Arta a urmărit-o întotdeauna, în tot ceea ce a făcut. Pasionată de desen și muzică, apoi de teatru, Iulia Popa s-a mutat la Sibiu în 2008, iar între timp a reușit chiar să deschidă un teatru despre care spune că a fost un „pas spre maturizare”. A reușit să renască din punct de vedere artistic, după izolare, iar acum își reia, treptat, activitatea.
Am stat de vorbă cu artista, recent premiată la Gala Tânărului Actor, despre ce a însemnat izolarea impusă de pandemie pentru munca ei, cele mai importante momente din carieră și modul în care arta teatrală este apreciată în orașul nostru.
Prezintă-te în câteva cuvinte – cine ești tu și ce vrei să știe oamenii despre tine și viața ta dinainte de actorie?
Eu de origine sunt din Brașov, m-am stabilit în Sibiu din 2008, când am fost admisă la Facultatea de Litere și Arte - secția actorie. Viața mea de dinainte de teatru se învârtea tot în jurul artei. Din clasa a 5-a până într-a 9-a am fost eleva Liceului de Arte din Brașov, secția arte plastice. Îmi plăcea foarte mult să desenez, trăiam pentru asta, era universul meu, și, de ce să nu recunosc, aveam un real talent. Ascultam și multă muzică, de foarte mică părinții mei mi-au făcut cunoștință cu nume mari din acest domeniu, așa că pe la 9, 10 ani ascultam The Beatles, Rolling Stones și Pink Floyd la pick-up. Muzica a fost în permanență o componentă foarte important din viața mea. Cred că de mică am avut înclinație spre frumos, întotdeauna am simțit nevoia de a mă exprima prin artă.
Când a început drumul tău spre actorie?
Pe la 13 ani m-am îndrăgostit de teatru, am făcut parte dintr-un schimb de experiență în cadrul liceului de arte și am ajuns în Franța unde am avut de prezentat un spectacol de teatru în limba franceză, un colaj din texte de Moliere și am avut și un feedback pozitiv din partea tuturor. De atunci am știut că asta vreau să fac pentru tot restul vieții mele. Tocmai de aceea, în clasa a 10-a am vrut să mă transfer la un alt liceu din Brașov, unul teoretic, pentru că simțeam că artele plastice nu le mai fac cu sufletul deschis, că nu mă mai reprezintă. Eu îmi doream să fac teatru, aveam nevoie de timp să intru în această lume, să o descopăr, să nu fiu perturbata de altceva. Mergeam foarte des la teatru în liceu... eram înscrisa și la Școala Populară de Arte de la mine din oraș unde, firește, făceam actorie.
Când a apărut Teatru la Infinit și de ce?
"Teatru la Infinit", teatrul pe care îl conduc împreună cu asociata mea, Mirela Presecan, s-a născut în Decembrie 2017. Cred că pentru mine a fost un pas extrem de important, un pas spre maturizare, a fost momentul în care am realizat că nu e totul roz în această meserie. Într-adevăr, nașterea acestui teatru m-a schimbat foarte mult, m-a făcut mai puternica și mai realistă decât eram înainte. Motivul pentru care am luat această decizie, de a înființa un teatru independent în Sibiu, a fost nevoia de a mă exprima liber. Recunosc că asociata mea a fost mult mai hotărâtă în acest prim pas, m-a împins puțin de la spate la început... pentru că îmi era teamă de necunoscut. Dar nu regret nici o clipă această decizie. A fost și este greu, mai ales acum, în pandemie, dar sper la timpuri mai bune.
Care au fost momentele care ți-au rămas cel mai adânc întipărite în suflet, din carieră, de până acum?
De când am ales să mă dăruiesc acestei meserii întru totul, am avut parte de momente de neuitat. Mi-au rămas întipărite în minte toate premierele, cu emoiile mistuitoare, anii de facultate, când totul era învăluit în magie, când visele erau mărețe. Îmi este greu să aleg un singur moment. Cred că fiecare etapă din cariera mea a avut un anume farmec.
Cum ai trecut prin perioada izolării? Aveai spectacole care au fost anulate?
Perioada izolării a venit exact când lucram la un nou proiect și bineînțeles că am fost nevoiți să anulăm premiera. Au fost câteva luni grele, cu toate spațiile închise. Am optat pentru varianta online în toată această perioadă dar nimic nu se compară cu emoția pe care ți-o oferă publicul.
Ce înseamnă pentru tine renașterea de care se vorbește în toate domeniile în această perioadă? Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut când s-a reluat activitatea?
Observ că anul 2020 a venit și a zdruncinat din temelii tot în ceea ce credeam noi toți în trecut. Am uitat de comoditate, am fost nevoiți să găsim noi modalități de exprimare sau de a ajunge la oameni. Și nu mă refer doar la teatru. Este, într-adevăr, o renaștere a noastră, a sufletelor noastre. Una venită din suferință, din păcate, dar cred că altfel nu se poate. Probabil că mai avem încă de învățat, această renaștere, această reinventare a noastră, a tuturor, este un proces încă în derulare, avem nevoie să forăm mai adânc în interiorul nostru pentru a aduce frumosul și puritatea care de mult timp par a fi uitate.
Primul pas pe care l-am făcut după ce s-a reluat activitatea a fost să particip la Gala tânărului actor - Gala HOP, la București. Am avut parte de o experiență necesară mie, ca om și ca actor, și da, am realizat că mi-a fost foarte dor de teatru!
Cum este văzut teatrul din România, la momentul actual, din spatele cortinei?
Nu știu dacă mi-am pus vreodată, cu adevărat, această întrebare... Eu iau teatrul ca atare, cu bune, cu rele... și cu grele! Este firesc ca noi, cei din domeniu, să vedem și să știm mai multe decât ceea ce vede publicul. Cred că asta este minunat, că publicul poate să trăiască și să creadă în aceasta frumoasă poveste numită "teatru". Așa că de ce le-am spulbera acest vis?
Dar cel din Sibiu?
Sibiul este un oraș cultural, cred că toți știm asta. Sunt în permanență spectacole, evenimente la care publicul poate participa. Eu, una, nu aș renunța la Sibiu și la deschiderea pe care o are spre cultură.
Foto: Andrei Gîndac, Gala HOP 2020
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 4360
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
Adrian
Acum 4 ore
Loijhbloijh
Acum 4 ore
Emil
Acum 4 ore
Pastor marginas
Acum 4 ore
Emil