Prânz surprinzător pe Victoriei. Am crezut că am nimerit la cafenea, dar am dat de un restaurant

Fosta terasă Mai s-a transformat de ceva vreme în Summer Breeze. Din exterior părea aceeași Mărie, cu altă pălărie, dar pentru că restaurantul la care voiam să merg inițial era închis, mi-am încercat aici norocul. Pe internet scria că servesc și mâncare, așa că n-am mai stat pe gânduri. 

Sâmbătă la amiază, înfometat, m-am așezat la o masă, pe terasă. Muzica, ceva bumpțăială a unui DJ de la televizor, îmi dădea impresia că sunt la un bar unde se petrece de dimineața până seara. Nimeni nu mânca atunci când am ajuns și nici nu a făcut-o cât am stat la terasă. Ne-am trezit noi, doi obosiți, fără chef de DJ-ială, să cerem de mâncare. Și nu orice. N-aveam chef, iar, de burgeri, paste ori salată, așa că ne-am desfătat - eu am cerut un mușchiuleț de porc în crustă de verdețuri, piure de cartofi cu chives și sos de piper roz, iar de partea cealaltă a mesei s-a ales un șnițel de pui cu sos de gorgonzola cu trufe și cartofi dippers.

Trebuie să recunosc, servirea nu m-a dat peste cap. Se cunoaște că muzica de la televizor a transmis o atitudine puțin flegmatică celor din jur, dar să spunem că nu m-a chiar deranjat în mod deosebit. 

Am cerut și două limonade cu pepene, care au venit destul de repede și au avut rolul de a ne mai stăpâni puțin foamea, în puțin peste jumătatea de oră cât am așteptat după mâncare. Nu aveam ce știi ce pretenții în ceea ce privește preparatele, recunosc, mă gândeam că nefiind neapărat restaurant, ci mai degrabă pub, nu va avea ce știi ce mâncăruri. Doamne, cât de tare m-am înșelat. În primul rând - platingul m-a dat pe spate. S-a văzut că oricine o fi fost prin bucătărie la ora respectivă nu le-a aruncat pe toate în farfurie, la nimereală, ci și-a dat oleacă interesul să arate bine. Apoi: Mușchiulețul meu era făcut perfect, piureul părea a fi din cartofi adevărați, nu de la pungă, iar sosul - un deliciu. Șnițelul cu sosul aferent, la fel. Mâncam, parcă, cu două guri. Când dintr-o farfurie, când din cealaltă, le mai combinam între ele, le mai mâncam și separat, m-am îndopat până nu am mai avut loc nici măcar de desert, la care oricum oferta nu era prea stufoasă - un lava cake cu înghețată și încă ceva, dar nu mai știu ce.

Pe cele prezentate mai sus am plătit aproape 100 de lei, un preț mai mult decât acceptabil pentru mărimea porțiilor, poziționarea localului și calitatea preparatelor. Cu siguranță nu e ultima dată când trec pe acolo pentru o masă copioasă. Ca prin minune (ori o fi fost prânzul copios), parcă până și personalul și-a schimbat atitudinea la final. Am fost serviți cu zâmbete largi și chiar poftiți să mai revenim.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului