Duminică,
09.05.2021
Cer Senin
Acum
1°C

După ce a fost fermier în Columbia, actor în filme de acțiune și muncitor în Spania, un sibian s-a întors acasă. „Am devenit mai bogat spiritual”

După ce a fost fermier în Columbia, actor în filme de acțiune și muncitor în Spania, un sibian s-a întors acasă. „Am devenit mai bogat spiritual”

Toma Zerestea este un mic fermier din județul Sibiu și are o poveste de viață inedită. S-a născut în comuna Turnu Roșu, și-a făcut fermă în Columbia, a muncit în Spania, a jucat în filme columbiene, iar după toate experiențele pe care le-a trăit a decis să se întoarcă acasă revenind la pasiunea sa din copilărie, animalele. Întreaga poveste a fermierului a fost surprinsă de cei de la Agrointeligența.

Ardeleanul și-a petrecut prima parte a vieții în Sebeșul de Jos, comuna Turnu Roșu, acolo unde și-a descoperit pasiunea pentru animale și a învățat ceea ce înseamnă cu adevărat munca.

„Eu m-am născut la sat, la Sebeșul de Jos, comuna Turnu Roșu, județul Sibiu. Mi-am pierdut tatăl când aveam 2 ani jumate și muncesc de când mă știu, de mic copil. Nu știu să fac altceva. Ajutam, trecând prin etapele care sunt, în funcție de vârstă. Când ești cel mai mic, te urcau călare și mânai calul, când creșteai mai mare, mai țineai și de mașină, că pe timpuri se mașinea cu calul în câmp. După aceea mai mergeai și la plug. Am trecut toate etapele care sunt la țară. În jur de 12 ani am început munca mai grea, să zic așa. Atunci mama mi-a cumpărat un cal care-mi plăcea și am început și eu să merg cu el la pădure, ca să mai aduc un lemn și să fac diverse munci cu el. Școala profesională din păcate, așa a fost situația de viață, nu am terminat-o. Tot timpul mi-au plăcut animalele. N-am avut posibilitatea și îndrumările necesare ca să fac o veterinară, sau ceva, dar animalele mi-au plăcut tot timpul. Știu să fac multe chestii, dar asta-mi place: animalele”, spune Toma Zestrea, citat de agrointeligența.

A plecat în Spania pentru un trai mai bun

Cum nu avea posibilități prea mari, în 2004 Toma Zerestea a decis să părăsească țara și să plece la muncă în Spania. Aici, sibianul a lucrat de la muncitor necalificat până la șofer, lucrător în ferme sau grădinărit.

„Mi-am găsit de lucru într-o fermă de cai, unde am început să învăț un pic și despre dresaj. Acolo am avut și clienți la care mergeam la domiciliu, le călăream caii și îi îngrijeam. Apoi mi-am deschis un echivalent al PFA-ului de la noi, unde am avut 3 angajați. Mă ocupam de întreținerea și amenajamentul de grădini: tăiat iarbă, semănat iarbă, sisteme de irigat, curățări de pomi, întreținere de piscine și de grădini. Chiar și când am fost în exterior am avut animale. Cum locuiam într-o zonă de periferie, aproape de Madrid, mi-am închiriat o grădină la Valdemorillo, unde am ținut animale. Nu era închiriată pe numele meu, ci a unui spaniol. Avea cai și eu mă ocupam și de caii lui și atunci a zis: bucata asta e a dumneata, poți să-ți ții ce vrei în ea. Partea mea era de 25 de ari. Acolo mi-am crescut animalele mele. Am avut 2 armăsari, 3 mânji, am avut și 3 viței, pe care-i cumpăram de la ferme și-i creșteam cu biberonul. Am crescut și 9 porci. Aveam țarc pentru porci și îi țineam afară tot timpul, că acolo nu-i frig și iarna nu ninge. Între timp lucram și ca șofer la o fabrică mai mică de pâine. De la 4 dimineața la 10 mergeam și împărțeam pâine pe la magazine și în rest îngrijeam de animalele mele. După aceea, când n-am mai distribuit pâine am lucrat la o fermă de vaci și în paralel îngrijeam de animalele mele”, explică sibianul.

După Spania, și-a urmat dragostea până în Columbia

După câțiva ani, sibianul a cunoscut în Spania o fată de care s-a îndrăgostit și pe care a urmat-o până în Columbia, acolo unde și-a cumpărat și o mică fermă.

„Când eram în Spania a urmat un context foarte ciudat. Nu mă feresc să spun, că n-am de ce. Eram la un internet cafe, ca să rezolv niște lucruri, fiindcă n-aveam internet acasă. Ea era în partea cealalaltă și la un moment dat n-a putut să mai stea. S-a ridicat brusc și a plecat în grabă. Nu știu dacă e prea etic ce-am făcut, dar am făcut-o, fiindcă mi-a plăcut de ea. M-am dus și i-am luat adresa de email de pe calculatorul la care a stat ea, fiindcă, plecând în grabă, nu și l-a șters. L-am băgat în baza de date și am început s-o caut. Am intrat pe chat și am discutat cu ea un timp, i-am spus cine sunt, cum am făcut rost de emailul ei și după un timp am ieșit la o cafea, la o bere, la plimbare și… ni s-a născut o fetiță, care acum are 11 ani. Ea este din Columbia. Era venită cu contract, ca infirmieră, la o rezidență de bătrâni și după aceea s-a angajat în renumitul spital madrilen Puerta de Hierro. În 2012 am plecat împreună în Columbia. Acolo mi-am cumpărat o mică fermă”, rezumă episodul care i-a schimbat radical viața.

În perioada în care încă era în Spania, Toma trimitea soacrei sale mai multe tranșe de bani din care să plătească un teren de peste 3 ha, amplasat în localitatea Silvania, lângă Bogota, teren de care a prins drag atunci când a vizitat Columbia. Din nefericire, relația sa nu a durat mult, dar sibianul avea să-și găsească iubirea tot pe meleaguri columbiene.

„Din păcate, după mutarea noastră în Columbia, relația cu fata respectivă nu a durat mult. În 6 luni ne-am despărțit, deși stătusem 7 ani împreună. A fost o problemă cu achiziția terenului. Poate și din cauza asta au început problemele noastre, pentru că eu am trimis anumite sume de bani ca mama ei să plătească terenul, dar n-a fost așa. Ultima tranșă de plată am adus-o eu la mutarea în Columbia, însă când am vrut să semnăm actele finale de vânzare, ne-am dat seama că din sumele trimise pentru teren nu fuseseră plătiți decât 30.000 euro. Norocul meu a fost că proprietarul care a vândut, când a făcut actele de promisiune de vânzare, nu știu din ce motiv, sau poate a vrut s-o mintă pe ea, știind că eu nu-s acolo, în acte a trecut că ne vinde o suprafață mult mai mare de teren, care în realitate nu era. În acte au fost aproape 6 ha, iar în realitate erau 3 ha. Și atunci m-am agățat de partea asta și am intrat la negocieri cu el ca să împărțim ferma, eu să nu-i mai dau nici un ban și să rămân doar cu partea plătită. Și aici a intervenit o altă problemă acolo. În Columbia în agricultură nu-i permis să faci suprafețe mai mici de 1 ha dintr-o fermă mare, dar am rezolvat problema și am rămas cu un pic peste 1 ha de fermă împărțită în două părți: una de 55 arii și una de 50 de arii”, adaugă Toma Zerestea.

Sibianul s-a adaptat repede printre ceilalți fermieri și, vânzând în piață, printre tarabele cu fructe și legume, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit aleasă.

„Ferma am împărțit-o în două. Pe o jumătate am crescut animale și pe cealaltă am cultivat o parte cu fructe tropicale specifice în Columbia, în special tomate de arbore (n.r. tamarillo) și plante aromatice, pe care le vindeam în Bogota în piață. Aveam un post acolo, într-o piață. Cum am ajuns să pot vinde în piață are în spate o întreagă poveste, pe care o rezum foarte pe scurt. Între timp am cunoscut altă fată, care era din apropiere, din vecini. Ai ei aveau o fermă și locuiau acolo și ne-am îndrăgostit. Ea e aleasa mea, fata care ulterior mi-a devenit soție. În urma acestei evoluții neașteptate, m-am împrietenit cu fratele ei și m-a luat cu el la piață. Acolo am luat un post unde să pot și eu să-mi vând marfa. Vindeam numai noaptea, că vindeam la angro. Noi mergeam seara, ajungeam la 12.00, la 4.00 dimineața nu mai aveam marfă, că veneau cei care cumpărau și dimineața trebuia să fie la magazine și la piețele mici, cu marfa”, explică fermierul.

În momentul în care s-a finalizat tocmeala pentru teren și a rămas cu un pic peste 1 ha, Toma Zerestea și-a lichidat efectivul de bovine și a continuat doar cu plantația de tamarillo și plante aromatice și, pe un teren pus la dispoziție de familia viitoarei lui soții, a ridicat o mică crescătorie de porci.

„Pe partea de fermă de care a trebuit să mă despart la încheierea negocierilor, m-am mutat în fermă la partenera mea de viață, pentru că pe partea de fermă la care am renunțat, era și casa și am pierdut-o. În paralel m-am apucat de crescut porci, fiindcă era o posibilitate de afacere. Poate unora o să li se pară că «băiatul ăsta a făcut prea multe în timp așa de scurt». Însă eu sunt o persoană care nu prea las să se piardă oportunități. Dacă mă duc la magazin să cumpăr ceva și în drum spre magazin văd o oportunitate de a pune la cale ceva, o fac, chiar dacă eu am plecat la magazin. Așa a fost și contextul care m-a determinat să mă apuc de crescut porci. Eu mergeam la piață cu tamarillo și la piață am găsit oportunități de a obține resturi de pâine de la fabrici de pâine, resturi de pufarine și resturi de la chipsurile de cartofi. Am ajuns la o înțelegere cu soacra mea, ca să îmi dea în folosință pentru creșterea porcilor o bucată de teren, fiindcă ei aveau o fermă de 8 ha. Acolo mi-am făcut cotețe de porci pe gustul meu, cum am știut eu și cum le-am vrut eu, pentru că tot timpul caut să fac inovații ca să-mi ușurez munca și să fie cât mai puțin de lucru fizic, pentru că mâna de lucru e foarte importantă și timpul e cel mai mare dușman al nostru”, adaugă ardeleanul.

Și fermier, și actor

O experiență nouă pentru sibian a fost trăită pe platourile de filmare columbiene, unde a făcut câteva cascadorii și a jucat un rol de polițist newyorkez sau detectiv.

„În Columbia am făcut și un pic de actorie, dubluri și chestii din astea, în timpul liber. Lucram cam 1-2 zile pe lună. Mă sunau: «hai nu vrei să filmăm ceva?» Eu i-am găsit pe ei. Căutam tot timpul oportunități de bani. În timp ce navigam pe internet, am găsit anunțul: «căutăm actor tânăr pentru dublură», că ei își filmau multe telenovele despre droguri și aveau nevoie de oameni blonzi, de fizionomii europene, să zicem, pentru anumite roluri. Primeam în jur de 200.000 de pesos pe zi. Nu era mult, era în jur de 50 de euro, dar oricum erau bani frumoși pentru Columbia, în contextul în care un zilier la soacră-mea în fermă câștiga cam 8-9 euro/zi. Când filmam, dacă trebuia să călătorim în altă zonă, ne plăteau avionul, mâncarea și cazarea. Columbia am văzut-o și cu echipele de filmare, dar și când am fost în vacanțe: la Santa Marta, Santander și Girardot” își amintește Toma Zerestea.

După toate experiențele, s-a întors acasă. „Financiar nu am devenit mai bogat, dar spiritual da”

În luna martie a anului 2014, Toma a decis să se întoarcă acasă alături de iubita sa Tania Camilla, cu planul de a începe o mică fermă de animale în România.

„Am venit bogat. Financiar n-am venit mai bogat, pentru că pierdusem mulți bani, dar am venit mai bogat spiritual și din cunoaștere și experiențe. Venirea Taniei în România a fost prima ei călătorie în străinătate. Ne-a așteptat la aeroport fratele meu din Canada, care în timpul ăla era în România și ne-a adus acasă. Când am ajuns, mi s-a părut bine și frumos. Îmi amintesc că la venire, am prins o primăvară răcoroasă. Aia nu i-a plăcut deloc Taniei. De la climă tropicală să vii la frig n-a fost ok deloc. În plus, chiar dacă familia ei și cu ea trăiau în Columbia la fermă, la ei condițiile erau destul de ridicate față de la mine la țară, unde aveam o locuință în care nu a mai locuit nimeni de foarte mult timp și nu erau niște modernizări făcute. Deși știa situația, că nu m-am ascuns după deget, când a văzut starea de fapt n-a fost chiar pe gustul ei și atunci a trebuit să facem niște schimbări pe care de comun acord le-am considerat priorități ca să avem un standard decent. În plus Tania, chiar dacă a trăit în fermă, ea n-a dat niciodată cu sapa și nu s-a ocupat prea mult de animale, pentru că ea are două facultăți, dintre care una de contabilitate”, a povestit Toma Zerestea.

Cei doi s-au căsătorit în România, au împreună o fiică, Ana Carolina, în vârstă de 6 ani, iar într-o lună vor mai avea o fetiță. Cu banii obținuți din vânzarea fermei din Columbia au înființat o crescătorie de capre, care a ajuns în trei ani la 260 de animale.

Un nou început

Căutând pe internet diferite anunțuri, Toma l-a găsit pe cel al unui fermier din Timiș care se afla în căutarea unui administrator la ferma lui de Angus, pentru suma de 1.000 de euro pe lună. A locuit și a muncit acolo doi ani și patru luni, timp în care și-a cumpărat și el vaci Angus pe care le-a crescut la fermă.

După această experiență, sibianul a decis să înceapă o exploatație de vaci Angus, aceasta fiind mult mai ușor de gestionat. A pornit în 2018 cu 10 juninci, ca în prezent să aibă 20, cărora li se adaugă o bălțată românească ca să aibă lapte în casă și o iapă, slăbiciunea lui.

În momentul de față, sibianul are un serviciu cu un salariu destul de modest, care îi dă posibilitatea să se ocupe îndeaproape de ferma sa.

„Peste trei ani aș vrea să mă văd cu minim 30 de capete, să lucrez undeva la 50 ha teren în arendă și al meu, din care probabil 30 ha al meu, să fim sănătoși și să ne placă să muncim, că ăluia care nu-i place să muncească, în agricultură n-are cum răzbi. Ești legat acolo de țărâna aia pe care o lucrezi și de animalele de care te îngrijești. Am 40 de ani, dar nu mă consider bătrân, chiar dacă nu mai sunt ca la 20, însă ca fizionomie, dacă vă uitați la mine, se cunoaște. Mie nu-mi dă nimeni mai puțin de 50. Se cunoaște că am tras și trag, fiindcă la mine ziua durează cât e de lucru. Eu am avut zile când am lucrat de la 5 dimineața până la 1 noaptea și până la 2 și până la 3”, concluzionează fermierul.

Sursa: Agrointeligenta

Vizualizari: 2521

Adina Torop

de Adina Torop

Reporter Speciale

adina@turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus