Maistrul Horia Trifan, omul care a adus apa potabilă în casele a un sfert dintre sibieni

În vârstă de 75 de ani, Maistrul Horia Trifan este cel mai vechi lucrător al Apă Canal Sibiu SA. S-a angajat la compania de apă a orașului la 18 ani, pe vremea când multe dintre cartierele de astăzi ale Sibiului nici nu existau. Familia lui însumează peste 240 de ani de muncă tot în domeniul alimentării cu apă a Sibiului, fiind dovada vie că pasiunea, seriozitatea și respectul pentru munca bine făcută vor fi întotdeauna apreciate. Deși nu are facultate, fiind doar maistru, domnul Trifan este atât de bun în ceea ce face încât specialiștii Apă Canal l-au rechemat din pensie, apelând la experiența lui atunci când lucrurile se complică.

”Am ieșit în pensie când am atins vârsta și m-au rechemat. Intrase în reabilitare strada Teclu și la licitații refuzau firmele să se implice pentru schimbarea conductei mari, cum e cea de 400. Dacă mai țineți minte, strada Teclu era pe varianta TIR-urilor, care circulau prin oraș. Încă nu era terminată centura ocolitoare și lucrarea trebuia făcută sub trafic, nu puteai opri camioanele. Toate firmele care au fost la licitații s-au ferit de problema asta. Conducta mare, de fontă, trebuia înlocuită cu polietilenă și pe același spațiu sub stradă mai erau canalul, telefoanele, țevile de gaz. Nu era spațiu să treacă și TIR-urile. Mă sună de la lucru: ”Te ține să te ocupi de lucrarea aceasta? Mă ține!”, i-am răspuns imediat. Am dirijat TIR-urile cu tije înfipte în asfalt și le-am creat culoare de trecere printre stâlpi. Inițial mi-au făcut o decizie să mă întorc pe două luni. Eu am terminat lucrarea un pic mai repede de două luni și mi-au dat să fac și strada Târgul Fânului, că era tot în zonă. Acolo erau canale de betoane, lucruri la fel de complicate, dar am făcut-o și pe aceea. După care îmi zice: ”Domnul Trifan, știi ce, mai faci una?” Și mi-a dat strada Lungă, unde era tot o conductă mare. Eu am o vorbă după care m-am ghidat toată viața: La o lucrare primul ajung, ultimul plec! De la proiect până la execuție și finalizare, fiecare detaliu în parte este foarte important”, a povestit pentru Turnul Sfatului maistrul Trifan.

Născut în 1946, Horia Trifan și-a petrecut toată viața în Sibiu. ”Tatăl meu a lucrat la compania de apă a Sibiului înainte de se a se numi Apă Canal. Înainte, unde este acum Casa de Cultură a Sindicatelor era Curtea Orașului. Primăria era puțin mai sus, unde îi ziceam acum Primăria Veche, că de aceea îi spunem așa. Acolo găseai tot ce ține de gospodărirea orașului, de la cruci pentru cimitir până la tomberoane și coșuri de gunoi. Pe urmă, curtea asta s-a transformat în Întreprinderea Comunală Sibiu, după anii 40 primind și denumirea de Raională. Toată activitatea era condusă de un consiliu de conducere, format din cinci oameni, printre care primarul orașului și notarul. Printre ei s-a aflat și taică-miu, ulterior fiind numit șeful uzinelor de apă. Mama a fost printre primele femei din Europa care s-a ocupat de tratarea apei cu ozon, în stația de la Dumbrava”.

Având asemenea modele în familie, era absolut normal pentru Horia Trifan să încerce să lucreze în domeniu. Cu toate acestea, drumul lui a fost foarte greu la început, fiind dat afară de la trei facultăți: Cluj-Napoca, Iași și București. ”De ce? Mi s-a spus că tata ar fi fost simpatizant al cui nu trebuie. Dar n-a fost, aveau o poză cu el și cu un prieten de la o nuntă și cineva l-a turnat la Securitate că ar fi legionari. Pe vremea aceea Securitatea te executa rapid”.

În cele din urmă a absolvit cursurile Școlii Tehnice și de Maiștri, specializându-se în instalații tehnico-sanitare, condiționarea aerului și gaze, promoția 1969.

”M-am angajat înainte să termin școala, la 18 ani lucram”, spune cu mândrie Horia Trifan despre IGOS: Întreprinderea de Gospodărire Comunală Sibiu. Așa se face că a cumulat, până în prezent, 57 de ani de experiență.

”Am lucrat și la departamentul tehnic, ca tehnician principal, că mai mult nu puteam să ocup. Făceam proiecte, mergeam noaptea pe străzi, măsuram, făceam planuri, documentație cu deviz estimativ pe categorii de lucrări. Când era gata, aveam șase exemplare, cu schiță, cu tot ce trebuie. Mergeam la banca plătitoare, Banca de Investiții și deschideam linie de finanțare pentru execuția lucrării. Am făcut tot cartierul Hipodrom 2 în trei luni de zile. L-am făcut cu trei ucenici, un sudor și doi instalatori. În loc de utilaje am avut 20 de olteni de la Corabia care au făcut săpăturile. Săpau cu mâna. Toată rețeaua de apă așa s-a făcut. Și culmea este că am băgat-o într-un teren mlăștinos, unde a fost hipodromul de călărie pe vremuri. Mi-au impus să bag tuburi de azbo-ciment și acelea sunt foarte firave, crapă foarte ușor, sunt sensibile la torsiuni și se pun pe pat de nisip. Eu săpam prin mlaștină și totodată a început șantierul și pentru construcția cartierului. Au venit cu țărușii: ”Aici facem T1, T2, blocurile...” și veneau după mine prin mlaștină. Ei săpau cu deținuți și mai atingeau uneori țevile de țâșnea apa și trebuia s-o iau de la capăt. N-aveam la cine să mă plâng, eu trebuia să gat lucrarea și atât. Trebuia să fiu mulțumit că am muncitorii din Corabia. Ca o paranteză, ei mâncau în pauze compot dintr-un borcan. Pe urmă, când au venit muncitori din Maramureș, ăștia mâncau pită cu slană. Săpau mai bine ca excavatorul” și-a amintit maistrul Trifan.

În afara de cartierul Hipodrom maistrul Horia Trifan a mai lucrat la introducerea apei potabile în tot cartierul Gușterița și jumătate din Turnișor, printre multe altele. ”Am făcut nu numai conductele, băgam rețeaua și făceam și branșamentele în fiecare casă, cu proiect la fiecare locuință în parte. Eu cred că am băgat apă în casă la un sfert din oraș”.

În condițiile acestea, l-am întrebat pe domnul Trifan când crede dumnealui că întreg județul Sibiu, cu toate satele și comunele, va ajunge să fie legat la apă. După câteva minute de gândire mi-a spus că în maxim zece ani. În primul rând pentru că Apă-Canal are multe proiecte de extindere prin fonduri europene, dar și pentru că mentalitatea se schimbă. ”Și acolo unde se opun și nu vor acum, când vor merge la vecinul și vor vedea că face duș cu apă caldă și are baie modernă oamenii de rușine vor vrea și ei”.

Deși este sibian autentic, Horia Trifan nu vorbește cum te-ai aștepta de la un ardelean tipic. Dimpotrivă. Orice întrebare are un răspuns complex, pornește de la originea problemei și detaliază fiecare argument în parte. Amintirile îi sunt foarte clare și vin să completeze orice formulare. Pe scurt, ți-e mai mare dragul să-l asculți vorbind. Omul acesta are atâtea povești legate de istoria Sibiului încât nu cred că ar încăpea nici într-o carte. Am încercat să scot în evidență trei dintre ele pentru că le-am mai auzit și în folclorul urban și cred că este important să fie lămurite de un specialist.

Cea mai bună apă din Sibiu pentru murături

”Ați auzit de Târgul Verzelor din Sibiu? Aici se găsea apa cea mai bună pentru pus varza la murat. Parcul de vizavi de Spitalul Public, lângă fostul cinematograf de vară, se numea Piața Verzelor (Parcul Tineretului n.r.). Erau două fântâni publice și aici veneau oamenii cu butoaie de lemn în căruțe. Cine punea varza la murat cu apă de aici garantat făcea treabă bună, varza aceea nu mai trebuia vânturată. Scoteau cu găleata și stăteau oamenii la coadă. Cu timpul, după ce a venit canalizarea și au apărut defecțiuni, s-a stricat stratul acvifer”.

Cascada de pe Cibin, unde au învățat să înoate 80% dintre sibieni pe vremea lui Ceaușescu, aproape să inunde Turnișorul

”Cascada aceea a fost făcută pentru că apa Cibinului avea viteză și eroda malurile prin oraș, trebuia domolită oarecum. Ea a fost creată din beton cu tobă, după 1900, pe cremaliere și cu roți dințate. Când învârteai de manivelă se întorcea toba și regla debitul. De acolo, pe malul drept înspre Sibiu, breasla măcelarilor a săpat un șanț, de vreo doi metri lățime, să aducă apă în cartierul Ștrand de astăzi. Era căptușit cu bile de lemn ca să nu mănânce apa malurile. Și era și un drum de biciclete pe lângă. Era ceea ce se spune acum pistă de biciclete, dar făcută pe pământ. Cascada respectivă a fost creată cu un scop practic, dar pentru că s-a format un mic lac lângă ea, oamenii mergeau acolo din tot Sibiul la bălăceală. 80% dintre sibieni vara acolo au învățat să înoate. Într-un an, nu mai rețin care, când au fost inundații puternice, apa a adus bușteni de la munte și a săpat pe lângă baraj. Cascada avea un zid spre Turnișor care proteja malul înalt de vreo cinci metri. Dar dacă apa a săpat pe lângă el risca să inunde tot Turnișorul. Armata a venit de urgență și a aruncat în aer betonul, să dea drumul la apă și să salveze Turnișorul”.

Lacurile și ștrandul din Valea Aurie

”În dreapta când intri în Rășinari, în grădină la Martin – cum îi zice, s-a făcut un stăvilar pe Trinkbach. De aceea îi spunea ”Pârâu cu apă de băut”. Apa venea până după fosta fabrică Dumbrava, de acolo se numește Valea Aurie. Dacă întrebați prin Sibiu o sută de oameni nu știu de ce se numește așa. Toți spun că îi zice așa de la cabana unde mergeau să bea bere. Nici vorbă! Când s-a dat în folosință canalul acesta săpat până la fabrica Dumbrava, fostă fabrică de covoare și tocat zdrențe, primarul de atunci a făcut inaugurarea la fața locului într-o zi minunată de toamnă. Erau copacii galbeni și un soare plăcut. Toată pădurea era galben-aurie. Participanții i-au zis atunci Valea Aurie și așa i-a rămas numele popular. De aici, pe Trinkbach, prima oprire a fost la grădina Zoologică să aducă apă pentru animale și următoarea a fost Moara Schrare, care vine pe lângă terenul de fotbal de astăzi, cum urci spre cabană. Acolo era o moară și tot acolo, domnul Schrare, când venea apă mai multă și nu-i trebuia la moară lăsa stăvilarul mai jos să treacă apa și spre oraș. Acolo a pus o țeavă și intra apa la el în curte, într-un bazin cam de 1,2 – 1.6 metri adâncime. Mergeau copiii la baie, devenind treptat ștrandul Schrare. Toți sașii mergeau acolo. Mai departe apa ajungea printr-un canal, printr-un șanț, până pe strada Hochmeister. Și acum mai e un stăvilar acolo. Trecea apa și unde e acum capătul parcului intra în niște bazine de liniștire și limpezire a apei, unde sunt cămine studențești. De acolo pleca prin stăvilar până în Piața Ferdinand și Piața Mare. Când venea apă mai multă și tulbure, se ridica stăvilarul și din dreapta și cobora apa jos, în parc. La Bolta Rece, când ieșeai în grădină vedeai un teren jos, în groapă, unde se dau acum copiii iarna cu săniile. Acolo!”.

Apă Canal Sibiu SA aniversează în luna noiembrie împlinirea a 127 de ani de existență. Maistrul Horia Trifan a muncit și încă lucrează la Apă Canal Sibiu SA de 57 de ani. Practic, istoria lui se confundă cu jumătate din istoria companiei de apă a Sibiului. Motiv pentru care el va fi onorat și cinstit cum se cuvine de către superiorii lui.

“Este o onoare și o plăcere să ne bucurăm de experiența unui profesionist al apei, precum Horia Trifan. Împărtășim bucuria de a avea în echipă un om atât de valoros, care completează istoria companiei Apă Canal Sibiu, dar și pe cea a orașului Sibiu. Maistrul Trifan este parte din familia Apa Canal. Este unul din oamenii dedicați asigurarii unui serviciu vital societatii sibiene, unul dintre profesionistii anonimi care ne fac viata un pic mai frumoasa”, a declarat directorul companiei Apă Canal Sibiu, Ing. Vasile Maier.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).