Alemănuța Toader, profesorul care aduce tehnologia în clase cu sobe înconjurate de garduri de sârmă

Profesorul de geografie Alemănuța Toader, soție de preot și dascăl dedicat face eforturi de a aduce tehnologia în Școala Gimnazială din Nocrich. Ea le predă elevilor școlii cu ajutorul Sistemului Geografic Internațional de Cartografiere Digitală (GIS) folosind aplicația ArcGIS cu ajutorul căreia copiii străbat hărți digitale pornind de la orizontul local, până la cel național și global. „Sunt implicați”, spune profesoara pentru că sunt obișnuiți cu tehnologia, rețin mai repede și sunt mai atenți. Lecțiile de geografie merg mână în mână cu dragostea pentru natură, astfel că elevii participă la acțiuni de cartografiere, la colectare de deșeuri din natură, participă și câștigă mai toate concursurile de mediu. În școala din Nocrich s-a organizat pentru prima dată, în 2019, GIS Day, un eveniment global.

Citește și „Cum își găsesc elevii drumul fără busolă în liceu? Discuție aplicată cu profesorul de geografie Constantin Dincă”

În fața unei clase vopsită în alb, care păstrează încă ornamente de la Crăciun, cu geamuri de termopan care se sprijină pe cărămida netencuită stă Alemănuța Toader. Este profesor de geografie la Școala Mare din Hosman, structură a Școlii Gimnaziale din Nocrich. În clasă nu există un sistem de încălzire cu calorifere. În colțul din dreapta, imediat cum intri pe ușă tronează o sobă ce seamănă cu un butoi mare de aluminiu. Este înconjurată de un fel de gard de sârmă pentru a proteja copiii să nu se ardă. Băncile sunt mese de câte o persoană, iar ghiozdanele copiilor stau atârnate pe spătarele scaunelor. Clasa este realitatea secolului XXI în care o mare parte din România se încăpățânează să pășească. Este realitatea în care profesorul Alemănuța Toader se zbate să introducă tehnologia la care copiii sunt deja adaptați, cu ajutorul căreia învață mai repede și mai ușor. Este realitatea pe care dascălul luptă să o schimbe prin aplicații atractive și educative, aplicații care îmbină geografia cu dragostea și respectul față de natură. Totul într-o școală în care 20 de calculatoare nou nouțe, obținute printr-un proiect așteaptă cuminți într-o încăpere să treacă pandemia pentru că nu este suficient spațiu pentru ca elevii să păstreze distanța fizică impusă.

Prof. Alemănuța Toader în clasa din Școala Mare, Hosman

A descoperit geografia digitală la cursuri de perfecționare

Alemănuța Toader s-a născut la Sibiu. Și-a dorit o carieră la catedră dintotdeauna. Își amintește că atunci când era în clasa a VII-a o învățătoare o mai ruga să-i țină locul atunci când era bolnavă sau avea o problemă, iar ea nu-și mai încăpea în piele de fericire.

„Acasă făceam carnete de note și catalog și mă jucam de-a școala cu nepoții, că aveam nouă nepoți. Tata însă, m-a tot împins să lucrez în comerț, știți cum era atunci. Așa am urmat Liceul Economic.” Din cauza Economiei Politice care nu-i plăcea, dascălul nu a luat treapta a doua. A făcut profesionala și apoi seralul. Dragostea pentru copii și plăcerea de a preda erau în sângele ei. Nu putea să renunțe la acest vis, așa că, după ce a terminat liceul a intrat la Facultatea de Geografie de la Sibiu. Șase ani de studiu erau la acea vreme. Și-a dat apoi licența și gradele la București.

„Poate dacă mă duceam la Pedagogic era mai simplu, nu mai făceam atâta școală, dar nimic nu strică”, spune zâmbind profesorul.

Dascălul în cancelarie 

În anul 2004 inspectorul pe geografie, Constantin Dincă trimite mai multe cadre didactice la un curs de perfecționare Quantum GIS. Atunci profesoara din Nocrich descoperă GIS-ul, Sistemul Geografic Internațional de Cartografiere Digitală. O lume fascinantă a hărților pe care poți călători virtual. Mai târziu s-a dus la București să-și susțină gradul I având-o ca îndrumător pe prof. dr. univ. Elena Matei. Titlul lucrării era „Utilizarea tehnicilor de cartografiere digitală în predarea orizontului local, comuna Nocrich, județul Sibiu”. Un asemenea titlu i-a atras atenția decanului Facultății de Geografie de la acea vreme, prof. dr. Laura Comănescu, dascăl care a impresionat-o pe Alemănuța în mod deosebit. Ochii ei albaștri ca cerul senin de vară strălucesc. „M-a întrebat atunci dacă la titlul pe care îl am știu ce vreau. I-am explicat că vreau să lucrez pe platforme digitale pentru orizontul local, că fac aplicații cu copiii, pentru că nu putem altfel, ei nu rețin altfel. M-a întrebat apoi dacă Universitatea București ne poate ajuta cu ceva. Am rămas surprinsă”, spune prof. Alemănuța.

ArcGIS, aplicația școlii din Nocrich

În perioada facultății a fost profesor suplinitor la Școala Nr. 18 din Sibiu timp de nouă ani de zile. Spune că are un respect deosebit față de colegii de acolo. S-a titularizat, apoi, la Școala de la Gura Râului, iar de acolo a plecat în anul 1998 la Vaideeni, județul Vâlcea, după soțul ei care este preot. În anul 2003 s-a întors în județul Sibiu, la Nocrich, unde a rămas până astăzi, chiar dacă face zilnic naveta de la Sibiu. Școala Gimnazială din Nocrich are peste 500 de elevi în mai multe structuri: Școala de la Fofeldea, în Hosman unde sunt Școala Mică și Școala Mare, acolo unde se afla profesorul în momentul în care am întâlnit-o. Aici, în aceste structuri, a adus în sălile de clasă aplicația on line ArcGIS, cu ajutorul căreia copiii vizualizează hărțile digitale.

Copiii intră în aplicație

„Proiectul l-am început cu ajutorul celor de la Esri România. Prof. Ionela Luiza Stoica, directorul de aici a fost de acord să facem un contract, iar ei ne-au finanțat. În momentul de față copiii din Nocrich au 2.000 de conturi pe care se pot loga de pe telefon, laptop sau calculator. Am început de la partea de orizont local, ca să mergem pe partea generală și cu platforma respectivă a fost foarte ușor să cartografiem împrejurimile”, mai spune prof. Alemănuța Toader.

Antiteza unei școli de la sat

Nimic din imaginea clasei în care predă dascălul sibian nu indică faptul că sunt trecute granițe, iar confortul este lăsat la o parte pentru binele copiilor. Al unor copii care trebuie să rămână la școală. Alemănuța Toader este primul dascăl care a reușit să unească utilizatorii acestor aplicații de la nivel global într-un singur eveniment. Este vorba despre GIS Day, organizat pentru prima dată în anul 2019 în cadrul unui cerc pedagogic al profesorilor de geografie din unitățile de învățământ de pe Valea Hârtibaciului, cu tema: Transdisciplinaritatea – o nouă abordare pedagogică în predarea geografiei; utilizarea GIS-ului în cunoașterea orizontului geografic local. Obiectivele evenimentului au fost prezentarea modalităților de educare a elevilor, la orele de geografie, în scopul cunoașterii mediului înconjurător și protejării acestuia, utilizând aplicațiile ArcGIS Online, Storymaps și Survey123 for ArcGIS.

Hărți digitale în aplicație

„Prin intermediul acestor aplicații copiii văd hărțile digital. Noi putem suprapune mai multe tipuri de hărți. Totul este în folosul elevilor. De câte ori folosim platforma plecăm din Nocrich, orizontul local. Vrem să vedem așezarea, relieful, dacă vrem pornim și pe harta cu hidrografie sau pe cea politică și atunci mergem, de la Nocrich, la nivel de România sau global. Copiii sunt încântați să exploreze, cu atât mai mult dacă o fac pe telefon. În acest sens copilul are deja un spectru mult mai larg și este axat mult mai mult pe tehnologie și atunci platforma îl ajută foarte mult, reține într-un timp mult mai scurt”, povestește dascălul.

Nu toate merg însă, ca pe roate. Copiii din clasele în care predă Alemănuța sunt, în majoritatea lor, din familii defavorizate. Nu toți au device-uri.

„Sunt și copii care vor și care se ocupă mult mai mult, pentru că asta înseamnă și învățare, dar sunt și copii care nu au device-uri. De exemplu, avem un copil foarte bun și aici la clasa a VIII-a. A primit un laptop cu ajutorul ISJ-ului și al sindicatului, dar s-a stricat. Nu mai are de pe ce lucra. Nu are telefon, nu are tabletă, nu mai are de pe ce lucra. Ce să-i fac? Copil foarte bun. Folosim cartea, manualul, dar el simte că stă pe loc”, spune profesorul.

Alemănuța merge mai departe cu o încăpățânare nezdruncinată. Ea trebuie să țină copii la școală, să-i farmece și să-i învețe, să-i educe.  

„Ținând cont că geografia se predă la clasele V – VII timp de o oră pe săptămână și la clasele a VIII-a timp de două ore pe săptămână, toate acestea le fac din plăcere. Chiar discutam cu elevii ce facem la școală. Ne jucăm, învățăm și ne distrăm. Copilul știe că ne jucăm, dar jucându-ne și învățăm. Sunt din medii defavorizate, dar cu toții, și eu și colegii mei încercăm să-i atragem și să să-i ținem la școală. Am avut prin platforma ArcGIS, printr-un proiect european, exemple de bună practică: cinci copii care au fost finaliști de proiect european s-au remediat din punct de vedere al absenteismului și al atragerii către orele de geografie”, mai spune dascălul.

Nu mai pleacă din școala de la sat

Alemănuța Toader pune suflet, mult suflet atunci când vorbește despre proiectele și aplicațiile ei. Și toate dau roade. Degetele îi alunecă pe ecranul telefonului și așteaptă cu răbdare să se încarce paginile. Internetul nu este bun la școală, dar e mai bun decât deloc. Pe măsură ce paginile se încarcă dascălul explică.

„Aici este o aplicație unde pot fi încărcate date. Am fost cu elevii și am cartat pe teren. Am strâns gunoaiele. Aici avem alte aplicații. Am lucrat cu copii din Marpod și din Uniunea Europeană. Au fost în orizontul local și au inclus tipuri de arbori și toate detaliile despre ei. O altă aplicație este Bioblitz unde noi am încadrat activități și introducem date despre mediu. Avem și activitățile Eco pe care le-am lansat la Gis Day unde putem vedea dacă găsim deșeuri de hârtie, plastic, deșeuri alimentare sau altele, mergem și identificăm zona, copiii care au telefon fac fotografii cum a fost mediul, apoi cum a fost ecologizat și postăm”.

Alemănuța Toader a fost mereu unul dintre acei profesori care s-a implicat, fără să aștepte ceva în schimb, doar de dragul copiilor.   

În anul 2.000 alături de alți colegi a organizat Simpozionul Național de Geografie la Vaideeni de Vâlcea, unde a colaborat, pentru prima dată cu profesori din mediul academic.

În 2016 a avut Olimpiada Națională de Geografie unde a organizat partea de aplicație practică pe Hosman. 

La Nocrich a organizat cu directoarea școlii concursul „Respectă mediul”, un concurs regional.

De zece ani este alături de Patrula de Reciclare. A inclus copiii în toate aceste acțiuni îmbinând partea de tehnologie cu geografia și cu mediul, iar ei i-au mulțumit fiind cei mai buni.  „Copiii au și luat premiul special la Patrula de Reciclare asta fiind ceva extra școlar într-un an cu pandemie. Elevul ei Raul Fîțan a obținut premiul individual la categoria video. În anul 2019 au participat la Concursul „Orașul viitorului”, unde copiii au luat locul I pe județ, creând un oraș al viitorului din materiale reciclate.

Anul acesta a luat completare la Marpod unde alături de directorul prof. Crina Bârsan continuă misiunea Patrula de Reciclare cu încă o echipă.

Alemănuța Toader spune că nu s-ar mai întoarce la o școală din oraș, deși i s-a propus.

„M-am atașat de copii și de colegi”, șoptește ea. Rămâne să predea la sat, acolo unde copiii o privesc cu ochi mari și curioși, în clase cu sobe înconjurate cu garduri de sârmă.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube