Cum să nu crezi în toate teoriile conspirației, când, cel puțin în ultimii 40, 50 de ani, ne mințim aproape zilnic cu bună știință? De nu mai știi ce e real și ce nu. Și aproape în orice domeniu. Da, evident, cultura minciunii e mult mai veche la noi.
Nu reiau aici poveștile despre producțiile la hectar din agricultură sau despre blocurile construite într-o lună. Sunt deja clasice.
E trist că nu știm nici acum, după 36 de ani, dacă în 1989 a fost revoluție sau lovitură de stat. Sau dacă nu s-au întrepătruns cumva, ca într-un vis spre dimineață. Nu știm cine au fost teroriștii, sau dacă nu cumva am fost tot noi. Cu apa măcar ne-am lămurit, nu era otrăvită., era doar o minciună asumată, ca să ne menținem atenția trează.
Nu știm nici despre evenimentele din 1990, câți mineri au fost de fapt la mineriadă și câți milițieni și securiști s-au strecurat printre ei. Cât despre victime, pe cine mai interesează? Cu siguranță și ele au zis ceva.
Câtă încredere să ai, inclusiv în presă, atunci când știi că principalul ziar de opoziție al Sibiului anilor 90, ”21-Radical”, avea cel puțin trei turnători la vechea Securitate în colectivul redacțional. Unul este extrem de public și acum, Eugen Iordănescu, un stâlp al societății. Un altul a fost numit de fostul lider al PNȚCD, Gavril Dejeu, într-un interviu. Iar al treilea a evitat funcțiile publice și nu poate fi deconspirat de CNSAS.
Ce fel de Sibiu avem acum, după aproape 40 de ani, atunci când te gândești că actualul primar al orașului a dat și el note informative la fosta Securitate? Astrid Cora Fodor avea numele de cod Aurora când delaționa de prin intreprindere.
Ce fel de sport avem, atâta timp cât zeci de ani, înainte și după Revoluție, multe partide de fotbal, cel mai popular sport, erau trucate aproape pe față? Ce fel de sport avem și acum, când cele mai marcante legende sportive, în frunte cu Ilie Năstase, fac reclame la pariuri sportive? Cât de sănătos e sportul, când tot ce înseamnă competiții e finanțat cu bani din pariuri?
Întreaga noastră istorie e marcată de o linie fină care balansează inegal între mit și realitate. Puține fapte și mult fake. Dacopatia e acum doctrină politică, iar momentele din istorie sunt scoase cu penseta și prezentate ca reguli de neam. Ne întoarcem mereu, punctual, la anul și luna care ne convin și nu vrem să vedem nimic în ansamblu. Trebuie cu orice preț să fim eroi și evident că nu putem să ne mințim decât pe noi.
Religia e transformată și ea într-un stindard de luptă, e și ea e o locomotivă politică, nu mai are nicio legătură cu smerenia și demnitatea, absolut deloc. Contează cu câte cruci te afișezi și cine le vede, nu în ce crezi cu adevărat. Nu în morala pe care o ai în tine, dată de credință ori conștiință.
Te afișezi cu „sfinți„ legionari pe Facebook, așa cum a făcut recent Raluca Morar, directoarea Crucii Roșii Sibiu, le admiri cu ostentație credința și puterea de a răbda orice chin pentru un crez, religios sau politic, nu e încă foarte clar, până la moarte, dar le ștergi imediat când te ceartă șeful. Se duce naibii toată adorația când e vorba de propriul portofel.
În lipsa oricărei încrederi în semeni și societate, la piață trebuie să te duci cu ”detectorul de chimicale” după tine. Și neapărat flancat de inspectorul ANAF, să verifice cine e producător și care nu. Zero încredere într-o lume plină de falsuri.
Să amintesc de medicii care salvează în funcție de șpagă? Evident că nu toți, dar destul de mulți încât să vorbești de o pandemie. De preacinstiții judecători care se lamentează că ies la 50 de ani la pensie cu doar 2.000 de euro pe lună? Evident că nu toți, doar șefa CSM.
Ce țară e asta, unde foștii parlamentari dau statul în judecată pentru dobânda de la pensia specială? Pensie de peste 3.000 de lei pe lună, pentru tot restul vieții, după 4 ani de stat, la propriu, în băncile parlamentului. 4 ani cu salariu și diurnă și de mers la baie, nu gratis pentru națiunea pentru care bocești la imn și-ți pui mâna la inimă în public.
E drept, unii au renunțat de bună voie la drepturi, pentru a da un exemplu. Iar majoritatea a râs cu lacrimi.
E clar pentru mine că ne-a dispărut orice busolă. Nu o avea nici Iliescu, nici Băsescu și nici măcar marginalul Iohannis. Așa cum nu o mai avem mulți, foarte mulți, dintre noi. O busolă morală, etică, umană. Una a normalității. O busolă a bunului simț. Iar cei care încă mai bâjbâie după ea, o mai caută încă, măcar, sunt striviți de marea majoritate.
Nu cumva era mai bine în comunism? Nu că a fost Ceaușescu cel mai bun președinte? Sunt legionarii de admirat? Latina e forma mai proaspătă a limbii dace, nu-i așa? Vaccinul ucide, corect? Ucraina a atacat Rusia, nu? Vestul e decadent, iar lumina dreptății vine de la răsărit.
O să fiți uimiți de răspunsul pe care îl veți primi de la cei de lângă voi atunci când îi veți întreba de orice anomalie. E normal așa ceva?
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: a ignoranței și a prostiei la , ce a lăsat Iliescu , comentrariu , Cultura fake-ului , Ceausescu
Vizualizari: 10117
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Ron
Acum 1 oră
Ciordache
Acum 2 ore
Kokos
Acum 2 ore
Livia
Acum 2 ore
Din avion