Cum să nu prindă AUR în România?

Îi vezi cum debitează tâmpenii de la tribuna parlamentului, vorbind despre țară, popor, economie, securitate, viitor, sănătate, cultură, orice. Cu același limbaj de lemn, cu aceleași 150 de cuvinte, cu aceiași ochi umezi. Oameni pe care-i știi de ani de zile, oameni care s-au perindat pe la mai multe partide și de fiecare dată s-au jurat că o fac spre binele tău, al alegătorului. Cerșetori de voturi din patru în patru ani, obișnuiți să plimbe proiectele altora și să nu aibă niciodată o idee, o propunere originară.

Îi vezi în funcții publice. Niște împiedicați înfumurați care habar nu au de ce se trezesc dimineața și nu știu de unde și de când au căpătat obiceiul de a se înarma cu o servietă veche, plină de coli albe. Oameni care au fost experți ba în administrație, ba la mediu, în ape, sănătate, turism, cultură, orice partidul i-a pus să facă. Sinecuriști puturoși care n-au făcut nimic în viață în afară de a sta drept în fața celui vremelnic pus în fruntea unei organizații politice locale. Niște limbi lustruite, niște scapă-mă de scame odioși, pupincuriști și languroși. Oamenii partidului buni la toate, niște săgeți politice cu rol de a rezolva pile, a scoate bani pentru organizație și a sifona contracte.

Îi vezi abonați pe liste. Niște vag specialiști cu diplome la fabrici universitare, candidați permanent la orice trebuie. O specie ceva mai spălată decât a funcționarilor, oameni despre care partidul crede că vor putea scoate câteva voturi în plus indiferent că vorbim de locale, parlamentare ori europarlamentare. Imposibil să nu stați acum și să-i socotiți pe degete. Câți liberali, social-democrați, PC-iști, ALDE-iști, PMP-iști, FDGR-iști nu-i știți de pe fețele de pe afișe? Vin alegerile, fuga la fotograf! Fără idei, ori cu unele fantasmagorice, ori create în pripă la un pahar, oamenii de pe liste știu și ei că joacă un rol penibil. Dar servesc partidul, pentru că tot le va ieși ceva.

Îi vezi în guvern cum se bâlbâie încontinuu. Îi vezi cum se reped la colegul din dreapta jucând un joc politic mizer, doar de ei știut. Îi vezi cum se sapă între ei, ca nimeni să nu iasă la suprafață cu ceva nou, ca nimeni să nu pară mai capabil, mai înzestrat. Îi vezi trântindu-și propriul guvern, nemulțumiți de vreun premier care nu mai răspunde la comenzi. Îi vezi incapabili să urmeze un program mai mult de 6 luni. Îi vezi zvârcolindu-se în propriile afaceri, îi vezi înhăitați cu crema cea mai bună a penalilor cu acte.

Vezi o întreagă clasă politică, de la stânga la dreapta, cum respiră ușurată când vine un program cât de cât coerent de la Uniunea Europeană și mai salvează pentru câțiva ani o aparentă speranță. Și pentru asta se sacrifică tot. Președintele uită pe cine a scuipat cu câteva luni înainte, bătăliile politice istorice sunt uitate, doctrinele aruncate la gunoi. Avem un plan, avem o idee, avem bani. Pe ei! În sfârșit!

Avem pe acest fond care s-a tot stratificat de zeci de ani o profundă lipsă de încredere în instituții, în stat. Avem o societate tristă, lipsită de speranță, deziluzionată, pierdută într-un ocean imens fără vreun loc unde să ancoreze.  

În tot acest peisaj apare din când în când câte un partid care poate purta de altfel orice nume. Poate fi FIER, AUR, TINICHEA, oricum nu contează. Sunt noi și își permit să spună că nu vor face niciodată ca cei de acum. La fel cum au făcut-o și cei de dinaintea lor. Învechiți între timp. Că sunt altfel, că sunt parte din popor și că îl vor sluji fără tăgadă.

AUR e singurul partid care nu cere absolut nimic de la susținătorii săi. Nimic în plus față de două lucruri pe care le are aproape orice votant din această țară: buletinul românesc și religia ortodoxă.

Sunt singurele calități pe care le cere orice partid naționalist de la alegătorii săi. Două lucruri pe care le primești de altfel gratis, fără ca nimeni să te întrebe, măcar, dacă ești de acord cu ele.

Aceasta este de fapt platforma program a partidului, peste care se mai urcă în funcție de agenda zilei lucruri noi. ”Fără facturi mari la utilități”, dacă s-a trecut limita bunului simț. ”Sus legionarismul”, dacă interesul o cere. ”Jos legionarismul”, dacă s-a exagerat cumva în prima parte. ”Rusia ne e prieten, ne dă gaz”, se strigă atunci când interesul o cere. ”Să vina armata SUA, dar și ceva investitori”, se strigă imediat, după. ”Să plece armatele străine”, vor striga din nou atunci când scânteia războiului din est se va stinge.

Nu înțeleg cum aceiași nemulțumiți de oferta politică existentă îmbrățișează un nou proiect chiar mai năuc, dezechilibrat și gogoman decât cele de dinainte. Iar asta e vizibil de la o poștă, nu-ți trebuie vreun analist să-ți destupe mintea.

Atât de adâncă e criza. Atât de gravă e lipsa de încredere în orice emite acest stat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro