Sâmbătă,
25.06.2022
Cer Senin
Acum
12°C

Este posibil un compromis Ucraina?

Este posibil un compromis Ucraina?

Mi-am pus această întrebare. Este o întrebare retorică sau are și un sâmbure de raționalitate? Răspunsul poate fi dat în funcție de marile interese în joc.

Pentru Rusia Ucraina poate juca un dublu rol. Odată ca platformă de deschidere spre orizontul european în cadrul marei idei de implementare a noii ordini mondiale. A doua oară, ca perdea de protecție, față de infuzia democrației liberale. În ambele ipostaze, ea  ar dori subordonarea controlului decizional asupra politicii ucrainene.

Pentru SUA, NATO și Europa, problema e o chestiune de principiu al dreptului popoarelor la independență și autodeterminare într-un cadru democratic,  în opoziție cu tendințele de dominare autocratică ale Rusiei și Chinei.

Cele două mari categorii de interese sânt vădit antagonice și pot poziționa Ucraina sau alte puncte nevralgice de pe glob în pretexte sau focare ale unei noi conflagrații mondiale. Atât de o parte cât și de cealaltă realitatea momentului cere maximă responsabilitate. Popoarele au de învățat lecția celor două războaie mondiale. Responsabilitatea cere soluții de compromis.

În ce ar putea consta un compromis în cazul Ucrainei?

Dacă realmente ideea posibilei aderări a Ucrainei la NATO este motiv de maximă preocupare pentru Rusia, această problemă ar trebui luată serios în discuție. Cererea n-ar fi  în totul  neîndreptățită. La rândul său SUA a reacționat corespunzător în 1962 când Rusia a încercat să-și poziționeze rachetele în Cuba; intenții cu substrat diferit, dar creatoare de situații quasi identice. Și atunci ca și acum, a fost vorba de suveranitate ( Cuba – Ucraina) versus garanții de securitate (SUA-Rusia). Nu sunt motive să se utilizeze un dublu limbaj.

În acest caz, statutul Ucrainei ar trebui foarte bine conturat și precizat. În ce o privește, Rusia care s-a manifestat agresiv față de ea ar trebui să demonstreze faptic recunoașterea și respectarea integrității, securității și independenței Ucrainei. Fapte concrete ale unei asemenea atitudini ar consta în : a/. retragerea influenței Rusiei din Donbass și restabilirea autorității ucrainene asupra acestui teritoriu și b/. retragerea Rusiei din Crimeea și restabilirea situației anterioare sau, alternativ, convenirea asupra unei administrații ONU în privința Crimeii cu scopul pregătirii unui referendum relativ la orientarea populației spre Ucraina sau Rusia.

Odată cu o astfel de înțelegere, odată cu convingerea nestrămutată în privința respectării ei, odată cu dezangajarea forței militare rusești de la granițele Ucrainei și reașezarea ei în poziții neamenințătoare, NATO ar putea depresura la rându-i concentrarea din zona flancului său răsăritean. S-ar putea conveni de asemenea asupra unui acord de dezangajare și control reciproc în ceea ce privește dispozitivele de forță între Rusia și NATO pe o fâșie convenită de-a lungul întregii frontiere ce le desparte. În acest fel s-ar restabili climatul de încredere care  la rându-i ar deschide căi de colaborare și cooperare pașnică.

Ucraina n-ar avea de suferit. O poziție de neutralitate de tipul Finlandei i-ar permite eficientizarea propriilor eforturi spre o platformă pașnică și democratică. Ucraina nu poate fi o amenințare pentru Rusia. La rândul său NATO nu are nevoie de Ucraina.

Dacă însă Rusia se menține la ambițiile expansioniste, iredentiste, spre care o îndrumă Putin, atunci lucrurile nu pot merge decât pe direcția confruntării, cu toate consecințele nefaste pe care o asemenea orientare le poate antrena. În acest caz NATO este nevoită să ia și să mențină cuvenitele măsuri de apărare iar comunitatea internațională nu trebuie să lase Ucraina la cheremul Rusiei. Și nu numai. NATO, Europa, vor fi nevoite să facă ordine și în propria ogradă. La ora actuală Ungaria spre pildă, dă semne de apropiere de Rusia în detrimentul atașamentului față de aliații occidentali. În principiu, dar mai cu seamă în vremurile noastre, un astfel de balans nu se poate accepta. Iredentiști la sânge, probabil cei doi vor să facă din Budapesta un fel de cap de pod vizând destabilizarea Europei pornind tocmai din inima ei.

Revin la întrebarea din titlu. N-o să se declanșeze un război cald în lume pentru că până și cei mai paranoici lideri se tem de arma nucleară. Dar e posibil să prindă aripi războiul hibrid, care va ține în tensiune și sub presiune relațiile internaționale pe termen nedefinit. Pericolul pentru omenire poate exacerbarea încordării urmată de o treptată erodare psihică și scăparea de sub control a nervilor, mai cu seamă de către cei care deținând frâiele, visează zi și noapte revizionisme și iredentisme.

Așezarea rațională, dreaptă și echitabilă a raporturilor dintre țările și popoarele lumii nu se poate realiza prin războaie indiferent de natura lor, ci prin înțelegere și compromis. Un compromis echitabil în cazul de acum al Ucrainei care să respecte țara și poporul ucrainean ar putea fi un punct de plecare și un exemplu de urmat  pentru rezolvarea diferendelor la nivel internațional.

 

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Vizualizari: 2949

Comentarii

1 comentarii

Rosu

Acum 4 luni

Atatia experti in politica isi dau cu parerea.... Dar de la niciunul nu am auzit care este realitatea: rusii, pana una-alta, or ocupat Belarusia. Si toti desteptii continua cu Ucrainia, NATO, razboi, pace etc. Pacat de opozitia belarusa, saracii sunt uitati si lasati la mana calailor Putin/Lukasenko.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus