publice. Acum a apărut iarăși, îi mai spune și Dezvoltării. Din punctul meu de vedere, ministerul acesta ar trebui să fie unul cu foarte mulți specialiști. Așa era înainte: ca să îți avizezi un proiect, te duceai și ți se analiza, de exemplu, inclusiv consumul de energie în exploatare. Și dacă proiectul tău nu se încadra în normative, te trimiteau la plimbare. Voiai să faci un pod? Trecea prin avizarea comisiei tehnico-economice. Erau specialiști acolo. Ce să vă spun, că pe sectorul construcțiilor, în anumite domenii mai avem trei specialiști în toată țara? Care cam toți au peste 80 de ani? Nu mai avem specialiști, adică oameni care să știe ce și cum trebuie făcut”.

Disfuncționalitățile sunt identificate și în modul în care țara noastră a importat forme fără fond în urmărirea lucrărilor publice, de exemplu. ”Te apuci de drumuri și nu ai un sistem de urmărire a calității foarte-foarte corect. Nu treci la faza următoare până când prima fază pe care o faci nu este bine executată. Altfel ajungem să facem recepția finală și abia atunci constatăm că drumul este denivelat și așa mai departe. Regulile spun că trebuie urmărită fiecare fază. Nu treci la cea următoare până când nu este verificată de către proiectant, beneficiar prin diriginte și așa mai departe. Asta este literă de lege, așa era. Acum au venit cu FIDIC-ul (standard internațional în construcții – n.r.), care e ceva de afară. În FIDIC toate plățile care se fac reprezintă avansul și numai ultima plată reprezintă plata întregii lucrări. Greșit! Nu așa trebuie făcut. Recepția nu se face la final. La final este doar trecerea lucrării din responsabilitatea constructorului în responsabilitatea beneficiarului final. Acela e momentul în care își preia clădirea, autostrada și așa mai departe. Dar beneficiarul trebuie să fie prezent de când s-a bătut primul țăruș pe autostradă cu omul lui, care e dirigintele. Doar că acum vorbim de consultanți care, de obicei, sunt niște tineri, după cum i-am văzut eu, și care nu prea cunosc, din moment ce nu sunt constructori. Sunt juriști, economiști, ziariști – da, am întâlnit și ziariști. Atunci, cum să funcționăm, cum să facem lucrurile bine?”, se întreabă retoric Mircea Bulboacă.

Con-A a ales ”lucrări provocatoare” din rândul celor scoase la licitație de autoritățile publice din România. Precum stadionul din Craiova

Documentațiile slabe, studiile de fezabilitate ”foarte subțiri” făcute foarte neprofesionist sunt printre cauzele listelor lungi de licitații publice contestate. ”Dau un exemplu: mi se mare incalificabil să faci un studiu de fezabilitate pentru un stadion precum cel din Craiova cu 18.000 de euro. S-a acceptat această ofertă, deci a fost livrat un studiu de 18.000 de euro. Abia mai apoi s-a descoperit că acolo era o mlaștină, așa că atunci când am mers noi a trebuit să forăm kilometri de piloți pentru a putea ridica acea lucrare”.

”Nu am băgat compania în datorii. Am dezvoltat Con-A fără credit foarte simplu: din profit am cheltuit foarte puțin, în rest am investit, am investit, am investit”, Mircea Bulboacă

Mircea Bulboacă se implică și în organizații profesionale ale constructorilor, prin care transmite guvernanților o serie de propuneri care să îmbunătățească viața tuturor. Despre legea achizițiilor, Mircea Bulboacă spune că iarăși a trimis o serie de observații, care au rămas fără niciun răspuns. Însă cea mai îndelungată ”bătălie” cu autoritățile, Mircea Bulboacă o dă pe tema adoptării unui sistem de certificare a companiilor de construcții, în funcție de care anumite lucrări să poată fi executate doar de companiile care au fost certificate în acel domeniu. ”De 15 ani, cred, mă lupt și sper să fim chemați la discuții pe tema aceasta”. 

Mircea Bulboacă nu a avut niciodată interesul de a se apropia în vreun fel de politică, deoarece consideră că ar fi rapid dat afară. ”Eu sunt învățat ca ceea ce gândesc – și nu am gândiri sofisticate, nu am idei extraordinare -, în mod simplu trebuie pus în practică. Or, în politică nu aș putea să spun că trebuie făcut ceva, iar într-o ședință viitoare să ne întâlnim fără să fie făcut nimic. De aceea am și plecat de la Construcții, în 1990: vorbeam în ședință, toată lumea era de acord, «ne apucăm de mâine», iar mâine nu se întâmpla nimic”.

”Niciodată nu am avut neamuri în companie pe care să le promovez pentru asta. Am avut la un moment dat pe aici un nepot, cu care «am dat de pământ» până nu a mai rezistat. A avut și nevasta un nepot pe aici, și cu acela am pățit la fel. Am ajuns să îmi stric relațiile de familie din cauza asta, prin urmare am spus «Stop, gata, fără neamuri»”, Mircea Bulboacă

”Dragă stat român, când vrei să investești?”

Pentru cel mai mare constructor român, perioada pe care o traversăm zilele acestea este una ce aduce și îngrijorări: investițiile private se vor restrânge. ”Sunt lucrări care au fost trecute în așteptare. Fie din cauza investitorului, fie din cauza băncilor care au înăsprit condițiile de creditare”. Declinul economic care urmează va fi unul diferit față de cel din perioada 2008 -2009. ”Noi acum nu avem o criză financiară, avem o criză economică generată de cea sanitară. Vor veni bani mulți de la Uniunea Europeană, se vorbește de zeci de miliarde de euro. Vă dați seama de anvergura cifrei? În 2008 problema a fost cea lipsei banilor, care astăzi nu mai este. Banii există și sunt ieftini. Mai este ceva ieftin acum: energia. Petrolul nu a fost nicicând atât de ieftin ca acum. Atunci, când, dragă stat român, vrei să investești, dacă nu acum: ai bani, ai energie ieftină, ai în ce să investești!”.

Construirea de drumuri, spitale, școli sau grădinițe sunt printre ”măsurile înțelepte” pe care România le-ar putea implementa în următoarea perioadă. ”Adică ceea ce trebuie să facă statul oriunde în lumea aceasta. Dar pentru asta trebuie niște reguli clare, legate de modul în care se organizează licitațiile”.

În afara țării

Prin Con-A Bau, înființată în Germania, Mircea Bulboacă testează și modul în care se derulează afacerile în afara granițelor României. ”Pe o piață externă este destul de greu să intri. Eu am vrut să văd cum se întâmplă lucrurile pe acolo, care sunt regulile, mecanismele și așa mai departe. Dar nu te primesc ușor. Adică am văzut că sunt rețineri cât cuprinde”. Reținerile pe care le-a simțit Bulboacă țin atât de faptul că era vorba de o companie cu acționariat românesc, cât și de faptul că era vorba de o societate nouă. Ca subcontractor, drumul către șantiere din afara țării e deschis. Ca antreprenor general, însă, reținerile sunt clare. ”Am fost invitat de companiile mari cu care lucrez aici, doar că lucrările care îmi erau propuse erau prea mari. Nu mi-ar fi fost prea mari dacă îmi erau propuse în România, dar să lucrezi acolo de zeci de milioane de euro, fără să știi încă bine care sunt mecanismele e riscant. Probabil că, în viitor, vom face și asta”, nu renunță Mircea Bulboacă.

Fundația

Prin Fundația Con-A, înființată de 12 ani, Mircea Bulboacă nu doar că a sprijinit cazuri sociale, minți luminate sau evenimente, ci a intervenit și în sprijinul comunităților mai largi. Cel mai recent exemplu este cel al achiziției în favoarea Spitalului județean a acelor prime echipamente pentru testarea Covid-19. ”Pe mine m-a speriat, când am văzut într-o emisiune din 10 martie ceea ce se întâmpla în Italia, că erau pacienți pe coridoare, cu aparate de respirație mecanică. A doua zi, imediat am sunat-o pe doamna doctor Bîrluțiu (dr. Victoria Bîrluțiu, șefa Secției Boli Infecțioase din cadrul Spitalului Județean – n.r.) și mi-a spus să vorbesc cu directorul Benchea. El, foarte reținut, mi-a spus «dar, domnul Bulboacă, noi nu avem cu ce testa». L-am întrebat cât costă un aparat de acest gen? Mi-a spus că patru sute și ceva de mii. Am rămas mirat că nu aveau cu ce testa. «Am discutat cu o companie, au pe stoc echipamentele, dar noi nu avem cu ce să le plătim». I-am zis, «stai 10 minute». Am vrut să verific cum stăm pe Fundație, ce plăți avem de făcut și așa mai departe. Nu a durat cinci minute și am sunat înapoi că plătim noi. În aceeași după-amiază am și virat banii, după ce ne-au dat factura cei de la firma cu respectivele echipamente. Eu mă așteptam să meargă mai repede puțin. Am înțeles, nu aveau oameni pregătiți. Am urmărit zilele acelea ce s-a mai întâmplat după aceea și cum s-a aflat că la Pediatrie stătea nefolosit un astfel de aparat. Tipic, ca la noi”.

Fundația Con-A a avut, însă, un alt motiv de înființare. ”Ideea cu care am pornit această fundație a fost să susțin elevii sârguincioși care nu au posibilități materiale. Am tot bătut satele din împrejurimi, inclusiv eu am fost de câteva ori alături de cei care se ocupau de asta. Am adus elevi, i-am susținut la școală, dar n-am văzut sârguința mai apoi. Plus atitudinea total incorectă a unor părinți care au venit după un timp... căci erau niște condiții, totuși, să primești bursă, inclusiv nivelul mediei. Și au venit la mine niște părinți și au spus că «unde sunt drepturile copilului lor, cine îi ia drepturile», după ce copilul lor pierduse bursa. Am zis, domnule, unde am ajuns? Ei nu pricepeau nimic din faptul că al lor copil trebuia să învețe. Și atunci am decis să ajut persoane care au ajuns în situații grele, dar nu din cauza lor, pentru că au fost afectați de boli și așa mai departe. Cred că am ajuns la mii de situații de acest gen”.

După mai bine de o oră de discuții, presat de timp să intre într-o ședință a patronatelor din construcții, Mircea Bulboacă este întrebat dacă crede că ar mai trebui adăugat ceva. ”Eu i-aș îndemna pe tinerii de azi să păstreze, în viață, valorile morale. O să le fie mult mai ușor dacă o să fie corecți, cinstiți, drepți și așa mai departe”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi