Konak: au ajuns turcii în centrul Sibiului (probabil printre ultimele cronici de restaurant de anul acesta)

În afară de Kaptan-ul din parcarea de la Veștem (care între timp și-a schimbat numele și meniul), în preajma asta de centru de țară turcii n-au găsit cale să deschidă un loc de-al lor. Până la sfârșitul acestei veri, când în clădirea construită acum câteva secole pentru pușcăriașii orașului – cea de pe str. Turnului, nr. 17 – s-a deschis Konak.

Sâmbătă către seară, la Konak era plin. Mai puțin la mesele din curtea interioară care nu sunt acoperite și pe care câțiva stropi de ploaie le-au făcut nefrecventabile. Ospătarii erau într-un iureș continuu, așa că șeful de restaurant a fost cel care ne-a preluat indicându-ne singura masă liberă, una pentru opt persoane. Căci locul pentru asta pare gândit: pentru reuniuni mai largi, cu prietenii sau cu familiile prietene. Sunt multe mesele mari, iar în meniu sunt multe oferte de platouri pentru câte șase sau chiar zece persoane.

”Oh, habibi, oh, habibi” în surdină, țesături cu motive orientale pe băncile comode, lampadare cu pietre colorate sunt printre elementele turcești care – în ciuda spațiilor largi – fac locul confortabil. 

La vedere au fost lăsate flăcările celor două cuptoare interioare, căci meniul de la Konak în special pe ce iese din cuptoare pare să se axeze. De la piept de pui, la frigărui cu tot felul de combinații de carne și platouri mixte sau feluriți pești (doradă, biban, păstrăv, somon) mai tot ceea ce e propus în meniul de la Konak trece printr-unul din cele două cuptoare.

Mai poți alege, însă, și ciorbe (trei la număr, de burtă, de vițel și o supă de linte), sărmăluțe în foi de viță, dar și ardei și dovlecei pentru vegetarieni (sau pentru cei care țin post, dacă vreți), plus o listă lungă de tot felul de salate turcești.

Kebab cu carne de pui, vită și oaie la Konak

Ne-am oprit asupra unui cotlet de berbecuț și a unui kebab, în care carnea de vită e amestecată cu cea de oaie. În niciun sfert de oră au venit platourile, spre spaima unei vecine de masă care și-a și văzut paltonul distrus: cum mâncarea e așezată pe platouri drepte din lemn, zeama pe care ”o lasă” mâncarea mai are obiceiul de a respecta legile fizice ale inerției. În cazul nostru, din fericire pentru vecină, zeama n-a pătat nimic, dar astfel de mici situații am mai văzut în ora petrecută la Konak. A nu se înțelege că ospătărițele nu își fac treaba fain, cu zâmbetul acoperit de mască.

Cu excepția cărnii, practic ambele platouri care ne-au fost aduse erau identice. Aceeași aranjare, aceleași legume: roșii (din păcate, nu cu foarte mult gust), varză albă, varză roșie, castraveți cruzi, inele de ceapă, cartofi prăjiți, ardei iute bun și trecut peste gratar, ardei copți și lipie așternută peste carne. Nu numai din descriere, dar și din experiență, porțiile sunt mari și își îndeplinesc cu brio misiunea, aceea de a te sătura cu o mâncare bine pregătită. Desertul – un künefe ca la turci acasă – l-am împărțit pe din două, căci pentru noi nu mai era loc de mai mult.

Künefe la Konak

Când vine vorba de prețuri, turcii nu se vând tocmai ieftin. Pentru experiența de la Konak descrisă mai sus, am plătit 196 de lei. 70 de lei au fost cotletele de berbecuț, 60 de lei platoul cu kebab, 25 de lei a costat desertul, 30 de lei – două pahare cu vin rose și alți 11 lei – sticla de apă de 750 de ml.

Aferim, Konakule!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.