Nadiya Bondarenko are 39 de ani și lucrează la o companie de IT din Ucraina. Danylo e student la chimie, la Universitatea Națională Taras Shevchenko din Kiev. Viktor Tregubov are 37 de ani este jurnalist la bază și vicepreședintele unui partid de opoziție.
Toți trei trăiesc în aceste zile clipe dramatice, nu știu cum va fi ziua de mâine, dacă vor supraviețui, dacă vor mai avea locuință, dacă vor mai avea familie ori prieteni.
Mi-e dor cel mai mult să trăiesc fără să-mi fie frică tot timpul
Nadiya Bondarenko încă mai lucrează de acasă, între două alarme anti-aeriene. E IT-istă și are un proiect în derulare cu un partener străin. E un caz fericit, pentru că milioane de alți ucraineni nu mai au această posibilitate. Nici măcar de a se putea deconecta de la război și a face ceva util cu viața lor.
”Bombardamentele continuă. Au lovit câteva blocuri din Kiev, acolo sunt răniți și persoane ucise. Am avut noroc până acum, nimic nu e distrus lângă mine. Forțele ucrainene fac o treabă grozavă protejându-ne, dar nu este suficient, avem nevoie de ”no-fly zone”.
Oamenii sunt optimiști și cred în armata și guvernul nostru. Administrația orașului face o treabă grozavă cu îngrijirea civililor, există câteva mici probleme, dar în cea mai mare parte orașul este OK și nu avem criză umanitară”, spune Nadiya.
Îi e teamă ca dincolo de această perioadă oarecum calmă, orașul să nu treacă printr-un bombardament similar cu ce este în Mariupol. Dar până atunci, viața merge înainte.
”Vecina mea însărcinată a fost îngrijorată de situație, urmează să nască foarte curând, din fericire e în regulă, a reușit să cheme ambulanța și acum este la spital. Sper că totul va fi bine și că își va naște fetița fără complicații. Rămânem puternici, încercăm să fim în siguranță și să ne ajutăm unii pe alții”, spune tânăra.
”Când se termină, vreau să călătoresc vreo lună. Și după aceea, mă voi intoarce, voi lucra și voi ajuta la reconstrucția orașului meu și a țării mele. Și să ne bucurăm de viața pe care o aveam înainte” - Nadiya Bondarenko
Care este lucrul care te lipsește cel mai mult din viața normală?
Mi-e dor cel mai mult să nu-mi fie frică tot timpul și să fiu îngrijorată constant pentru cei dragi. Mi-e dor să nu-mi fie frică de ce s-ar putea întâmpla, că s-ar putea să nu mai avem apă, mâncare, să fiu rănită și să nu pot obține ajutor. Am vorbit cu vecinii mei care se aflau în suburbiile Kievului când a început războiul, au supraviețuit și sunt bine acum, dar și-au petrecut două săptămâni cu foarte puțină apă și mâncare, ascunși într-un subsol rece când era - 5 grade afară.
Soldații ruși le-au luat telefoane, au trebuit să petreacă două săptămâni supraviețuind bombardamentelor și împușcăturilor constante și nu știau ce se întâmplă.
După acea conversație, am învățat cum să te comporți într-un caz în care ești ținut ostatic. Nu m-am gândit niciodată că aș putea avea nevoie de astfel de cunoștințe.
„Putin e nebun cu siguranță, dar adevărul trebuie spus, că toată societatea rusă este nebună”
Viktor Tregubov este vicepreședinte al Partidului ”Toporul Democrat” din Ucraina, o organizație care strânge blogeri, oameni de afaceri, jurnaliști și ONG-iști care militează pentru mai multe drepturi civile, reducerea fiscalizării, corupției și birocrației, considerându-se liberali clasici.
Până acum câteva zile era locotenent în rezervă în armata Ucrainei. Acum este activ.
„Sunt în armată nu foarte departe de Kiev. Din câte știu, oamenii de acolo sunt încă într-o dispoziție bună, dar sunt furioși. Împingem sigur rușii departe de oraș, încet, dar sigur.
Acest lucru este valabil și pentru majoritatea regiunilor. Excepție fac Izum, unde situația este mai aproape de impas, și Mariupol, unde este un dezastru, cel puțin din punct de vedere umanitar”, spune ofițerul, fostul politician.
Cum e să schimbi costumul cu uniforma? Pixul cu AKM-ul.
Nu este prima dată pentru mine, prima a fost în 2015. Deci acum nu este atât de special. Sunt în armată analist informațional și specialist PsyOps (n.r. Psychological operations – Operațiile psihologice sunt operațiuni de transmitere a informațiilor și indicatorilor către public pentru a le influența emoțiile, motivele și raționamentul obiectiv și, în cele din urmă, comportamentul guvernelor, organizațiilor, grupurilor și indivizilor). Meseria asta nu necesită prea multă luptă, dar nici nu exclud una atunci când va fi nevoie.
Ești mai optimist acum cu privire la viitor?
Eram destul de optimist de la început. Îi vom împinge înapoi. Singura întrebare este prețul pe care-l vom plăti pentru asta.
Care este lucrul care îți lipsește cel mai mult din viața normală?
Pisicile. Mai ales cele două ale mele.
Cum îți explici că v-ați putut descurca până acum cu armata rusă?
Au mai mult muniție, avioane, arme cu rază lungă de acțiune. Noi, pe de altă parte, suntem mult mai organizați și motivați, avem experiență mai bună, superioritate numerică, lanțuri scurte de aprovizionare și rezerve, ca să nu mai vorbim de avantajul unei poziții în apărare. Scorul general este acum în favoarea noastră, deși situația este foarte riscantă.
Sunt multe noutăți despre Ucraina, sunt sigur că le vezi și tu, în media occidentală. Ce crezi că lipsește din buletinele de știri occidentale?
Există o problemă în narațiunea generală, pe care aș dori să o abordez. Încearcă să arunce toată vina pe Putin însuși. Problema este că Putin este doar o lentilă care a concentrat toate gândurile, stereotipurile și fobiile „omului simplu” rus. Hitler în Germania a fost o excepție, Putin în Rusia este pur și simplu prea comun. E nebun cu siguranță, dar adevărul trebuie spus, că toată societatea rusă este nebună, când vine vorba de întrebări la situații geopolitice. Cred că este important să înțelegeți și să acceptați asta.
„Îmi lipsește doar somnul liniștit”
Danylo e student la chimie, la Universitatea Națională Taras Shevchenko din Kiev. Turnul Sfatului a mai discutat cu el în urmă cu două săptămâni și atunci pregătea cocktail-uri Molotov în laboratoarele facultății de Chimie.
Acum se pregătește de reînceperea cursurilor. ”Acum situația este stabilă, doar sirenele se aud uneori. Se simte ca și cum principalele forțe ruse au fost respinse de lângă Kiev”, povestește el.
”Oamenii s-au mai liniştit puţin, mai ales în vestul Ucrainei, după cum spun prietenii mei de acolo. Dar la Kiev este încă greu să lucrezi, deoarece transportul elevilor funcționează cu limitări. Dar toți cei care pot, încearcă să ajungă la locul lor de muncă. Vom relua și noi studiile de luna viitoare, vor fi în sistem online”, continuă Danylo.
Ce faci toată ziua?
Nu am vreo listă cu lucruri de făcut, este imposibil de planificat acum, aproape orice. Nu dorm bine, pentru că periodic au loc raiduri aeriene ale inamicului, în timpul nopții. Mă trezesc dimineața și fac niște treburi casnice sau învăț. Dacă este nevoie, ies la cumpărături.
Ce-ți lipsește?
Îmi este foarte dor de prietenii mei. Îmi lipsește doar somnul liniștit, este foarte greu să fiu pregătit pentru orice tot timpul.
Ce părere aveți despre poporul rus? Și cum îți vezi viața după război?
Mă simt furios. Toată această distrugere teribilă a orașelor, moartea oamenilor... Și totul pentru visul imperial al lor. Nu doar Putin este vinovat, ci și oamenii care se supun ordinelor, ruși, cărora nu le pasă niciodată de politică.
Sper că viața mea după toate acestea va deveni din nou mai puțin stresantă și viața normală va reveni. Dar mă întreb cum va arăta țara mea după război. Plănuiesc să vizitez Harkov și alte orașe ucrainene după ce se termină tot.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 2003
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Sparrow
Acum 1 oră
AMN114
Acum 2 ore
X
Acum 2 ore
Emil
Acum 2 ore
Emil