Povestea Elenei, femeia vaccinată și infectată cu SARS CoV-2: mă durea tot corpul, dar n-am ajuns pe oxigen

Luni, 25 octombrie, s-a făcut o lună de când Elena, 53 de ani, a avut primul simptom de COVID-19. Atunci nu știa ce i se întâmplă. A crezut că este otită. Cinci zile mai târziu însă, era internată la Spitalul General CF din Sibiu, cu un test COVID pozitiv și cu plămânii afectați. Elena s-a vaccinat cu serul AstraZeneca, în lunile aprilie și mai (prima și a doua doză). Femeia spune că este convinsă că vaccinul a avut un aport important în evoluția bolii ei, cu atât mai mult cu cât suferă și de alte boli cronice. Spune că forma nu a fost una ușoară, dar nu a ajuns la masca de oxigen. Aceasta a povestit pentru Turnul Sfatului experiența pe care a avut-o în Spitalul General CF și îi sfătuiește pe toți cei infectați să meargă din timp la medic.  

Elena spune că sunt două posibilități prin care a putut contacta virusul. În acea perioadă a participat la o nuntă cu 300 de persoane, într-un cort mare unde nimeni nu a purtat mască sau la serviciu unde, atunci când nu avea clienți își mai dădea masca jos să bea o cafea, apă sau să mănânce un măr, deși este întotdeauna atentă la mâini și la igienă.

Totul a început cu dureri musculare.

„A început cu dureri musculare, de oase și o stare generală foarte rea, frisoane, picioare și mâini reci. Practic tot ce pot spune că am în corp era dureros și de durată. Nu erau dureri ascuțite, erau dureri generalizate. În 25 septembrie am avut primul simptom mai puternic. Mă gândeam că este otită sau că am tras curent. Am luat Parasinus, am luat Nurofen, dar durerea începea să revină după ce trecea efectul medicamentului. Mă durea tot corpul. Asta a durat două zile, m-am tratat cu ceaiuri, cu suc de lămâie, în continuare cu Parasinus, Paracetamol și Nurofen, dar durerea începea să fie din ce mai mare. Febră nu am făcut. Am avut mai tot timpul o stare febrilă, un 37, un 37 cu 2. De respirat mi se părea că respir bine și aveam saturația de oxigen bună. Totuși, când trăgeam aer era altceva față de o răceală normală. Aveam senzația că nu am plămâni, că este totul gol înăuntru. Era ca și cum dau drumul la apă într-un balon, așa se auzea când respiram și simțeam o usturime pe tot aparatul respirator. Atunci am rugat o vecină care este asistentă să-mi facă testul acasă și a ieșit pozitiv”, povestește Elena.  

A așteptat 16 ore până a ajuns în salon

În 30 septembrie a ajuns la Spitalul Județean, la Secția Primiri Urgență. A stat acolo de la ora 11.00, moment în care s-a confirmat și prin PCR că este pozitivă și până a doua zi dimineața la 4.00.

„Au urmat analize de sânge, radiografii unde au văzut că plămânii sunt afectați și mi s-a recomandat internare, cu atât mai mult cu cât am și boli cronice. Am fost de acord să urmez sfatul medicului și să rămân internată. Așteptarea a fost lungă și grea. Eram foarte obosită și cu dureri. Am fost supărată pe medici, pe asistente, pe sistemul nostru sanitar. Am văzut foarte multă lume infectată, vaccinați sau nevaccinați, toți eram acolo. Însă am fost toți tratați la fel. Ni s-au făcut analize, ne-au văzut medici ni s-a recomandat care să rămânem internați. În acea zonă erau zece paturi, iar noi eram aproximativ 50 de persoane acolo. Cei care erau mai grav, bătrânii erau pe pat, ceilalți stăteau pe scaune. Acestea erau condițiile. Înțeleg acum că nu medicii și asistentele erau de vină ci întreg sistemul nostru care este deficitar de mulți ani. Pandemia aceasta nu a făcut decât să scoată în evidență cât de putred era”, povestește Elena.

Pacienți testați pozitiv așteptând la Urgențe 

De la Spitalul Județean a ajuns internată la Spitalul General CF, spital suport. Femeia spune că acolo a avut parte de un tratament eficient.

„Am fost preluată de medicul de gardă, dimineața la șase mi s-au făcut iar analize și am început tratamentul. Medicamente sunt în spital, iar cadrele medicale își dau interesul pentru fiecare pacient în parte, indiferent că este 20, 30, 50, sau 85 de ani și fac tot posibilul să trateze și să vindece pe fiecare, în funcție de bolile fiecăruia și de reacția organismului la medicamente. Deși nu sunt mulți acordă atenția meritată fiecărui pacient în parte. Nu pot decât să le mulțumesc pentru tot ceea ce fac. Am fost tratată inclusiv cu Favipiravir. Semnezi, pentru a fi de acord cu el. Nu ți-l dă nimeni dacă nu-l dorești. Nimeni nu te obligă să accepți tubul de oxigen. Poate doar în ultima fază, când nu mai ești conștient, medicii intervin și ajungi la Terapie Intensivă, pe tuburi de oxigen. În mare parte îți explică rolul oxigenului, dar nu știu câți oameni înțeleg asta.

Momentul de îngrijire al unui bolnav Covid la spitalul CF

Eu nu am ajuns la mască de oxigen, pentru că, spun eu, am fost vaccinată și așa am scăpat mai ușor, în schimb am avut durerile acelea care au persistat trei zile și au continuat și în spital. În plus, mă simțeam foarte obosită. Efectiv zăceam. Mi-am pierdut gustul, apoi mirosul și aproximativ cinci zile nu am mâncat mai nimic”, mai spune Elena.

Nici după o lună, plămânii nu sunt complet refăcuți

Din fericire, organismul femeii a reacționat la tratament și după opt zile de internare a putut merge acasă cu tratament recomandat de medici, pe care îl are și acum. Tratamentul îi ajută plămânii să se refacă. După COVID a ieșit din spital cu fibroză pulmonară, care acum este tratată, dar vindecarea va fi de durată. Tusea a persistat și ea după externare, spune Elena, o tuse seacă, dar acum, starea generală este bună. Mai are stări de oboseală, de neputință, dar este bine. Spune că a fost o experiență traumatizantă, dar a fost surprinsă de felul în care sunt implicate cadrele medicale.

Medicamentele luate de Elena în spital 

„Am fost surprinsă totuși de felul în care am fost tratați în spital. Am fost tratați în mod egal și am avut parte de un tratament bun, atât mâncarea cât și felul în care ne-a tratat personalul medical, cel puțin unde am fost eu internată, la CFR. Erau și persoane mai grav decât mine. Era o doamnă de 85 de ani care patru zile a fost destul de grav. Nu mânca, starea dânsei era foarte proastă, dar a fost tot timpul sub tratament și sub supraveghere, după care a fost pusă pe oxigen. Am lăsat-o în spital atunci când m-am externat, dar era mult mai bine. Începuse să mănânce, vorbea vioi, fața dumneaei era altfel, se vedea că-și revine, dar a rămas în continuare sub tratament și sub supraveghere. Dânsa a fost internată cu câteva ore înaintea mea. Oricum este groaznic ce se întâmplă. Este  foarte important să nu se stea mult acasă pentru ca medicii să poată interveni la timp. Și să se meargă la medic acolo unde se poate sta sub supraveghere și să fie cineva care să poată interveni. Tot ce am luat eu după ureche nu a funcționat. Am rude, mamă și fiica de 51 de ani care au decedat după ce s-au infectat cu COVID la diferențe de câteva zile una de cealaltă. Nu este de glumit”, a mai povestit Elena.

Femeia este vaccinată cu AstraZeneca din luna Aprilie cu prima doză și din luna Mai cu cea de-a doua doză și crede că vaccinul a ajutat-o mult.

„Eu cred că acest vaccin m-a ajutat mult, având și mai multe boli cronice mi-a ajutat organismul să lupte cu această boală, drept urmare, nu am ajuns pe Terapie Intensivă sau pe aparate de oxigen. Am hipotiroidie și diabet de tip II, cu tratament, bineînțeles și ele”.  

Soțul Elenei, de asemenea vaccinat, a rămas negativ. Chiar dacă a intrat în contact cu soția sa nu s-a infectat cu virususl SARS CoV 2.  Fiul de 17 ani, însă, a fost testat pozitiv, dar forma bolii a fost una ușoară. În momentul de față femeia a ieșit din carantină și își continuă tratamentul, iar de luni și-a reluat serviciul. Speră ca oamenii să înțeleagă cât de periculoasă este această boală, să se vaccineze, să aibă grijă de ei și să respecte toate regulile de igienă și protecție, iar în cazul în care se infectează iar starea lor nu este una bună, să meargă la medic.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671