Luni,
06.12.2021
Ceata
Acum
4°C

Octav Doicescu

Octav Doicescu

 „…nu încape îndoială că arhitectul OCTAV DOICESCU va rămâne viu printre noi, prin realizările sale concrete.  O opera cuprinzătoare, foarte variată, originală, unitară. Solidă, dăinuitoare, ea va putea fi contemplată, studiată, analizată, apreciată, încă mult timp, rămânând mărturie exemplară, detașându-l pe autor, ca întruchipând, armonios și la superioară înțelegere și forță creatoare, capacitățile de urbanist, arhitect, constructor și plastician. ” - Ascanio Damian în revista Arhitectura 1/1982

S-a născut la Brăila în 1902 și a urmat cursurile preuniversitare în Medgidia, Constanța, Călărași și Ploiești, urmând peregrinările tatălui său constructor - Vasile Tudorache, împreună cu mama casnică - Elena și fratele mai mic - Aurel. 

În perioada 1922-1928 a studiat în paralel la Școala Superioară de Arhitectură de la București, Academia Liberă de Arte Plastice și a frecventat cercul de artă Contimporanul, unde conferenția arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu. În facultate i-a avut profesori pe Petre Antonescu, C-tin Iotzu, Statie Ciortan, Ion D. Traianescu, Paul Smărăndescu.

A lucrat temporar în perioada studenției ca desenator în mai multe birouri de arhitectură și instituții publice pentru a se familiariza cu profesia și pentru a se susține financiar. S-a căsătorit la 24 ani cu Suzana Carapancea și au avut doi băieți. Anton a devenit la rândul său arhitect, iar Andrei - critic de artă.

Succesul pe care l-au avut primele sale lucrări din anii 1930, printre care Yacht Club-ul din Snagov în stil modernist și restaurantul din Pădurea Băneasa care reinterpretează hanurile tradiționale, l-a propulsat rapid în profesie, fiind solicitat pentru numeroase lucrări prestigioase. 

Timp de optsprezece ani a lucrat în propriul birou de arhitectură și, în paralel, a colaborat cu mai multe instituții / societăți în calitate de arhitect sau consilier: Primăria Bucureștiului, Ministerul Propagandei, Societatea Gaz-Electra, Fundația Culturală Regală și Ministerul Lucrărilor Publice. În aceeași perioadă a fost membru în Comisia de înfrumusețare a Capitalei, alături de scriitorul V.I. Popa și sculptorii Mihai Onofrei, Mac Constantinescu, Milița Petrașcu, în Corpul Arhitecților din România și în Cercul de studii urbanistice inițiat de primarul Dem. I. Dobrescu. 

 

A proiectat locuințe și case de vacanță, imobile cu apartamente, pavilioane expoziționale, sedii administrative, Muzeul Satului Dimitrie Gusti, revitalizarea și restaurantul Grădinii Botanice, fântâna Zodiacului și Fântâna Miorița, Cabana Babele (prima fază). A planificat și proiectat zone de urbanizare precum parcelarea UCB-Bordei, acum parte din cartierul Primăverii, cuprinzând 78 de locuințe individuale, dintre care 20 unicat, iar restul după 9 proiecte tip.

În 1944 a început colaborarea cu Facultatea de Arhitectură, care a durat aproximativ treizeci de ani. În 1980 Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu îi va acorda titlul de Doctor Honoris Causa. 

Anii ‘50 reprezintă începutul activității sale în institute de proiectare, în cadrul cărora va face parte din echipele de proiectare sau chiar va coordona unele dintre acestea pentru proiecte de mare anvergură precum ansambluri de locuințe, Campusul Universitar Politehnica sau Opera Națională.

A fost membru al Uniunii artiștilor plastici din 1959 și a avut o activitate publicistică constantă începând cu anii 30, în periodice de interes general, dar în special de arhitectură. În colaborare cu Marcel Iancu și arh. Horia Creangă a publicat Spre o arhitectură a Bucureștilor, apoi articole în revista Simetria - caiete de artă și critică. Despre arhitectură - scrireri, cuvântări a fost publicată postum în 1983, cu sprijinul arh. Peter Derer.

La 34 ani primea ordinul „Steaua României”, la 37 - Medalia de argint la Expoziția Universală de la New York din 1939 și titlul de cetățean de onoare al orașului, alături de G.M. Cantacuzino pentru pavilionul proiectat împreună cu acesta. Șapte ani mai târziu Academia Română îi acorda Premiul Petre Antonescu pentru arhitectură, iar la 72 ani devenea membru titular al Academiei. Era ales vicepreședinte (1965), apoi numit președinte de onoare al Uniuni Arhitecților (1971) și premiat pentru întreaga activitate. A murit în 1981, de ziua Regalității (10 mai).

Mai multe informații despre Octav Doicescu și despre proiectul cultural IDentitate: arhitecți pentru Cartierul Arhitecților găsiți pe www.identitate-archi.ro

Text de arh.-urb. Maria Găvozdea

Documentat de arh. Rodica Panaitescu

Surse bio-bibliografice și a ilustraților:

  • Arhiva UAR
  • Arhitectura 1/1941 
  • Arhitectura 1/1982
  • Octav Doicescu, Despre arhitectură - scrieri, cuvântări, Editura Tehnică, 1983, ediție publicată postum, îngrijită de arh. Peter Derer
  • Rodica Panaitescu, Dicționar concis al arhitecților bucureșteni, 1945-1989 în volumul De la Casa Scânteii la Casa Poporului de Alexandru Panaitescu, Editura Simetria, 2012

Scanări: Răzvan Hatea, arh. Alexandru Panaitescu

Credite foto: arh. Rodica & Alexandru Panaitescu

Cartier Băneasa, București - Doicescu

Grădina Botanică 1934

Parcelarea UCB Bordei

Politehnica, București

Vila D. Gusti

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus