Am stat la cozi imense în care nu exista nicio regulă. Ușa de la ”pâine” mi-o amintesc ca o pâlnie spre care se revărsau o mulțime de bărbați, femei, copii, bătrâni și tineri, muncitori și ingineri, proști și deștepți, deopotrivă.
Mi-e greu să-i explic acum unui adolescent rostul cartelei. Sau că uleiul se dădea cu polonicul, scos dintr-o canistră de aluminiu. Ori că vârstnic sau copil, trebuia să fii atent mereu la ce și cu cine vorbești.
E dificil să spui de ce un muncitor la textile avea sute de suluri de ațe acasă, ori un vopsitor avea zeci de cutii de vopsea. Ori că deși drumurile erau pustii, de puteai să joci jumătate de oră fotbal în intersecție, până să treacă vreun vehicul, duminica, și aceste mașini puține se înjumătățeau. Circulau în week-end mașinile cu numere pare, iar apoi cele impare...
Îmi aduc aminte de sifon, de video-uri conspirative, de ciocolată ungurească ascunsă bine și scoasă doar la ocazii, de bananele, cele două trei anuale, care se coceau pe dulap.
Îmi aduc aminte de un sistem distopic. De excursii cu hârburi de autobuze în care vizitam sărăcia din alte județe. De uniforme și ora de istorie falsificată. De câmpul imens cu cartofi răsfirați pe care trebuia să-i strângem în gălețile cu care tot noi veneam de acasă, pentru că statul nici măcar atâta nu avea. Au trecut mai bine de 30 de ani.
De abia în anii 2000 mi-am făcut primul credit. Pentru un DVD player pe care l-am folosit la vreo două filme. L-am luat în 12 sau chiar 24 de rate și chiar ne gândeam foarte serios dacă ni-l permitem sau nu.
A fost primul contact cu occidentul din punctul ăsta de vedere.
În rest, cumpăram maxim două ouă, un sfert de pâine, un cub de Knorr din care făceam o supă fleșcăită, iar pe calculatorul moștenit de la frate-meu de abia se putea viziona un film. Iar apoi, lucrurile s-au mai îndreptat. Nu neapărat cu strategiile noastre economice, dar ajutați mult de o legislație europeană, începem să ne comparăm de abia acum cu state cu democrații mult mai vechi decât a noastră. Și ne-a trebuit atâta timp... Și e bine că suntem în continuare nemulțumiți.
În Belarus, protestele au început în 2020. Revoluția papucilor sau Revoluția anti-gândaci a fost protestul în stradă împotriva unui președinte-dictator: Aleksandr Lukașenko. Pornite în timpul campaniei pentru prezidențiale, protestele au fost înăbușite cu forța armată, după ce Lukașenko a fost declarat câștigător pentru un al șaselea mandat.
”Ultimul dictator” al Europei, aflat la putere timp de 26 de ani, Lukașenko a rămas în fruntea țării după alegeri pierdute, de fapt, și cu armata în stradă. Nu cred că belarușii au fost influențați de propaganda americană, tot așa cum nu cred că sunt naziști. Pur și simplu nu mai vor să trăiască în acel sistem. Lumea se schimbă.
În Moldova, președintele pro-rus Igor Dodon a pierdut alegerile în fața Maiei Sandu, un idol politic acum inclusiv pentru mulți români. În turul doi, din data de 15 noiembrie, Maia Sandu a acumulat 57.72%, iar Curtea Constituțională a validat mandatul său pe 10 decembrie, strunind Moldova spre un alt drum. Nu cred că moldovenii au fost influențați de propaganda americană, tot așa cum nu cred că sunt naziști. Pur și simplu nu au mai vrut să trăiască în acel sistem. Lumea se schimbă.
În Georgia, Revoluția Trandafirilor a provocat în 2003 demisia președintelui Eduard Șevardnadze, coleg cu Ceașușescu al nostru. În 2008, Rusia intră în Georgia cu armata și încearcă să oprească atitudinea pro-vest a georgienilor.
În urma acestui război Osetia de Sud a fost recunoscută ca entitate statală de Federația Rusă, Georgia pierzând controlul asupra acestei regiuni, însă atitudinea pro-occidentală a rămas. Nu cred că georgienii sunt influențați de propaganda americană, tot așa cum nu cred că sunt naziști. Pur și simplu nu vor să se întoarcă în acel sistem. Lumea se schimbă.
În acest an, în Kazahstan au pornit manifestații pașnice împotriva creşterii preţului la gazul lichefiat, utilizat ca principal carburant auto. S-a terminat cu cerințe politice și cu 225 de morţi, după intervenția armatei ruse.
Protestatarii au fost denumiți ”teroriști” și ”bandiți” pentru că cereau ca familia Nazarbaev, un alt fost coleg al lui Ceaușescu, să dispară din fruntea țării.
Actualul preşedinte, Kasîm-Jomart Tokaev, cere acum schimbarea sistemului politic al țării. Mai puține drepturi pentru președinte și mai multe pentru parlament. Poate a înțeles că locuitorii din Kazahstan nu sunt influențați de propaganda americană, tot așa cum nu sunt naziști. Pur și simplu s-au săturat de acel sistem. Lumea se schimbă.
Acum, Ucraina. Nu cred că ucrainenii sunt influențați de propaganda americană...
Se spune despre diferența de 6-7 sute de ani dintre creștinism și islamism că reflectă felul în care credincioșii celor două religii înțeleg credința. Ca și în cazul vârstei unui om, și aici trebuie arse niște etape până ajungi la maturitate. Tot așa cred că de abia acum această zonă a Europei și statele de la ”periferia” Rusiei încep să se dezmorțească. Cortina de fier s-a tot dat în spate până a ajuns la marginea Moscovei și nu cred că acesta a fost succesul vreunei propagande. Vreunei rețele de spioni, vreunei manipulări gigantice. Oamenii văd ce se întâmplă în jurul lor și pot alege să trăiască mai bine. În țara lor, dacă se poate, sau în a altora. Nu degeaba iahturile oligarhilor ruși au fost confiscate în Mediterana, nu în Azov.
Înainte de Ucraina au fost Moldova, Georgia, Kazahstan, Belarus. Înaintea lor am fost noi, au fost letonii, bulgarii, ungurii, polonezii, lituanienii... Aspirațiile sunt aceleași. Nu cred că e vorba de NATO aici și de calcule militare. E vorba de oameni și aspirațiile lor.
Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube
Vizualizari: 5390
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Un biciclist
Acum 1 oră
Anonim
Acum 3 ore
Velu
Acum 3 ore
Florin
Acum 4 ore
BON