Raluca Morar, directoarea Crucii Roșii Sibiu, promovează personalități fasciste și legionare. „Pot da declarații doar despre munca mea, nu despre credințele mele”

Director al Crucii Roșii Sibiu, Raluca Morar, promovează de mai mult timp pe pagina sa de Facebook diverse personalități fasciste și legionare preluate de către diverse organizații ortodoxe care le admiră pentru credință, uneori mistică, dar și pentru lupta anti-comunistă. Totodată se ignoră total rolul acestora în mișcările fasciste și legionare, în grupări bazate pe ideologie extremistă și care au folosit nu o dată violența armată în societate.

Într-o postare recentă, Raluca Morar preia mesajul paginii de Facebook ”iubim ortodoxia” într-o postare despre Constantin (Costache) Oprișan, nimeni altul decât fostul şef al regionalei Muntenia a Mişcării Legionare (iulie-decembrie 1945) şi apoi şef al Frăţiilor de Cruce, organizația de tineret a Mișcării Legionare.

Apărute în 1923 ca organizații ale tineretului naționalist la inițiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, viitorul lider al Gărzii de Fier, Frățiile de Cruce au atras și instruit noi membri fervenți ai mișcării legionare.

”Din păcate nu mai pot da declarații de genul acesta, îmi pare rău. Pot da declarații în presă doar despre munca mea la Crucea Roșie sau proiecte care au legătură cu comunitatea,  nu despre credințele mele”, a declarat Raluca Morar, solicitată de Turnul Sfatului să-și exprime un punct de vedere legat de necesitatea susținerii unor astfel de personaje.

În trecut, Raluca Morar a re-postat scrieri ale unor organizații ortodoxe care glorificau trecutul unor persoane precum Valeriu Gafencu.

Citește și:

Cine a fost Constantin „Costache” Oprișan

Născut în 16 martie 1921, Oncești, Bacău și decedat în 26 iulie 1958, în închisoarea Jilava, Oprișan a fost un fascist și legionar român care a ocupat poziția de conducător al organizației legionare Frățiile de Cruce la nivel național pentru scurt timp.

A absolvit liceul în anul 1940, an în care s-a înscris în Frățiile de Cruce. Dată fiind intrarea ulterioară în conflict a Gărzii de Fier cu Ion Antonescu în anul 1941, după rebeliunea legionară.

 Atunci, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de ”Pogromul de la București”. În timpul atacului, 90 de evrei, dintre cei torturați în centrele legionare de tortură, au fost încărcați în camioane, duși în pădurea Jilava, dezbrăcați și împușcați în cap. A doua zi, unii legionari s-au întors la fața locului pentru a aduna îmbrăcămintea celor uciși și lucrările dentare de aur (Geller, Iaacov: Rezistența spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului, p. 34, Editura Hasefer, 2004)

După preluarea controlului țării de către armată, Oprișan a fugit în Germania. În perioada 1942-1944, alături de alți legionarii refugiați din România, a fost internat în lagărul de la Buchenwald.

Inițial privilegiați în Germania, după ce Horia Sima a fugit în Italia, în 1942, o parte dintre gardiștii au fost concentrați la Buchenwald dar separat față de ceilalți deținuți, cu condiții similare altor reținuți politici – pe post de „Ehrenhäftlinge” („deținuți de onoare”).

Eliberat din lagăr la 24 august 1944, s-a antrenat în Germania pentru a fi parașutat în România ca să lupte în spatele frontului împotriva Armatei Roșii, planul respectiv fiind abandonat în primăvara anului 1945. Reîntors în România în același an, a preluat conducerea Frățiilor de Cruce, în ilegalitate.

Înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj în anul 1946, i-a avut printre profesori pe Lucian Blaga și Dumitru Roșca devenind asistent al ultimului, în anul III de studii.

A fost arestat la 15 mai 1948, în anul III de facultate. Drept efect al poziției sale de conducător național al Frăților de Cruce din Mișcarea legionară, Constantin Oprișan a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Trimis inițial la Jilava, a fost deținut ulterior la Pitești, Gherla (din 1951) Târgu Ocna, Văcărești și la sfârșit, din nou la Jilava.

El a fost parte a ”Experimentului Pitești„ procesul de reeducare comunistă din România, supraviețuitori ai sistemului de exterminare de acolo menționându-l ca făcând parte la un moment dat din gruparea ”călăilor”. Deși inițial a reușit să îl înfrunte pe Țurcanu, prelungirea supliciilor l-a făcut pe Oprișan să treacă până la urmă de partea „reeducării”. Ajuns în această situație a încercat însă să-și modereze comportamentul, pentru a putea reduce suferința viitoarelor sale victime, se precizează în „Memorialul „Închisoarea Pitești””

El face acum parte dintr-un grup de personaje cu concepții fasciste-legionare și naționaliste radicale de dreapta, care au fost supuse unor represalii în epoca respectivă, iar în prezent sunt martirizate, subiect de promovare a unui cult, intitulat Sfinții închisorilor.

Această campanie este derulată de grupuri ortodoxiste sau de oameni care obțin foloase financiare din promovarea acestora, precum și de către grupuri neofasciste și neolegionare.

Interesant este că una de taberele de pregătire ideologică, promovând reabilitarea figurilor şi ideilor legionare, organizate de către soții Sechila, apropiați de Călin Georgescu, fostul candidat la președinție, se numea Constantin Oprişan, în memoria fostului lider al Frăţiilor de Cruce.

Valeriu Gafencu, „sfântul închisorilor”

Un alt personaj care apare în postările publicate de Raluca Moraru este și Valeriu Gafencu.

El este o altă figură controversată, adulată de unii, contestată de alții, după cum menționează

Adrian Cioflanca & Adriana Radu în Revista 22.

Din cei aproape 32 de ani de viață, 12 i-a trăit în închisoare – Aiud, Pitești, Târgu Ocna. Seninătatea cu care și-a trăit suferința a lăsat o bună amintire în rândul celorlalți deținuți și chiar a gardienilor. În plus, în închisoare a trăit o criză mistică, motiv pentru care Nicolae Steinhardt l-a numit „sfântul închisorilor“.

Gafencu a devenit obiect de cult, mai ales după 1989, pentru diferite grupări neolegionare și ortodoxiste. O simplă căutare pe Internet este lămuritoare. Efigia lui Gafencu este abuzată, folosită ca paravan și legitimare de tot felul de extremiști.

Acest cult a avut trecere pe lângă municipalitatea din Târgu Ocna, care l-a declarat pe Gafencu cetățean de onoare. Firește, o dezbatere publică nu a avut loc.

”Originar din Basarabia, Gafencu a devenit legionar, conform propriilor declarații, încă din 1937, la 16 ani. În 1941, pe când era student la drept, a fost numit șef peste Frățiile de Cruce din Iași, așadar șef politic al tineretului legionar ieșean (nu era simplu membru FDC cum spun unii). A participat la rebeliunea legionară și atunci a venit prima condamnare. În toamna anului 1941, la câteva luni de la eliberarea din închisoare, a reluat propaganda și prozelitismul legionar, fiind surprins în timpul unui ritual legionar. A fost condamnat din nou. În 1949, comuniștii au dat o nouă sentință și a rămas în închisoare. Acolo a dezvoltat latura ortodoxistă a legionarismului său”, se precizează în articol.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro