Duminică,
27.09.2020
Parțial Noros
Acum
11°C

De vorbă cu unul dintre cei mai vechi conducători auto ai Tursib. ”Am făcut cinci ore de la Continental până în Gușterița”

06 Septembrie 2020 20:46

De vorbă cu unul dintre cei mai vechi conducători auto ai Tursib. ”Am făcut cinci ore de la Continental până în Gușterița”

Domnul Dorel Luigi Drăghici are permis de conducere pentru autobuze de mai bine de 30 de ani, este unul dintre cei mai vechi și experimentați angajați ai societății de transport în comun a Sibiului, dar dacă îi spui în față că e șofer se simte jignit. Este o chestiune de principiu și respect, după cum chiar dumnealui mi-a explicat.

”Eu mă consider conducător auto pentru că am făcut școala în alte timpuri și am trăit, de asemenea, în alte timpuri. Am luat permisul pentru ”categoria H” în data de 29 februarie 1989, iar pentru categoria D în 1990. La ora 9 dimineața mă prezentam la mașina de  ”Școală„. Eram prieten de familie cu instructorul meu, dar mi-a a explicat clar că în momentul în care merg la mașină ca să conduc prietenia dispare. Mă trimitea să îi cumpăr un pachet de țigări și până mă întorceam la mașină, se întâmpla ceva. El producea cauza, iar acea cauză producea un efect: de la slăbirea  curelelor  până  la slăbirea siguranțelor schimbătoarelor. Îmi explica mereu că nu sunt în garaj sau în curte, ci că sunt într-un vârf de munte. ”Ai un grup de oameni, trebuie să îi duci, să îi scoți în civilizație! Stabilești cauza defectului, înlături defectul și plecăm”.

Ca orice șofer căruia dacă i se strică mașina în drum sună ori la mecanic, ori la platformă, evident că l-am întrebat de ce trebuia el să facă munca aceasta și dacă își dădea seama că este o problemă după sunetul motorului?

”De multe ori nici nu puteai să pornești motorul. Eu îmi cunosc foarte bine mașina. Am standarde foarte bine definite. Mereu instructorul îmi spunea că sunt singur și trebuie să mă descurc. În astfel de timpuri am făcut eu școala. Lucram pe autobuz în care nu aveam căldură pentru că nu aveam antigel. Mergeam cu apă, noaptea porneam mașinile din două în două ore. Mi-aduc aminte că în anul 89 era aglomerație și fiind frig în autobuz se producea condens. Aveam găleata cu sare, buretele îmbibat în sare și ștergeam geamurile ca să putem circula”.

Domnul Drăghici este genul de om pe care fie îl iubești din prima clipă când l-ai cunoscut, fie îl urăști. Jovial, hilar pe alocuri, în același timp principial, serios când e cazul și extrem de minuțios când vine vorba de munca lui, domnul Drăghici a prins și condus cam toată flota Tursib de la Revoluție până în prezent. Mintea lui funcționează atât de precis, încă este capabil să enumere toate defectele unui anumit autobuz, pe care l-a condus într-o anumită zi de toamnă, în urmă cu vreo 20 de ani. Pentru Tursib este o adevărată enciclopedie.

”În anii 92-93 s-au adus autobuze second-hand din Germania. Față de ce aveam înainte, m-am trezit deodată în altă lume. Mașină cu căldură, aveam tot confortul. După aceea, s-au adus uleiuri mai performante, au început să nu mai cadă motoarele. În anul 1997 au mai adus tot niște autobuze Magirus, tot second-hand: 5783, 5784, 5785 și 5786. Două erau automate și două cu schimbător. Cele automate aveau răcire la motor cu aer, iar pentru încălzitul motorului se folosea un aparat suplimentar care funcționa foarte bine până la -5 grade. Probabil erau făcute pentru alte țări, nu pentru România. După aceea, au venit Maz-urile. Primele au venit cu motor Renault. Crema conducătorilor auto s-a mutat la aceste autobuze. Eu am rămas tot pe Setra. Aveam și curse speciale. Pe timpul acela Tursibul încă avea licență pentru a face diferite curse ocazionale și conduceam un Ikarus. Erau diferite grupuri care mergeau în excursii sau tabere în diferite orașe. Ikarus-ul 256 avea ușa din față în comandă pneumatică și ușa din spate manuală, față de Ikarus-ul 255 care avea suspensie pe arcuri. În anul 2003 ne-am modernizat din nou, se impuneau noile norme de poluare în Europa și am primit 20 de Maz-uri cu motor Mercedes și cutie în șase trepte. În anul 2004 s-au adus încă 10 Maz-uri automate, de fapt primele mașini automate care au venit la Tursib. Eu am avut o mașină de acest tip, dar nu era nouă. A avut-o un coleg care spunea că mașina se supraîncălzește. Am vrut să umblăm la turațiile de la ventilator, dar mașina era în garanție și nu aveam voie. Acea mașină mi s-a părut net superioară față de Ikarus. Această evoluție chiar a fost un pas în timp. Foarte multe defecțiuni pe care le am, eu mi le remediez singur în traseu. Aceasta este diferența dintre conducător auto și șofer”.

Ca un audiobook de șase ore în care Neagu Djuvara povestește istoria românilor, așa poate să vorbească domnul Drăghici despre autobuze. Își iubește meseria și ia foarte în serios ce face. Atât de serios încât atunci când l-am întrebat cum i se par noile autobuze turcești din flota Turisb am avut o surpriză.

”Nu aș putea să-mi spun părerea pentru că nu lucrez pe mașină nouă și nici nu am de gând să lucrez cu o astfel de mașină. În primul rând, eu nu vreau pentru că aici intervine factorul uman. Cel care m-a învățat să conduc, m-a luat împreună cu el pe mașină. Eu nu aș mai putea lucra cu cineva și lucrez singur pe mașină. Nu pot spune că sunt individualist, dar  generația de astăzi nu ascultă. Eu spun una, iar altcineva face alta. N-am găsit pe nimeni, vă spun sincer. Sunt de acord cu conducerea Tursib că trebuie să fie un șofer nou și unul vechi pentru ca cel nou să poată învăța mai multe. Am încercat cu câteva persoane, dar nu m-au ascultat. Cât privește noile autobuze, eu nu știu ce înseamnă să lucrezi vara cu aer condiționat. Mă pot concentra la treaba pe care o fac în orice condiții. Am făcut traseul 5 cu o singură mașină timp de șapte ani de zile”, mi-a povestit dumnealui. Prin urmare, dl. Drăghici conduce aceeași mașină de ani de zile. Îi știe fiecare șurub în parte și recunoaște fiecare sunet. Vara aceasta și-a luat concediu doar ca să poată lucra singur la autobuz în tihnă, în curtea Turisb, fără să-l bată nimeni la cap. Am încercat să-l provoc întrebându-l dacă nu se teme că peste câțiva ani autobuzele vor circula singure, fără să mai fie nevoie de conducători auto?

”100% nu. Cel puțin nu în Sibiu. În primul rând sunt pistele de bicicletă. Ați  văzut vreun biciclist să meargă doar pe culoarul lui? În al doilea rând, ați văzut vreun pieton să se asigure corect înainte de a păși pe trecerea de pietoni? Nu este de vină copilul care se aruncă în fața trecerii de pietoni, ci acela care l-a educat așa. Am întâlnit și bicicliști care consumaseră băuturi alcoolice și nu mergeau corect pe pistă”.

Evident, discuția a alunecat spre cum se conduce în Sibiu și l-am întrebat câte accidente a avut până acum.

”Au fost tamponări. Nu pot să contest acest lucru, sunt inevitabile. Îmi amintesc că acum nu mult timp am intrat pe Mihai Viteazul, aproape de sensul giratoriu, într-unul. Din parcare a ieșit un băiat și s-a oprit imediat la trecerea de pietoni. Jos era gheață pe o porțiune de 15 metri și nu am putut să opresc autobuzul pentru că aluneca foarte tare. L-am luat cu colțul din partea stângă din față a autobuzului. Fiarele se repară, dar pot să spun că mi-a fost rușine având în vedere experiența pe care o am. Am lucrat și la Atlassib doi ani, iar când am plecat de la ei eram sigur că nu am avut niciun incident. La nu știu cât timp după m-au sunat și mi-au spus că am fisurat un parbriz al autocarului cu care făceam cursele Sibiu-București și Sibiu-Arad”, povestește domnul Drăghici.

Când vine vorba despre cum se circulă astăzi în Sibiu, domnul Drăghici se aprinde. ”Poți să fi calm în traficul actual? Cel mai mult mă enervează întrebările pe care unii oameni mi le adresează. Sunt aceiași oameni, la aceeași oră, cu aceleași întrebări zi de zi. Zi de zi. Este o femeie, navetistă, care merge cu autobuzul 13 care pleacă la ora 5:57 și în fiecare dimineață întreabă la ce oră pleacă autobuzul sau la a câta stație trebuie să coboare pentru teatru. Într-o dimineață m-am enervat și i-am spus răspunsurile fără să mai îmi pună întrebarea, când s-a apropiat de mine. Alți navetiști întreabă mereu unde pot coborî pentru a ajunge la Carrefour. Deși ei coboară în aceeași stație de fiecare dată. Mai sunt și școlile de șoferi care mă enervează. Participanții la trafic nu sunt vinovați cu nimic deoarece sunt școlile auto care sunt. Pot spune că doar vreo 20% din instructorii de școli auto din Sibiu își fac treaba bine. Nu se poate ca un instructor să își învețe elevii să oprească în stația de autobuz. Cum iese șofer cineva căruia instructorul îi spune că oprească în stație ca să schimbe locul?”. Multă lume începe să compare traficul din Sibiu cu cel din București, Credeți că este comparabil? ”Nu. Înseamnă că cei care vorbesc despre acest lucru nu au fost prin București. Într-adevăr sunt anumite zone care sunt mai aglomerate, dar suntem departe de București”.

Cu această ocazie dl. Drăghici mi-a explicat și de ce șoferii nu pot respecta timpii de sosire în stații. ”Înainte, traficul în Sibiu era mult mai liber. Timpii intermediari dintre stații se puteau respecta 100%. La orele de vârf era puțin mai aglomerat, dar nu putem compara cu ceea ce este acum. Acum este mai greu să ne încadrăm în acești timpi. Uitați-vă ce e sâmbătă sau duminică seara la ieșire spre KFC, ce coloane de mașini sunt. Pe unde să treci? Pe urmă, când ajung în stație tot oamenii sunt furioși pe mine că am întârziat. Când a fost Summit-ul, anul trecut, circula un banc prin Sibiu care spunea că este pentru prima oară când numărul mașinilor de Vâlcea este depășit de cele cu numărul MAI. În ziua aceea eram cu autobuzul 118, am plecat de la Continental la ora 14:50 și am ajuns în Gușterița la ora 19:20. Am făcut 5 ore de la Continental până în Gușterița”.

Știu sibienii să conducă în sensuri giratorii? ”Ca-n occident nu. Sunt multe sensuri giratorii în care se poate fluidiza traficul. De exemplu, eu vin pe sectorul de drum Calea Dumbrăvii, fac giratoriul de la Casa Modei și în fața magazinului Dumbrava merg către gară. O bandă merge înainte, una în stânga către gară. În momentul în care intri în giratoriu semnalizezi stânga, iar în momentul în care ieși semnalizezi dreapta. 80% din șoferi nu efectuează această manevră”.

N-am omis să-l întreb dacă îl supără denivelările apărute mai recent prin oraș, ”calmatoarele de trafic” cum enervant li se spune. ”Dacă m-aș supăra și din cauza acestor denivelări, nu mai conduceam deloc”.

Concluzia? Exact ca în citatele motivaționale care circulă pe facebook: ”Fă ceea ce-ți place și n-o să muncești o zi din viață”.

”Eu 70% din timp îl petrec la volan. Nu practic meseria de conducător auto din obligație, eu o fac din pasiune, pentru că îmi place. Am absolvit în anul 1986 Liceul CFR, profil mecanic de locomotivă. Mecanica mi-a plăcut de mic copil. Dacă faci meseria din pasiune, viața e frumoasă, dar dacă te gândești că îți trebuie bani pentru taxe și o faci din obligație, lucrurile se schimbă. Eu asta vreau să fac. Începând cu ziua de 2 septembrie, mai am de activat încă 12 ani. În 2032 ar trebui să ies la pensie. O să plec de la volan direct în cimitir. Din generația mea, sunt singurul supraviețuitor din aceeași școală”, încheie domnul Drăghici.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

1 comentarii

Cosmos .

Acum 4 zile

Asa de precis functioneaza mintea soferului ca in 1989 a fost ziua de 29 februarie ! Apropo daca cazaturile alea din poza le repara dumealui, atunci inteleg de ce o parte din flota Tursib e asa !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus