Duminică,
26.06.2022
Partial Noros
Acum
20°C

Cum se luptă voluntarii pedagogi din Sibiu să țină copii săraci în școli: „Putem dărui cu milă. Și de fapt nu dăruim”

Cum se luptă voluntarii pedagogi din Sibiu să țină copii săraci în școli: „Putem dărui cu milă. Și de fapt nu dăruim”

Asociația Tinerilor Pedagogi pune în practică de doi ani proiecte dedicate copiilor din medii sărace și foarte sărace ale județului Sibiu. Peste 60 de tineri pedagogi se luptă să prevină abandonul școlar prin susținerea copiilor cu gadget-urile de care au nevoie și cu voluntari pedagogi care să îi ajute să-și facă temele și să rămână la școală. Proiectele lor sunt viabile, cu cele mai bune intenții și se văd.

Citește și „Studenții care ajută elevii de la sat să aibă parte de școală: „Copiii sunt la fel. Ei merită șanse egale”

2.532 de copii se află pe listele Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, ca fiind în risc de abandon școlar în anul 2020-2021. Marea majoritate a acestor copii provin din medii sărace și foarte sărace și, din păcate, trăiesc într-o țară în care multe dintre decizii, dintre legi sau proiecte sunt făcute în birouri, din pix, doar ca să dea bine, ori să se cheltuie bani, foarte departe de realitatea din teren. Nu-i ajută. Acești copii nu au șanse reale. Autoritățile din Sibiu nu știu sau nu vor să se asocieze, să colaboreze și să găsească soluții reale pentru ei. Asta se vede de ani de zile, cu ochiul liber, fără a fi nevoie de cifre.  

Dar Dumnezeu a creat voluntarii și în Sibiu există o asociație cu zeci de tineri conștienți de realitatea din jurul lor și care au decis să se implice. Nu pe hârtie, ci pe jos, în inima satelor sibiene, câteodată nu foarte departe de minunata urbe, acolo unde copii care râd ca și ai noștri, care simt ca și ai noștri, care plâng ca și ai noștri se zbat într-o sărăcie lucie în prejma unor adulți care nu știu cum să-i ajute.

Asociația are 61 de voluntari

Asociația Tinerilor Pedagogi a luat naștere în anul 2019. Unul dintre inițiatori este Maria Popa.

„Se simțea o lipsă de dinamism, o incapacitate de mobilizare a propriilor resurse și de punere a lor într-o manifestare benefică (ceea ce ar trebui să fie scopul ultim al educației). Văd asociația o sursă de învățare de ambele părți. Și studenții învață prin propria lor manifestare, mai ales în activități de voluntariat, cine sunt și cum pot participa benefic în comunitate. Și copiii învață cum e viața în afara nenorocului în care s-au născut. E și curriculum dezvăluit, și curriculum subtil. Deși probabil se văd numai acțiunile, proiectele asociației, culisele didactice aș zice, sunt destul de profunde”, spune Maria.

Eliza în ușa casei în care au lăsat un laptop

Alături de ea este Ana Toma, vicepreședintele asociației, cea ai bună prietenă a Mariei și educatoare la Grădinița cu Program Prelungit Nr. 14 din Sibiu. Apoi este Eliza Ceprăzaru, coordonator proiect, Dragoș Hodină, responsabil IT și Cristi Cîmpineanu, acționar la IT Perspectives. Pe lângă ei sunt mai sunt zeci de voluntare, marea majoritate studente la Pedagogia Învățământului Profesoral și Primar urmând să devină educatoare sau învățătoare. Cumva, mai pregătite să lucreze cu copiii.

Sunt 68 de copii în proiectul lor

Ce fac toți acești tineri? Se luptă ca cei mai vulnerabili copii ai Sibiului să aibă acces la educație și o șansă de a scăpa din mediile lipsite de siguranță și din sărăcia în care trăiesc. Se asigură că cei mici au toate gadget-urile de care au nevoie (laptop, mouse, căști sau telefon), găsesc o soluție să le aducă internetul în lumea lor departe de acest secol și se asigură că zi de zi intră în contact, on line, cu voluntarii pedagogi pentru a-și face temele. Totul doar ca să nu renunțe la școală. Sunt 68 de copii în proiectul lor până acum. Ei sunt identificați cu ajutorul primăriilor sau al cadrelor didactice.

Dragoș ducând cărți în școala din Porumbacu

La mijlocul săptămânii trecute au mers la patru familii cu copii de la Porumbacu de Jos și Porumbacu de Sus pentru a le duce laptopuri pe care Dragoș să le instaleze.

Înainte se opresc la Școala din Porumbacu de Jos unitate care mai are structuri în Colum, Sărata, Scoreiu și Porumbacu de Sus. Persoana de legătură este directorul Răzvan Popa. I-a așteptat special, puțin agitat în acea zi, înainte să meargă la o întâlnire în Avrig. Aici Ana a lăsat zeci de cărți, dintre cele mai îndrăgite de copii într-un proiect de suflet pe care l-a inițiat: „Un copil o carte”.

Ana în stânga, Maria în dreapta și directorul Răzvan Popa

„Ne-am gândit să le ducem la această școală pentru că știm de la domnul director că-și dorea să facă un fel de hub, un spațiu de lectură pentru copii, în care să-și facă și temele, mai ales cei din proiect și unde să poată veni și voluntarii noștri să lucreze cu ei. Așa am decis ca prima tură de cărți să ajungă aici”, spune Ana.

Laptopurile sunt din donații

După ce au lăsat cărțile în Biblioteca școlii care așteaptă să fie mutată într-o mansardă ce urmează a fi finalizată cel mai probabil până la finalul anului, și au dat mâna cu directorul, drumul continuă. Eliza și Dragoș sunt oamenii de bătaie în această parte a proiectului. Apoi intervin ceilalți voluntari, însă, doar on line. Laptopurile pe care le duc astăzi copiilor sunt donații.

„La începutul proiectului au venit prin cunoștințe și apoi au venit, în mare parte din afară, din Elveția sau Austria și în ultima perioadă de la firma Colt, care ne-a sprijinit mult. Cristi (n.r Cristi Cîmpineanu) își propune să facem un Hab al IT-iștilor să ne unim cu toții forțele. O să ne facem și asociație, căci fără partea juridică este foarte greu”, explică Dragoș.  

Tinerii vorbesc apoi despre un alt proiect pe care l-au făcut. Mai mulți medici oftalmologi au consultat 380 de copii. Eliza spune că aproximativ 33 au fost găsiți cu probleme. Au de gând să-i susțină financiar pe micuții care au nevoie de ochelari, iar familiile lor nu-și permit să le cumpere. În drum spre prima casă fetele s-au oprit la magazin să cumpere portocale. Nu aveau de gând să meargă cu mâna goală.

În prima casă voluntarii asociației sunt așteptați de o mamă și trei băieți. Dragoș se și apucă de montat laptopul. Alex este cel mai mare dintre cei trei. Este elev în clasa a XII-a. Spune că nu-l sperie BAC-ul pentru că se simte pregătit pentru examen. Îi plac toate materiile. I-ar plăcea să facă o facultate de sport să ajungă profesor, dar nu este decis.

Laptopul adus de Dragoș și Eliza este pentru frățiorii lui mai mici, Flavius, elev în clasa I și Denis, elev în clasa a III. Orice problemă va fi cu laptopul Dragoș va fi anunțat pentru a se rezolva.

Tehnologia îi va ajuta pe copii în tot ceea ce ține de școală, dar cel mai important este că vor putea intra, on line, cu voluntarii pedagogi care îi vor ajuta la teme și se vor asigura că acești micuți își vor vedea de școală. Chipurile celor mici radiază și cu fețe serioase îl urmăresc pe Dragoș care le explică ce să facă cu laptopul.

Cei mai mulți dintre acești copii provin din familii destrămate, monoparentale sau sunt crescuți de bunici cu venituri modeste.

Nu departe de Sibiu trăiesc copii într-o sărăcie lucie

La cea de-a doua familie trei copii, două fete și un băiat sunt singuri acasă. O casă mică și înghesuită cu podea ce pare a fi de ciment.

Alina în stânga, Maria în centru și Dragoș la laptop le explică celor trei copii cum să-l folosească

Inimoșii voluntari au venit pentru Alina, o fetiță care este elevă în clasa a I-a. Fata avea într-o lingură puțină ciocolată pe care o ținuse în frigider și acum se prefăcea că mănâncă înghețată. În picioarele ei mici trona o pereche de pantofi cu toc, probabil ai unei rude mai mari. Tropăia cu ei în colo și în coace prin cameră. Privirea ei este ageră. Se vede că este isteață. Își face lecțiile cu voluntara Cristina. Sora ei mai mare Maria este ajutată de Elena, o altă voluntară. Laurențiu, fratele lor, nu cu mult mai mare, este bărbatul în casă. Acum, că au laptopul Dragoș le arată ce au de făcut la el, iar Maria se asigură că fetele scriu câte un mesaj voluntarelor.

La următoarea oprire este Andra, o frumusețe de copil în clasa a II-a. Povestea Andrei e una dramatică. Este crescută de bunică după ce mama a ajuns în pușcărie, iar de tată nu se știe nimic.

Maria și Andra

„Mediul în care cresc acești copii este atât de fragil și periculos în același timp, mai ales pentru fete. Fără o familie stabilă, fără o situație financiară, fără o educație care să le permită un parcurs sigur, fetele sunt în cel mai mare pericol. Ele, dacă nu sunt salvate de puterea sexualității lor, speculată mult prea devreme, apoi vândută sau îngropată în sarcini duse la 11 ani, ele duc povestea mai departe. Speranța e că dacă văd o altă adolescentă îngrijită, preocupată de școală, care tocmai vine de la facultate, care citește si vorbește frumos, atunci puterea sexualității se transformă în feminitate și verticalitate”, spune Maria.

Tânăra este de părere însă că mila nu are ce căuta atunci când vrei să ajuți copiii.

„Putem dărui cu milă. Și de fapt nu dăruim. Dăruiește egoul nostru. E un joc puțin vizibil în exterior, dar care ne costă mult în interior. Pentru că se hrănește un lup veșnic flămând. Nu se rezolvă nimic, situațiile devin din ce în ce mai grele. Și a doua variantă, cu compasiune. Și atunci participi, împuternicești, fiind conștient de impactul real al acțiunilor tale. Atunci vezi că participi de fapt la întreg. Vezi că lipsa educației dintr-o parte, întotdeauna aduce anomali în cealaltă parte. Pentru că e ținută într-un context din care nu se evoluează la nivelul maxim posibil. Intelectualii de cealaltă parte a needucaților cu care trăiesc sunt fals sofisticați”, mai spune Maria.  

Caietul Andrei

Micuța Andra trăiește într-o sărăcie lucie. Lângă casă o cățea își crește cei doi pui fătați de vreo două luni. Andra spune că au fost mai mulți, dar au murit sau au fost dați. Familia ei nu are niciun venit. Mai fac câte o brumă de bani din mături, iar de-ale gurii mai capătă de prin sat. Andra stă cu cinci persoane în cameră dintre care doi sunt bebeluși care o trezesc noapte cu plânsul lor, dar ce să facă, spune copila. La școală îi place și româna și matematica. Chiar are un FB pe caietul ei scris îngrijit și pe care îl arată cu mândrie.  

Din poveștile bunicii fata nu are nici alocație, nici bursă socială.

„Nu vor să-mi de bursa la copilă. Păi eu cu ce să o trimit? E fetiță orfană. Eu am crescut-o și n-o dau. Au fost și cei de la protecția copilului și n-o dau, nici dacă mor. Merge la școală, dar copilul ăsta trebuie ajutat. Eu am trimis-o ieri flămândă, astăzi flămândă. Alocație nu am împuternicire de la mama ei”, spune cu patos bunica. Eliza îi explică bunicii cât de important este ca fata să meargă la școală. Voluntarul Andrei este Daniela. 

Eliza, Andra și unul dintre bebeluși

La Paula au rămas toate celelalte portocale

Peste drum o altă bunică crește singură patru copii. Trei fete și un băiețel despre care Maria spune că i s-a rupt sufletul. „Era atât de conștient de situație. Fetele nu sunt așa de sensibile. Este așa o cultură în comunitățile acestea. Băieții sunt mai sensibili pentru că lor li se cere foarte mult, foarte devreme. Să ajungi în clasa a IV-a și să fii stâlpul casei când tu de fapt ești doar un copil care trăiește toate emoțiile, la fel ca ceilalți, nu este de loc ușor”, povestește Maria. Tânăra se bazează și pe faptul că voluntarele pot fi modele pentru acești copii. Timp de mai bine de o oră Dragoș și Eliza s-au chinuit să rezolve toate problemele cu laptopul și cartela pentru telefonul Andrei pe care, până la urmă, au mers să o cumpere de la magazinul din sat.

Urmează apoi o călătorie către David care este în clasa a IV-a și Ianis în clasa a II-a. Băieții sunt susținuți de mama lor în educație, dar veniturile nu sunt suficiente pentru un laptop. Avuseseră unul de la școală obținut printr-un program, dar s-a stricat imediat și n-au mai avut ce să facă cu el. Dragoș le explică să apeleze la el, indiferent de problemă și-și lasă pe masă numărul de telefon.

Paula și ultimele portocale

Ultima oprire este la Paula. Deja s-a lăsat întunericul peste sat, iar lătratul câinelui din curte sfarmă liniștea nopții. La ea, tinerii voluntari au dus și toate portocalele care au mai rămas. Copila îi aștepta cu nerăbdare, iar mama a fost mereu uimită că fata ei primește laptopul și nu trebuie să dea nimic în schimb. Paula își iubește voluntara cu care își face temele. Spune despre Amalia că este bună și blândă și că face activități cu ea. Acum se bucură că o va vedea pe un ecran mare și nu pe cel al telefonului mamei ei. Dragoș își lasă și aici numărul de telefon, la fel cum a făcut în fiecare casă. Cei patru voluntari ai asociației pleacă obosiți, dar fericiți către Sibiu. Au încheiat cu succes o nouă misiune.

„Oamenii au nevoie să cunoască direct. Și nu doar cu mintea. Căutarea se face sub generozitatea bunului simț. Cu sufletului. Iar cei care învață, cu atât mai mult au nevoie să descopere aceste aspecte. Uneori concret prin conectarea online și temele făcute cu un copil care stă în mizeria părinților alcoolici, în sărăcia în baza căreia sunt discriminați, dar și în sufletul lor curat care lasă într-o secundă iluzia deoparte și îți zâmbesc sincer. Suntem atât de seduși de propria minte că ne ferim de înțelepciune, dacă nu suntem de acord cu ea. Vedem politicieni care nu aplică măsuri, ci transformă frânturi de mandate în aplicarea părerilor personale. Avem experți la tot colțul. Și cu toate acestea ne lipsește speranța, crește frica, boala și nefericirea. Transformarea începe să apără când copiii încep să se prindă de propria lor putere. Atunci încep ei să sune voluntarele, ei să facă singuri temele, ei să își dorească să cunoască. De aici încolo poate interveni sistemul. Până acolo au nevoie de suflete. Toate programele PIPP ar putea face asta. Sunt o sursă valoroasă de intervenție în golul pe care îl simțim cu toții, fie că întrebăm până la capăt de ce sau ignorăm importanța educației”, mai spune Maria Popa.

Oamenii aceștia aveau să meargă și în săptămâna viitoare la alți copii și apoi la alții și nu se vor opri. Vor bate satele județului până ce acești copii vor ieși în evidență, tot așa cum culoarea cojii de portocală strălucea în mânuțele lor murdare și trudite. Îi lăsăm singuri?

Eliza

 

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

1 comentarii

Felicitari, si spor in toate!

Acum 4 luni

.

Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus