Sâmbătă,
02.07.2022
Ploi Scurte
Acum
24°C

FOTO/VIDEO Am jucat ca figurant în filmul „Sibiu '89”, de Tudor Giurgiu. Oricine poate

FOTO/VIDEO Am jucat ca figurant în filmul „Sibiu '89”, de Tudor Giurgiu. Oricine poate

„Liniște, liniște, rămânem pe poziție”, se aude vocea lui Tudor Giurgiu. Îmi imaginam altfel regizorii. Nu știu, mai agitați, cu o voce puternică, autoritari. Dar el, nu. Vocea lui este caldă, tonul calm, cu inflexiuni ușoare. „Atenție, dă-i. Atenție, Acțiune!”, spune de data asta ceva mai apăsat.

Citește și „Tudor Giurgiu face un film despre revoluția din 89’ din Sibiu. Filmările au loc și în cartiere”

Personajul actorului Alexandru Bogdan este legat cu mâinile la spate, iar Cătălin Herlo îl împinge de la spate. Ținea o armă în mână. „Să nu ne împușcați, fraților. Am vrut numa’ să ajutăm. Eu am făcut armata la parașutiști. Te rog io mult, nu-ți face păcate cu mine”, spune personajul lui Alex. „Jos mă, jos”, strigă tare Herlo, dar Tudor Giurgiu oprește scena. „Nu”, spune el. „Pentru unii e prea devreme. Ranga asta... este o singură rangă care apare în tot filmul. Vă rog să fiți mai adunați”, dă indicații regizorul. Este încă destul de dimineață și se mai păstrează frigul iernii. Cu mâinile în buzunar, zgribulită, privesc scena. Totul se petrece în fața ochilor mei. Este prima dată când joc într-un film. Ce-i drept, sunt figurant. Replicile mele vor fi de grup, dar ce contează... joc într-un film și filmul se joacă în fața mea.

„Sibiu '89”, casting pentru figuranți

În decembrie 2021, primim la redacție un comunicat de presă prin care se anunță casting pentru figuranți. Regizorul Tudor Giurgiu urma să înceapă filmările pentru „Sibiu '89”. Filmul spune o poveste inspirată din evenimente reale întâmplate la Sibiu, în decembrie 1989, iar acțiunea se învârte în jurul personajului Leahu, un angajat al Ministerului de Interne de la acea vreme.

Citește și „Sibienii au șansa să joace într-un film despre Revoluția din 89’. Înscrierile se fac în acest weekend”

Filmările au loc la București, Brăila și Sibiu, iar acum se caută figuranți. Nu mă gândisem până atunci să merg la un astfel de casting, dar cum ar fi fost dacă încercam. Zis și făcut. În 14 decembrie mă prezint, la ora stabilită, la casting. Sunt câțiva tineri care își așteaptă rândul. Nu pot spune că nu am emoții, dar încerc să mi le țin în frâu. Ce poate fi greu? După ce numele îmi este trecut într-un tabel și mi se fac poze din față și din profil, aflu că echipa de casting pentru figuranți este formată din Maria, Mădălin și Silviu, parte a Agenției Connect Casting din București. Maria mi-a explicat că persoanelor care nu au mai avut de-a face cu o filmare trebuie să li se prezinte pas cu pas ce vor avea de făcut, dacă sunt selecționate.

Sibiu 89 film

Fotografie de grup actori, figuranți și staff

„Figurația înseamnă personajele care apar în spatele actorilor și chiar în spatele personajelor secundare și care animă locul și asigură naturalețea filmărilor. În cazul filmului de față, noi avem nevoie de foarte mulți revoluționari, de mulțimea din stradă, de armată, de poliție, securitate și tot ce exista în 1989. În film există foarte multe secvențe în care oamenii vor trebui să strige sloganuri, dar și în care vor fi loviți, împușcați și atunci vor trebui machiați și costumați. O zi de filmare poate să dureze între 6 și 12 ore, în funcție de secvențele filmate din ziua respectivă. Figurația poate fi simplă sau specială. În cea simplă, sunt doar oamenii din mulțime care nu au replici și pe care o poate face oricine, iar în cea specială oamenii vor fi aleși de regizor după poze sau chiar la fața locului. Aceștia vor avea scene mai speciale, o interacțiune cu actorii, vor avea de dat o replică, două, eventual vor trebui să fie bătuți, terorizați. „Filmările la «Sibiu '89» vor dura aproximativ două luni, dar totul depinde și de vreme, și de context”, explică Maria. Am plecat după ce ni s-a spus că vom fi anunțați când va trebui să ne prezentăm la filmări.  

„Sibiu '89” – a 30-a zi de filmări și ultima

În a doua jumătate a lunii ianuarie primesc primul mesaj pentru prezentare la filmări, însă acestea se amână din cauza vremii nefavorabile. În luna martie nu mai este cale de întoarcere. Se stabilește ziua în care voi face parte din figurație. Este duminică, 20 martie, a 30-a zi de filmări și ultima. Trebuie să fiu prezentă la ora 7.00, la intrarea principală a Hotelului Apollo.

„Rugăminte departament make-up

FETE: Să veniți nemachiate și fără unghii făcute cu gel și/sau cu ojă.

BĂIEȚI: De preferat fără barbă, iar cei cu barbă să nu aveți bărbile făcute modern (cu contur).

Rugăminte de la departament costume:

Să veniți îmbrăcați în haine cât mai comuniste (culori neutre – negru, bej, maro), haine fără scrisuri și branduri la vedere. Va fi filmare de EXTERIOR”, este o parte din mesajul primit.

Una dintre fetele care se ocupa de carderobă în acțiune

Aveam să mă întorc cu 33 de ani în urmă. De cu seară, aleg hainele care mi s-au părut adecvate și pun ceasul să sune la 6.00. Încerc să nu mă gândesc la ce va fi a doua zi. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu în fața camerei de luat vederi, dar mi-o făcusem cu mâna mea. Trag aer adânc în piept. Poate așa dispare golul din stomac. O oră mai târziu, sunt în fața hotelului, așteptându-l pe Bogdan Brylynski care, ca de fiecare dată, va fi sunetul și imaginea acestei zile. La garderobă sunt două fete drăguțe, una dintre ele cu părul creț, vopsit în nuanțe de albastru. Aleg pentru mine o haină lungă, verde, cu o glugă cu blană sintetică, o căciulă crem și un fular mov. Gata! Sunt unul dintre revoluționarii anului 1989. Aveam nouă ani pe atunci. Îmi amintesc că am văzut revoluția la televizorul alb negru al bunicilor, într-un sat din Moldova, alături de jumătate dintre sătenii care se adunaseră să vadă ce se întâmplă. Nu înțelegeam prea multe atunci, dar știam că se schimbă istoria. Acum aveam să fiu în mijlocul acțiunii.

Scenele de pe strada Vopsitorilor

După 8.30, ne îndreptăm către strada Vopsitorilor, acolo unde se filmează primele scene ale zilei. Deja i-am cunoscut pe Adrian și Lucian, doi băieți din Sibiu care au rol de soldați. Adrian îmi povestește că a ales să vină la filmări pentru că tatăl său a fost unul dintre polițiștii care au stat în bazinul de înot al UM 01512 și și-a dorit să facă parte dintr-un film care va arăta ce s-a întâmplat în acea unitate militară. Scenele cu bazinul fuseseră deja filmate în Brăila. La locul de filmare este un adevărat furnicar.

Sibiu 89 soldati

Foto stânga Lucian, foto dreapta Adrian

Se pregătesc camerele, microfoanele, ultimele detalii. Câțiva bărbați șterg un zid de casă unde s-a scris, greșit, un slogan. Afară este rece. O vreme propice pentru scenele din decembrie. Au ajuns și actorii pe platoul de filmare. Sunt Alexandru Bogdan, Ștefan Iancu, Cătălin Herlo și Radu Botar. Ei vor filma prima scenă. Pe Alexandru îl știam din parodiile pe care le-a filmat și din reclame, pe Ștefan Iancu din serialul Vlad și din filmul „Un pas în urma Serafimilor”, Cătălin Herlo joacă în Las Fierbinți, iar Radu Botar poate fi descoperit în „Cardinalul”. Întotdeauna senzația mea atunci când văd o persoană publică, celebră este că văd o figură cunoscută, până să realizez cu adevărat despre cine este vorba. Îmi vine mai mult să-i salut decât să le cer un autograf. De exemplu, ca să mă conving că în spatele personajului brunet, cu părul creț este Alexandru Bogdan, a trebuit să pun pariu cu Brylu. Nici eu, nici el nu a fost sigur din prima. În mulțime, îi văd și pe actorii sibieni, Florin Coșuleț și Mircea Corcoveanu. De fapt, Mircea a ajuns din greșeală printre figuranți. Selectat fusese Vlad, băiatul lui, și-l însoțea, dar pentru că doi figuranți nu au venit, a trebuit să joace.

Sibiu 89 explicatiile regizorului

Tudor Giurgiu dă indicații actorilor

Tudor Giurgiu este și el pe platoul de filmare. A spus primul „Acțiune”, apoi sarcina a fost preluată de Isa, unul dintre oamenii de bază ai regizorului.

Filmarea scenei începe cu o repetiție, după care se filmează de-adevăratelea. Bogdan și Botar sunt legați cu mâinile la spate și împinși de Herlo, care are o armă în mână, și de Iancu, ce ține o rangă. La un moment dat, cei doi din față sunt puși în genunchi, apoi ridicați de guler și personajul lui Alexandru Bogdan este lovit peste cap și înjurat de cel a lui Herlo. Ajung să se ascundă în spatele unei mașini și Herlo trage cu arma. Este fascinant să-i vezi cum trec de la o stare la alta. De la relaxarea și râsetele de dinainte de „Acțiune”, la teroarea care se citește pe fața lor după ce se strigă „Acțiune”. Au fost cel puțin zece duble la această scenă. Zece duble în care au căzut în genunchi fără a avea apărătoare și în care Cătălin Herlo dădea palma peste cap din ce în ce mai convingător. În pauzele de filmare, Radu Botar a venit lângă mine.

Alături de Radu Botar

Într-un astfel de moment, privindu-l legat cu mâinile la spate, îi spun. „Acum aș putea să vă trag de nas.” A făcut ochii mari și a întrebat aproape imediat. „De ce?” „Pentru că sunteți legat și nu aveți ce-mi face”. După câteva secunde izbucnește în râs, la fel ca toți cei care au auzit. Este un om extraordinar, de o candoare aparte. Atât de mare în simplitatea lui. Mi-a povestit că personajul sibian pe care-l joacă a mers de bună voie la revoluționari și a fost ridicat pe loc. Din păcate își pierde viața într-un mod stupid, clacând psihic și încercând să sară pe geam. Este împușcat. Am vorbit apoi despre viață, despre actorie, despre război.

Omul real din spatele personajului Leahu este printre figuranți

După scena celor patru actori se filmează cea în care joacă Florin Coșuleț și Mircea Corcoveanu. Revoluționarii pun la cale următoarele mișcări adunați în cerc. Un copil trece pe bicicletă. Este un Pegas vechi. Un alt personaj cu mustață, trece agale, ținând o pungă în mână, și se apropie curios de cei care discută aprins. Este rănit la față. Sunt și efecte speciale. La un moment dat o mașinărie împrăștie fulgi de zăpadă. Filmările pentru aceste scene au durat mai bine de patru ore. Urmează pauza de masă, când toți actorii și figuranții merg la restaurant să mănânce. Acolo îi întâlnesc pe Dumitru Bleahu, Doru Șandru și pe Lucian Foltea. Sunt trei sibieni care au participat activ la Revoluția din 1989. Mai mult, Dumitru Bleahu este omul real după care a fost construită povestea personajului Leahu din film. Au venit ca figuranți să retrăiască evenimentele de acum 33 de ani.  

Sibiu 89 figurant ranit

„Pentru mine este o bucurie că cineva se mai gândește la ce s-a întâmplat în ’89 pentru că până acum, timp de 30 de ani, s-a ascuns și pentru elevi, în cărțile de istorie, și peste tot. Faptul că eu am trecut prin niște faze care și în ziua de astăzi aș vrea să se judece, să iasă la suprafață, pentru că anii trec și lumea uită. De asta mă bucură că cineva s-a gândit să facă un film cu situații adevărate care s-au întâmplat, ca generațiile să nu uite ce a fost la revoluție. În rest, mergem înainte cum putem”, spune Dumitru Bleahu.

Doru Șandru avea 19 ani și jumătate la revoluție.  „Eu la revoluție lucram, eram curățitor-vopsitor la o secție de lângă Piața Cibin, pe strada Vopsitorilor, și am spus că se filmează tocmai de unde am plecat eu. Mă încântă acest film pentru că eu am doi băieți. Unul are 21 de ani și altul 19 ani și-mi doresc să vadă și ei ce a fost atunci. Culmea este că această filmare are loc în același timp cu războiul din Ucraina. Am văzut anumite secvențe la televizor cu ce se întâmplă acum acolo și seamănă izbitor cu ce am trăit noi în 1989. Atunci ne-am riscat viața. Pur și simplu treceau gloanțele pe lângă noi. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, n-aș mai face acest lucru. Din păcate, adevărații revoluționari nu sunt respectați în România. Asta este marea mea durere”, spune Șandru.

„Subiectul revoluției este de interes și simt o durere și o tristețe pentru punctul unde am ajuns după 30 de ani”, intervine și Lucian Foltea.

Prezența celor trei revoluționari a făcut ca realitatea acelui an, 1989, să se împletească ideal cu imaginile filmate 33 de ani mai târziu.

Joc în ultima scenă din film

Ultima scenă se filmează pe malul Cibinului. Aici este și rolul meu. Suntem aproximativ 20 de figuranți revoluționari. Cu steaguri ce au stema tăiată, cu tricolorul legat de braț, cu pancarte și însuflețiți de un singur crez trebuie să mergem pe malul Cibinului și să strigăm „Libertate”, „Jos comunismul”, „Jos Ceaușescu” și „Victorie”. În decor sunt și vechile Dacii și o mașină Lada. Într-una dintre aceste mașini este și personajul principal. Mergem dus și întors pe malul Cibinului, jucându-ne rolul și strigând. Lângă mine stă Daniel Fereștean, un ieșean mutat în Sibiu de șase ani, și Alexandru Ene, un tânăr student. Pentru Daniel nu era prima dată când făcea figurație. Îmi povestește că este trecut într-o bază de date și când este nevoie de figurație pentru filme sau reclame este sunat. Mergem pe o distanță stabilită înainte și înapoi și strigăm din toți rărunchii: „Libertate”, „Victorie”.

Sibiu 89 revolutionari

Dacă în primele secvențe mă simt oarecum caraghios și-mi vine să râd, cu cât se trag mai multe duble, cu atât îmi iau rolul mai în serios. Strig tare și cu patos și sunt convinsă că a doua zi n-o să mai pot vorbi. Impresionant a fost gestul Mariei Baicea, o bătrânică ce locuia pe strada pe care noi filmam și, impresionată de retrăirea acelor vremuri, ne-a oferit, alături de fiica ei, Simona, gogoși și ciocolată. Atâta bucurie era pe fața ei când ne trimitea bunătățile. Era ca și cum i-ar fi hrănit pe adevărații revoluționari. I-am mulțumit, în cor, pe măsură. Pentru Brylynski, a fost provocarea zilei. A trebuit să-și ia cadrele, culcat pe burtă, pe malul Cibinului, ca să nu apară în cadru. Mai bine de o oră se filmează această scenă. Seara se lasă și, odată cu ea, și frigul. Îmi îngheață iar picioarele. Ziua de filmare se încheie după 12 ore. A fost  o experiență incredibilă, pe care aș repeta-o oricând și pe care o recomand oricui. Nu trebuie decât să afli când este un casting în oraș.

Sibiu 89 gogosi

Gogoșile primite de la Mariei Baicea

„Sibiu '89” va avea premiera la începutul anului viitor. Este un film pe care suntem cu toții datori să-l vedem, pentru că este despre noi, despre o istorie dureroasă, din care sibienii au făcut parte, lăsându-și sângele de pe pietre și crucile din cimitir drept mărturie.

„În decembrie 1989 (cu precădere între 22-26), la Sibiu, toată lumea a tras în toată lumea, ca de altfel în toată ţara. Au fost trase două milioane de cartuşe, peste 500 de lovituri de tun si s-au lansat 650 de rachete din elicoptere. Au murit 99 de oameni, 272 au fost răniți. Oameni care se cunoșteau, care jucau înainte fotbal sau beau țuică împreună au devenit brusc dușmani – opresori și «teroriști». Nu a fost găsit încă nimeni vinovat pentru tot haosul și nebunia acelor zile. Fotografiile acelor zile (multe din ele realizate de prietenul Nicu Cherciu) sunt cutremurătoare”, a spus Tudor Giurgiu.

Alexadru Bogdan și Radu Botar

Sibieni figuranți

Florin Coșuleț

Sibiu 89 fuga

Sibiu 89 Giurgiu si Isa

Tudor Giurgiu și Isa

Mirela Oprisor

Actrița Mirela Oprișor face parte din distribuție

Cătălin Herlo

 

 

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

5 comentarii

Carcotel

Acum 3 luni

Cand se lanseaza filmul?
Raspunde

Budusan

Acum 3 luni

Scrie în reportaj. Cel mai probabil la începutul anului 2023.

Raspunde

Rosu

Acum 3 luni

Din nou se creeaza mituri si legende. In memoriam Sergiu Nicolaescu.
Raspunde

Adi

Acum 3 luni

Nu ai zis cît ai primit pt ziua de filmare
Raspunde

Cristi

Acum 3 luni

Nu existau numere cu 8 SB … putina atentie la detalii totusi a fost acum 30 de ani nu 300 de ani
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus