Cadrele medicale din Sibiu care tratează zilnic Covid 19: „Suntem extrem de obosiți”

Doru Ciprian Damian, președintele Sindicatului „Solidaritatea Sanitară” Sibiu a făcut publice pe pagina de facebook a organizației o serie de relatări ale cadrelor medicale care lucrează în spitalele din Sibiu pe secții COVID. Epuizare, stres, frustreare, lipsă de timp, ritm infernal sunt doar o parte din sentimentele și situațiile pe care acești oameni spun că le trăiesc. „De 4 zile văd disperarea pacienților de a primi o veste, de a primi un răspuns, de a pune o întrebare, de a plânge cuiva sau de a se bucura că a intrat cineva pe ușă. Și nu avem timp de ei că sunt prea puține cadre”, scrie o asistentă.

Doru Ciprian Damian, președintele Sindicatului „Solidaritatea Sanitară” Sibiu a declarat pentru Turnul Sfatului că o parte dintre colegii lui care lucrează în spitalele din Sibiu i-au trimis câteva rânduri în care descriu calvarul pe care îl trăiesc și l-au rugat să facă toate acestea publice. Președintele sindicatului a postat mesajele cadrelor medicale pe pagina de facebook a organizației, iar noi vi le prezentăm mai jos.

Un cadru medical vorbește despre epuizare și anxietate.

„Suntem suflete care pot ceda, pentru că epuizarea ne-a adus nenumărate ore de nesomn, zile când nu dorim să vorbim cu nimeni, nici măcar cu cei din familie, parcă nu ne mai putem bucura de nimic nici acasă, de multe ori gândul ne zboară la locul de muncă și la problemele de acolo, suntem vulnerabili, frustrați stresați, iritabili şi uneori suntem in incapacitate de a înțelege ce ni se spune , nu mai avem încredere, am devenit anxioși, avem tulburări de concentrare, nu mai avem răbdare cu cei din jur... În concluzie suntem extrem de OBOSIȚI !!!”

Un alt mesaj face referire la sentimentele pe care le au atunci când un pacient moare și la lipsa de timp. Spun că de multe ori și-ar dori să adreseze mai multe cuvinte frumoase pacienților, dar nu apucă. Își cer scuze pentru asta.  

„Ne încărcăm negativ, cu fiecare om care a decedat în secția COVID, am plâns când am văzut ochii bunicilor, de la azile, privind neputincioși la noi, pentru că suntem oameni și pentru că ne pasă, dar încercăm sa ne încărcăm pozitiv, cu vorbele frumoase primite de la pacienții internați, și cu scrisorile de mulțumire de la cei care au plecat vindecați acasă, si ne cerem scuze, dacă nu am avut suficient timp pentru a sta mai mult de vorbă cu ei, dar poate citind aceste rânduri, vor înțelege că motivul principal este lipsa de timp, deși pentru noi, personalul medical și auxiliar: medici, asistente, infirmieri, îngrijitoare, importantă este vindecarea lor cat mai rapidă și ii asigurăm de tot sprijinul nostru, atât cat ne permite timpul.”

Un alt cadru medical vorbește despre corvoada de a-și face meseria în combinezoane.

„Este inuman și inadmisibil așa ceva. Sunt zile când efectiv nu mai putem. Transpiram prin toți porii, avem ochii roșii din cauza transpirației, ce curge de pe frunte.... suntem efectiv, vlăguiți. Am avut colegi care au leșinat efectiv acolo, alții cărora li s-a făcut rău când au ieșit din zona roșie. În tura de noapte nu avem decât o singura infirmieră la 50 de pacienți, plus că în ultima perioadă am avut un număr foarte mare de pacienți de la căminele de bătrâni din zonă, care erau nedeplasabili și care aveau nevoie de o îngrijire specială. Cum credeți că poate un singur om, o infirmieră, să schimbe 20 de astfel de pacienți Covid pozitiv în acel combinezon sau mai bine zis cum credeți că iese acel om din secție, după asemenea efort?”

Ultimul mesaj postat de Doru Ciprian Damian vorbește despre ritul infernal în care se lucrează pe secțiile COVID din spitalele sibiene, din cauza personalului puțin și cât de mult și-ar dori să facă lucrurile fără grabă și bine.

„De patru zile lucrez pe Covid și am văzut RITMUL INFERNAL în care se lucrează. Îmbrăcați in costum, cu senzația de sufocare ce te însoțește aproape tot timpul, închis acolo, frustrat că nu auzi bine ce îți spun colegii și apoi frustrat că nici pe tine nu te înțelege nimeni, îți simți picăturile sărate de transpirație pe buze, curg apele pe tine 4, 5 sau 6 ore cât stai în combinezon. Se lucrează cu HEI-RUP-UL! Acum!!!! Trebuie făcut totul, ACUM!!!! Oamenii sunt foarte puțini și sunt obligați să facă totul pe fugă. În combinezon de Covid și pe fugă!! Recoltări pe fugă, tratament pe fugă, testat glicemie pe fugă, scris condică pe fugă, transferuri, internări, externări ...totul pe fugă! Am văzut cum este să fii lac de apă sub combinezon și 3 fete să coborâm pacientul în scaunul cu rotile pe "rampa" de la secția Covid: aluneca de pe „rampa" deasupra scărilor și toate 3 îl țineam să nu cadă și să-l zdrobim de ușă! Tremuri zeci de minute de furie, frustrare: de ce trebuie să lucrăm în așa condiții? De fapt fără condiții! Oameni puțini, rampă perfectă pentru catapultat pacienții în zidurile spitalului. ... apoi se iese de la Covid și fetele sunt luate de proaspete pe secție. Tot cu Hei-Rup-ul! De 4 zile văd disperarea pacienților de a primi o veste, de a primi un răspuns, de a pune o întrebare, de a plânge cuiva sau de a se bucura că a intrat cineva pe ușă. Și nu avem timp de ei că sunt prea puține cadre. Mi-au spus colegele de la început să stăm puțin în salon, să reducem timpul de expunere a noastră. Dar dacă suntem puțini, obosiți până la surmenaj , nu mai avem puterea să ne râdă ochii ce apar de sub mască. Când dăm la o parte Covid, sau alte boli rămân doar oamenii și NOI trebuie să îngrijim "mama sau tatăl cuiva"! Vrem să o mai facem, dar nu tot cu Hei-Rup-ul? Cu peticeli.”

Sursa Foto: Arhiva TS

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).