Marţi,
22.09.2020
Cer Senin
Acum
19°C

Alegerile 2020 – posibil prag istoric al democrației românești

16 Septembrie 2020 17:32

Alegerile 2020 – posibil prag istoric al democrației românești

Pe ce îmi bazez această încredere și speranță? Pe procesul de prefacere al societății românești, ajuns într-un punct pe care îl socot de cotitură sub mai multe aspecte și cu anume precădere în privința evoluției conștiinței civice.

Generația zisei revoluții împlinește 30 de ani. Este de crezut și de sperat că un valoros detașament de tineri între 18 și 30 de ani dar și generațiile mature până spre 50 de ani, cu toții implicați în iureșul internetului și al altor mijloace de largă și rapidă circulație informativă, au surprins, au conștienizat diferența  calitativă și de fond între comunism – fie el și cosmetizat - și democrație. Ei au fost (sunt) fermentul schimbării, și-au manifestat public, faptic – ultima expresie notabilă fiind evenimentele din 10 august 2018 – dorința și voința de schimbare. Ei constituie azi majoritatea corpului electoral chemat la urne, în timp ce generațiile mai vârstnice, care până mai ieri dădeau tonul alegerilor pe mâna populismului de stânga, pierd tot mai mult din teren.

Cu toate acestea, încă stăruie ciudate semne de întrebare cu privire la anumite atitudini pe care le-am surprins în dialogul public. Un interlocutor, în jur de 60 de ani, cunoscut cu vederi de dreapta, spunea că nu se va prezenta la vot pentru că lui nu i s-a mărit pensia militară. Un altul – și nu e singurul – nu se va prezenta la vot pentru că, un vot în plus sau minus nu mai contează. Un al treilea zicea că votul nu are nicio semnificație, niciun rost, căci unii sau alții - aceeași „Mărie”. Este apoi de așteptat o derobare de la îndatorirea civică a votului sub pretextul pandemiei. Ca să nu mai pomenim de unii care-și vând votul ca la piață.

Toate aceste „cazuri” și altele similare, ridică o serioasă problemă privind raportul dintre indivizi și corpul social pe care-l compun. Odată ce am renunțat la forma tradițională a „domniei” sau „monarhiei” în favoarea conducerii pur democratice, ne asumăm inclusiv și corespunzător o mare, o imensă și dublă obligație civică : aceea de a participa la sarcina conducerii, concomitent cu obligația de a urmări, controla și sancționa modul în care aceasta se exercită. Nu e nicio contradicție în termeni. Iar instrumentul cu sprijinul căruia ne achităm de această grea îndatorire este votul. Prin vot ne delegăm voința și răspunderea la conducerea societății.

Aud adesea replica tăioasă : pe cine să alegi, domnule, toți sunt la fel. E aici o problemă. Democrația, veche de peste două milenii, își reclamă conducători destoinici, corecți, cinstiți și de încredere. Dar nu-i alegi de pe lună ci din sânul societății, astfel cum aceasta se prezintă la momentul votului. Într-adevăr, nu e ușor să alegi într-o societate debusolată, bulversată, tarată de istorie, cu deosebire de istoria ultimilor 80 de ani, ceea ce face cu atât mai grea, mai încărcată de răspundere, sarcina votului : să depistezi valoarea cât-de-cât sesizabilă din sânul masei amorfe, sau cel puțin să ai conștiința că ai încercat să reușești. Aceasta însemnează mai departe efort calitativ de votant, așa cum pretinzi efort calitativ de conducător ales. Ca atare, votul nu se ignoră, nu se neglijează, nu se vinde căci, în cele din urmă, este un mare efort de orientare și de conștiință.

Se întâmplă că ai greșit așa cum, incontestabil, și-au dat românii seama că au făcut-o spre exemplu la alegerile din 1990 sau 2016. Tocmai de aceea votul democratic este etapizat, repetabil. Tocmai de aceea sistemul democratic implică alternanța la putere. Iată deci, la îndemână, controlul și sancțiunea conducerii, dar și răspunderea unei noi alegeri.

Mai aud pe la răspântii : „ce schimbare domnule, n-am schimbat macazul în 1996 și cu ce ne-am ales?” Așa este. Am făcut parte din acea conducere - nu în totul înnoită - și recunosc că n-a fost pe măsura așteptărilor. Dar, pentru cine a trăit vremurile știe, dacă își face un sever examen de conștiință, că greutățile au depășit cu mult prea mult, posibilitățile. Azi, sub raportul exigențelor conducerii democratice, situația este mult mai favorabilă. Azi, o conducere real democratică poate avea succes. Ea poate marca un mare punct de cotitură în evoluția României, la care să participe deopotrivă, alegători și aleși.

O ultimă observație. Nu trebuie făcută o diferență în privința participării la vot, între alegerile locale și cele parlamentare. Sarcinile guvernării locale, unde se plămădește pas cu pas înnoirea și schimbarea, sunt tot atât de importante ca și cele ale guvernării centrale care implementează și coordonează întreaga strategie de evoluție și dezvoltare a țării.

Tag-uri: alegeri , 2020 ,

Vizualizari: 1014

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus