Al IV-lea pilot american după numărul de avioane inamice distruse în al Doilea Război Mondial, cu rădăcini în Mărginime. Liceul din Săliște comemorează 7 ani de la moartea sa

Alexander Vraciu, născut în Chicago din părinți sibieni, tatăl său, Alexandru Vraciu, originar din Poiana Sibiului, iar mama sa, Maria Vraciu (născută Tincu), din Sebeșul Săsesc, a ajuns unul din cei mai apreciați piloți de vânătoare americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Astăzi, la 7 ani de la dispariția sa, Liceul din Săliște îi onorează memoria.

”Se împlinesc astăzi 7 ani de la moartea lui Alexander Vraciu, as al US NAVY, de origine română, care a distrus în perioada celui de-al Doilea Război Mondial 19 avioane japoneze”, se anunță pe pagina de Facebook a Liceului Săliște.

Cine a fost Alexander/Alexandru Vraciu

Alexander Vraciu s-a născut în East Chicago, Indiana⁠(en), Statele Unite ale Americii, în data de 2 noiembrie 1918. Fiu al unor imigranți români, provine din partea estică a orașului Chicago, care a avut o comunitatea mare de români între anii 1900 și 1950 în zona Indiana.

În august 1942, Vraciu a fost mobilizat ca sublocotenent al Marinei Statelor Unite ale Americii. La sfârșitul lunii martie 1943 a fost mutat la Escadrila șase de avioane de vânătoare (VF-6), sub comanda lt. comandor Edward "Butch" O'Hare, primul as al Marinei SUA. O'Hare l-a făcut pe Vraciu coechipierul său, dându-i sfaturi valoroase privind luptele aeriene.

Escadrila a intrat în luptă în octombrie 1943, pe portavionul USS Independence.

Vraciu și-a obținut prima sa victorie aeriană la 10 octombrie 1943, într-o acțiune împotriva insulelor Wake.

Escadronul de avioane de vânătoare al lui Vraciu s-a transferat mai târziu la bordul portavionului USS Intrepid, poreclit „Cel rău”, datorită reputației sale de a aduce ghinion. Oricum, Vraciu a început să doboare mai multe avioane inamice într-o singură zi: trei avioane de bombardament „Betty” la 29 ianuarie 1944 și patru avioane de vânătoare deasupra atolului Truk pe 17 februarie.

Cu șase victorii devenea astfel asul cu cele mai multe victorii al escadrilei VF-6 și a rămas așa până în prezent. În pofida faptului că avea oportunitatea de a fi retras temporar din activitate în SUA, Vraciu a cerut să fie trimis în luptă și astfel a fost mutat împreună cu escadrila VF-16 pe USS Lexington. Până la mijlocul lunii iunie avea la activ 12 avioane inamice doborâte, la timpul respectiv acesta fiind un record al aviatorilor de pe nave.

Doborât în Filipine, a ajuns să conducă gherila locală

Ziua în care Vraciu a repurtat cel mai mare succes ca pilot a fost în timpul primei bătălii din Marea Filipinelor, zi cunoscută de asemenea și ca „Marea vânătoare de curcani din insulele Mariane” în data de 19 iunie. În ciuda faptului că compresorul de supraalimentare s-a defectat, Vraciu a interceptat o formațiune de bombardiere în picaj japoneze, distrugând șase dintre ele în doar opt minute. După ce Vraciu a aterizat, responsabilul care se ocupa cu logistica militară de pe portavionul „Lexington” a descoperit că a folosit doar 360 de cartușe; pentru fiecare dintre cele șase avioane doborâte revenind o rafală mai scurtă de șase secunde.

În ziua următoare, escortând avioane de bombardament americane într-un raid asupra Primei Flote Aeriene Japoneze de pe Kido Butai/Flota Mobilă, Vraciu și-a doborât cea de a 19-a victimă, ajungând, astfel, cu o distanță considerabilă, primul dintre așii Marinei SUA, deși a reușit să-și mențină acest titlu doar pentru o perioadă de patru luni. Pentru succesul său din Prima Bătălie din Marea Filipinelor el a fost propus pentru a fi decorat cu Medalia de Onoare. Cu toate acestea, când a ajuns pentru aprobare la amiralul George Dominic Murray, acesta i-a acordat doar decorația Crucea Marinei Militare. Imediat după aceasta, Vraciu a primit sarcina să promoveze vânzarea acțiunilor de război în SUA pentru a sprijini efortul de război. În cursul acestei campanii s-a căsătorit cu iubita lui, Kathryn Horn, cu care vor avea trei fete și doi băieți. Mai târziu în anul 1944, Vraciu a reușit să se întoarcă în lupte zburând pe avionul de vânătoare F6F Hellcat în escadrila VF-20. După două misiuni cu escadrila VF-20, a fost doborât de antiaeriană deasupra insulelor Filipine.

Vraciu a fost salvat de luptătorii din rezistența filipineză care l-au numit comandantul unității de gherilă care număra 180 de luptători. După șase săptămâni a reușit să contacteze armata americană și să se întoarcă la Marina militară.

„Ucigașul de Zero-uri”

Vraciu a terminat războiul ca al patrulea as al Marinei Militare SUA. După război a devenit pilot de încercare. Promovat la gradul de comandor, Vraciu a condus escadrila VF-51 între anii 1956-1958, în anul 1957 câștigând concursul de tragere individuală a Marinei Militare SUA.

S-a retras din armată în anul 1964 pentru a începe o carieră în domeniul bancar.

Vraciu a trăit în Danville, California. A apărut în ianuarie 2007 în „Ucigașul de Zero-uri”, un episod al canalului History Channel.

El a refuzat în mod încăpățânat să-și scrie autobiografia. Cu toate acestea, Vraciu a cooperat cu Indiana Historical Society Press, care în luna mai 2010 a publicat un articol despre viața sa cu titlul „Pilot de avion de vânătoare: Cariera lui Alex Vraciu în al Doilea Război Mondial”. (sursa wikipedia)

Sursa foto: Facebook / Liceul din Săliște

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).