Plăcinte de la Mariohr. Să fie pită

Pentru că se apropie Crăciunul și nu cred că sunt mulți cei care au chef acum să își suflece mânecile și să se apuce de frământat aluat, astăzi nu vizităm un restaurant, per-se, ci o brutărie care te hrănește bine și până să ajungi acasă, cu o listă foarte diversă de produse de patiserie.

Mariohr s-a deschis de nici o săptămână, pe Ștefan cel Mare, peste drum de benzinărie iar primul lucru care îți face cu ochiul este bucătăria deschisă la stradă. Orice trecător poate arunca un ochi pe geam să vadă ce dospește în cuptoare, cât mai durează până ies cozonacii calzi sau, pur si simplu, să privească fascinantul balet al mâinilor cu aluatul. E o brutărie artizanală, ceea ce înseamnă că în bucătărie se muncește încontinuu. Intră pâinile la dospit, ne apucăm de întins plăcintele. Gata cu plăcintele, se face loc pentru tăvile cu umplutură și începe înșurubatul cozonacilor. În același timp, într-un cuptor dospesc patiseriile iar în cuve se pregătește următoarea tură de aluat. N-am crezut că e atât de interesant circuitul, mai ales că totul se face pe repede înainte în cuptoarele nou-nouțe.

Am ajuns între turele de produse și am ales să aștept 10 minute ca să pot lua „câte una din fiecare”. Am urmărit cele 10 tăvi cu patiserie de când erau în cuptorul de dospit până au intrat la copt și au ieșit, rumene și aburinde. Și chiar am luat câte una din fiecare: cu varză, cu cartofi, cu brânză sărată, cu brânză dulce, cu ciocolată, cu gem de vișine, cu gem de caise și, ca desert, unul cu gem de fructe de pădure.

În cele 10 minute cât am așteptat, în loc să mă uit pe pereți am studiat și oferta de pâini pentru că m-a atras de la început faptul că fac și sortimente de pâine cu maia și nu cu drojdie, ceea ce chiar e o raritate în Sibiu. Așa că am plecat sub braț și cu o baghetă cu maia pe care plănuiam să o încerc de dimineață cu un unt (n-a încheiat ziua, și-a găsit obștescul sfârșit sub un gros strat de zacuscă). Am ajuns acasă cu plăcintele încă aburind, le-am tăiat pe fiecare în patru și am făcut un platou de degustare la 8 mâini. Era să ne omorâm de la prima plăcintă, pentru că am și început cu cea mai delicioasă dintre ele, cea cu varză. Cu mâna pe inimă vă spun, astăzi, în Sibiu, nu aveți unde mânca o plăcintă cu varză mai bună decât asta. În primul rând, față de concurență, asta are varză de îți pică pe haine. E plăcintă cu varză, nu cu urme de varză. Care cum și-a terminat bucata a început să scormonească printre celelalte, în speranța că mai găsește una. S-a și smuls din mână câteva secunde mai târziu, s-a lăsat cu chestii grave de la plăcinta cu varză. Pe locul II, deși nu în ordinea în care au fost mâncate, cea cu măr. La fel, cu umplutură generoasă și un aluat perfect. Pe locul III, plăcinta cu cartofi, opinia pentru primele trei a fost unanimă. De la locul IV în jos, fiecare cu gusturile lui, mie mi-au plăcut cea cu brânză dulce și cea cu caise, copiilor cea cu ciocolată și cea cu fructe de pădure. Am făcut două mese din cele 8 plăcinte și pâinea cu maia.

Păi să mai pornești cuptorul înainte de Crăciun? Că pe lângă toate tipurile de plăcinte la care te gândești mai poți lua cozonaci, cu nucă sau cu mac, măriori­ – cozonaci mai mari, la 1.3 kg, haioșe, coșulețe cu nucă, sărățele. Până la chestiile care necesită creme, poți lua tot ce se pune pe-o masă de sărbători de-acolo, fără bătaie de cap, cu cardul. Ceea ce voi face în 3...2...1 zile.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.