Fosta sală de cursuri 34 de la Facultatea de Teologie a Universității Lucian Blaga din Sibiu (ULBS) devenea în septembrie 2017 Sala Spiridon Cândea, după ce aceasta a fost renovată și decorată cu o serie de icoane pe sticlă donate de familia fostului profesor.
Ulterior, aici s-au desfășurat lucrări de doctorat și tot aici s-au desfășurat examenele de ”capacitate preoțească”. Numele Spiridon Cândea e periodic menționat de teologi, însă nu doar de către ei.
Agerpres publica în noiembrie 2021 la rubrica ”O personalitate pe zi” articolul ”Spiridon Cândea, preot, profesor de teologie”. Din CV-ul său notat atunci lipsesc însă o serie de alte detalii: foarte pe scurt, Spiridon Cândea a fost șeful mișcării legionare Sibiu, a dezarmat Jandarmeria de aici în timpul rebeliunii legionare, a editat ziarul legionar al județului cu banii Mitropoliei Ardealului, a păstrat arhiva legiunii și în timpul regimului comunist, a fost apoi informator al Securității și i-au fost găsite câteva sute de monede de aur. O parte, primite de la rudele fostelor legionari de care promisese că va avea grijă. A fost condamnat de comuniști la 3 ani de închisoare într-un proces în care martor al acuzării a fost inclusiv Arsenie Boca. A ieșit din închisoare după doar un an și și-a manifestat din nou intenția de a colabora cu Securitatea.
În volumul ”Eucharist and martyrdom from the ancient catacombs to the communist prisons” apare articolul ”Părintele profesor Spiridon Cândea. Destinul unui legionar indezirabil pentru regimul comunist”, scris de Ilarion Țiu.
Cartea a fost publicată în 2014 la Editura Reîntregirea, de Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Autorul, Ilarion Țin este cercetător independent și a studiat istoria la Universitatea din București. Este doctor în istorie cu o teză despre Mișcarea Legionară după cel de-al Doilea Război Mondial. Este, de asemenea, autorul mai multor volume de istorie, printre care Mișcarea Legionară după Corneliu Codreanu, 2 vol. (2007), Istoria Mișcării Legionare. 1944–1968 (2012), Negocierile și derularea acordurilor de împrumut cu FMI și BIRD în perioada 1965–1989 (2017), Viața lui Ceaușescu, 3 vol., în colab. (2012–2013, 2015), Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportați în URSS (2012).
Viața ascunsă a lui Spiridon Cândea
În articolele comemorative despre Spiridon Cândea se menționează doar latura lui teologică, activitatea în cadrul Facultății de teologie sau pentru construcția bisericii din satul său natal, din Brașov. Lipsesc însă mulți ani din perioada interbelică, dar și după instaurarea comunismului.
Cândea nu este doar numele unei săli de clasă de la ULBS, nici doar titularul catedrei care a fost preluată de actualul Mitropolit al Ardealului. El este și liderul legionarilor sibieni și unul din zecile de mii de informatori activi ai securității.
Extragem în ceea ce urmează un rezumat al portretului realizat de istoricul Ilarion Țin.
Născut în 1902, în Austro-Ungaria, la Bogata Olteana, astăzi în județul Brașov, Cândea a ajuns în Sibiu în 1919, la 17 ani, unde în 2 ani obține certificat de absolvire a claselor primare. Între 1923 și 1927 a fost student la Academia teologică ”Andreiană” din Sibiu iar după absolvire activează ca profesor de religie la Liceul ”Gheorghe Lazăr”.
Din 1929 este administrator șa Academia ”Andreiană”, iar după un an este trimis să studieze la Academia de Teologie din Atena, iar din 1934 se stabilește în comuna natală.
În 1936 i se oferă un post de profesor la Academia Teologică Andreiană și s-a înscris la doctorat, în București. Obține titlul de doctor în 1939.
Cândea, legionarul
Prima activitate legionară certă a lui Cândea s-a înregistrat în februarie 1937, când participă la Sibiu, la marșurile organizate cu ocazia funeraliilor lui Ion Moța și Vasile Marin.
În perioada statului național legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941), Spiridon Cândea a deținut o perioadă funcția de prefect al județului Sibiu. Din fondurile Mitropoliei Ardealului a virat organizației județene a Mișcării suma de 70.000 lei pentru editarea ziarului oficial Glasul Strămoșesc.
Ocazional a scris și articole.
În timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 Cândea s-a conformat ordinelor lui Horia Sima, fiind implicat în dezarmarea Legiunii de Jandarmi Sibiu.
A fost inclus în procesele rebeliunii, însă a scăpat de închisoare datorită intervenției mitropolitului Nicolae Bălan. Dosarul său a fost clasat din „lipsă de probe„. Rămâne totuși în evidențele Siguranței lui Antonescu cu calificativul ”periculos”.
În plină iarnă, Ion Antonescu a ordonat internarea în lagăre a legionarilor considerați periculoşi, pentru a nu primi ordine de la Sima şi a iniţia vreo Iovitură de stat. Cândea a fost și el ridicat chiar de Crăciun şi trimis în lagărul de la mănăstirea Tismana, jud. Gorj.
A scăpat tot cu ajutorul lui Nicolae Bălan, care a intervenit direct la Președinția Consiliului de Miniștri. A fost trimis acasă pe 18 februarie 1943.
Cândea, informatorul Securității
Alături de Liviu Stan (n.r teolog, profesor universitar, scriitor, și el apropiat al Mișcării legionare), Cândea s-a înscris în 1943 în Frontul Plugarilor condus de Petru Groza. În decembrie 1945, Spiridon Cândea şi Liviu Stan au fost numiţi „consilieri tehnici" în Ministerul Cultelor. În această calitate au fost trimişi în Ardealul de Nord pentru a fonda filiale ale Uniunii Preoţilor Democraţi în centrele eparhiale ortodoxe. A activat aici până în 1948, apoi întorcându-se la Sibiu.
A fost ridicat de miliție în 1952 pentru că numele său apărea pe listele unor legionari din exil, parașutați de americani, el figurând, alături de alții, ca persoană de contact în România.
În 1953 i s-a deschis dosar de verificare, iar pentru colectarea de informații, securiștii au apelat la profesorul călugăr Nicolae Mladin, coleg al lui Cândea la Institut. Viitorul mitropolit Nicolae Mladin fusese recrutat ca informator din 1952, primind numele conspirativ „Cărăbuș”. Din notele informative furnizate de Mladin reieșea că Spiridon Cândea făcea comentarii ostile regimului și avea legături cu „elemente suspecte„.
În 1956 a fost acceptat ca informator calificat, fișa sa fiind semnată de șeful MAI al Regiunii Stalin, Gheorghe Crăciun. A primit numele conspirativ ”Iulian Nicoară”.
Octombrie 1940, ziarul Universul
Ascunde arhiva Mișcării legionare Sibiu într-o biserică din Brașov
În acest context, Cândea s-a temut probabil de verificări ale Securităţii privind sinceritatea colaborării sale. Îl preocupa în cel mai înalt grad arhiva organizației Sibiu a Mişcării legionare, pe care o ascunsese după rebeliune în bibliotecă. După ce a recuperat arhiva s-a dus în comuna Bogata Olteană, unde, ajutat de un nepot, a ascuns documentele într-o casetă de ciment din podul bisericii din localitate. Documentele au fost descoperite pe 6 noiembrie 1968, cu ocazia unei percheziții.
”Incidentul recuperării arhivei Mişcării legionare Sibiu de la Jumătatea anilor '50 ridică semne de întrebare privind abandonarea idealurilor politice de dinainte de război. Putea foarte bine să distrugă documentele după ce le-a scos din biblioteca institutului. A preferat să le ascundă”, scrie Ilarion Țiu.
A primit misiunea de a se apropia de Nicolae Petrașcu și Nistor Chioreanu, dar și a altor căpetenii legionare.
Din informările lui „Iulian Nicoară" reieşea că Petraşcu considera că „legionarii au fost naivi şi nebuni". În timp ce la Securitate trimitea astfel de informări, Cândea a început să-i încurajeze pe foştii lideri legionari să-şi scrie memoriile. Cu ocazia întâlnirilor cu Nicolae Petraşcu, Nistor Chioreanu şi pr. Zosim Oancea a susținut că era necesară redactarea unei „adevărate istorii a Mişcării legionare", deoarece „legionarii au fost adevăraţi patrioţi care au luptat pentru binele neamului românesc". Pentru a-i convinge, le-a mărturisit că el începuse deja să-şi scrie o parte din memorii.
411 monede de aur, o lamă de aur dentar și 139 de dolari, ”tezaurul de după război”. Ar fi așteptat la consignații oamenii care îşi vindeau valorile pentru a supravieţui
Securitatea se decide în 1968 să pună capăt ”Acțiunilor dușmănoase” ale lui Cândea și se folosesc de o reclamație depusă la miliție de Eudochia Petrovicescu, văduva generalului Constantin petrovicescu, fost ministru de interne în guvernul național- legionar.
După rebeliune, Eudochia apelase frecvent la Spiridon Cândea pentru a ține legătura cu soțul închis în penitenciarul Sibiu.
În 1947, aceasta i-a lăsat lui Cândea spre păstrare mai multe monede din aur pe care le-a ascuns în grădina casei. În anii următori a ajutat-o cu bani și intervenții, însă când Eudochia Petrovicescu s-a mutat în Sibiu, în 1967, aceasta a venit la Cândea să-I ceară monedele sau contravaloarea lor. Acesta s-a declarat surprins de cerere, considerând că nu-I mai era dator, pentru că a ajutat-o după rebeliune. Atunci l-a reclamat la miliție.
I se instalează microfoane, iar Securitatea află că deține arhiva mișcării legionare. I se face percheziție și I se găsesc ”scrieri cu caracter dușmănos”, memoriile sale până în 1940.
La anchetă, Cândea a recunoscut că avea 73 de monede de aur. După anchetă e lăsat liber, iar în dimineața următoare a săpat în grădină și în pivniță alături de soția sa. Au dezgropat mai multe monede pe care le-au ascuns în anexele gospodărești și la domiciliul fiicei sale, Marcela Breazu.
La un nou mandat de arestare, perchezițiile găsesc 411 monede de aur, o lamă de aur dentar de 100 de grame și 139 de dolari.
„Tezaurul" şi-l constituise după război, cumpărând aur de la oamenii care îşi vindeau valorile pentru a supravieţui. De obicei îi aştepta la ieşirea din consignaţii, oferindu-le un preţ mai bun. Aurul a fost îngropat în anul 1947, după ce a primit spre păstrate monedele de Ja Eudochia Petrovicescu. În declaraţia de la Securitate a susţinut că nu intenţiona s-o înşele pe văduva fostului ministru de Interne legionar, însă în ianuarie 1967, când i-a solicitat valorile, nu le-a mai găsit. Le-ar fi îngropat sub un prun, dar probabil nu săpase suficient de adânc, spunându-i că nu le mai găseşte.
Pictura lui Arsenie Boga la biserica din Bogata Olteană. Sursa: anomismia.wordpress.com
Arsenie Boca a fost martor al acuzării în procesul său. Îi reproșa apoi că ”putea să tacă”
Anchetele în „dosarul" Cândea au început încă din 22 octombrie 1968. Printre cei citaţi au fost legionarii care beneficiaseră de ajutoare financiare din partea lui, precum Aurel Cioran. Alţi martori, profesori sau studenţi la Institutul Teologic, au declarat în anchetă că profesorul Cândea solicita studenţilor între 1.500 și 5.000 de lei pentru a promova examenele, iar uneori se mulțumea doar cu curcani.
Nicolae Petrașcu a recunoscut că fusese sfătuit de Cândea să scrie o istorie a Mișcării Legionare, alături de Nistor Chioreanu.
În 1962, la Aiud, Petrașcu şi-a dat acordul privind „reeducarea prin muncă cultural-educativă”,. Chiar dacă legionarii „reeducaţi" nu-i reproşau personal că au fost înşelaţi de regim şi odată eliberaţi nu s-au putut integra, totuşi simţea nemulţumirile lor. Ajuns acasă după anchetă a cedat psihic, tăindu-şi venele de la mâini. Întrucât sângele nu curgea suficient cât să-i oprească bătăile inimii, şi temându-se să nu se întoarcă soţia acasă de la serviciu, s-a spânzurat, scrie Țiu.
Astfel a murit Comandantul legionar general Nicolae Petrașcu, locțiitor în țară al lui Horia Sima. Avea 61 de ani.
Spiridon Cândea a fost ţinut aproape un an în anchetă pentru a i se pregăti procesul. Cu ocazia cercetarilor a fost descoperită arhiva din podul bisericii de la Bogata Olteană. Securitatea a pregătit un scenariu conform căruia el se facea vinovat e reorganizarea Mişcării legionare. Dovadă era pastrarea și conservarea arhivei, precum şi depozitarea „tezaurui pe ţară” al Mişcării legionare.
Au fost anchetaţi 29 de martori, printre care: Liviu Stan, Teodor Bodogae, Sofran Vlad, Ion Begu, Nistor Chioreanu, Aurel Cioran (aceştia i-au ţinut partea, fără să intre în jocuI Securităţii). După câteva Juni de detenţie în arestul Securităţii Sibiu, a fost mutat la UM 0651 Bucureşti în mai 1969.
Atât în arestul de la Sibiu, cât şi la Bucureşti i-au fost plasaţi în celulă informatori ai Securităţii. În primăvară, deja era neliniştit că nici nu i se organiza proces, nici nu intervenea cineva „de sus" pentru a fi eliberat.
Pe Iustin Moisescu, mitropolitul Moldovei, îl bănuia că-i dorea răul. În 1951, Moisescu fusese „epurat" de Vasile Pogăceanu, ministrul Cultelor, sub acuzaţia de „reacţionar". Iustin Moisescu i-ar fi reproşat lui Cândea că nu făcuse nimic pentru a-l salva, iar apoi l-a ameninţat: ,,când vor veni americanii au să-ţi taie urechile tale de comunist". Moisescu devenise mitropolit, iar el se afla în arestul Securităţii, se plângea Cândea în aprilie 1967.
Procesul a avut loc în perioada 5-7 iunie 1969, la Bucureşti. Deşi fusese anunţat că în sală nu va fi permis accesul publicului, încăperea era plină de cunoscuţi, foşti studenţi şi curioşi. Martorii citaţi i-au luat apărarea lui Cândea, negând că acesta ar fi făcut „comentarii duşmănoase" contra regimului şi liderilor ţării. Unii au negat declaraţiile de la anchete, motivând că au fost constrânşi de securişti să scrie neadevăruri, ceea ce a provocat rumoare în sală.
L-a dezamăgit însă Arsenie Boca, fost ”ucenic politic” al său. Îi reproșa că ”putea să tacă”, fără să declare ce discutaseră în particular. Avuseseră convorbiri confidențiale pe teme ”naționaliste”, Cândea spunându-I că Patriarhul și ierarhii „se dăduseră cu comuniștii„. La anchetă, Boca dezvăluise toate ”bârfele” lui Spiridon Cândea.
Legătura dintre Arsenie Boca și Cândea era mai veche. Între 1960 și 1962, Arsenie Boga a fost la Bogata Olteană, acolo unde a pictat în biserica ridicată cu ajutorul lui Cândea.
Era dispus din nou să ofere note informative securității
Cândea nu a recunoscut nici el acuzele, însă i-a lăudat pe comuniști pentru ce făcseră în România după război, gest care i-a mulțumit pe pe securiştii din sală, veniţi să asiste la proces.
În timpul anchetelor declarase chiar că era dispus din nou să ofere note informative securității. A fost condamnat la trei ani închisoare corecțională pentru ”propagandă împotriva orânduirii sociale". El însuși considera că pedeapsa era mică, în comparație cu acuzațiile aduse.
S-a întors de la proces cu moralul ridicat, considerând că ”legionarii erau încă o forță şi regimul se temea de ei".
I-a mărturisit colegului de celulă, informator al Securităţii, că, din câte aflase, urma să fie eliberat pe 23 iulie. Ar fi fost beneficiar al prevederilor , unei legi care permitea suspendarea executării pedepsei după ispăşirea unei pătrimi. Spera chiar că va fi reprimit la catedră, intenţionând să discute cu şefii Departamentului Cultelor şi cu mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului.
A rămas la Bucureşti, fiind supravegheat prin informatori ai Securității, care aveau misiunea să culeagă informaţii despre Mişcarea legionară. Pedeapsa sa a fost graţiată în februarie 1970.
După eliberare s-a întors la Sibiu, fiind supravegheat de Securitate prin „tehnică operativă" la domiciliu şi informatori din rândul foştilor legionari.
S-a ferit să mai desfăşoare „acţiuni duşmănoase", însă nu i-a evitat pe vechii camarazi, aşa cum îl sfătuiau ofiţerii poliţiei politice. Cel mai adesea se întâlnea cu Augustin Bidianu.
Nici starea de sănătate nu-i permitea să mai fie ”activ", deplasându-se din ce în ce mai greu şi având probleme cu rinichii. Spiridon Cândea a supravieţuit regimului comunist. A murit la 15 noiembrie 1990, la Sibiu. Avea 88 de ani.
Rectorul ULBS: ”Voi lua ca temă anul viitor inventarierea tuturor denumirilor de săli din ULBS, pentru identificarea semnificațiilor culturale”
Conducerea ULBS susține că nu există un document care să ateste că o sală de curs a Facultății de Teologie poartă numele Spiridon Cândea.
Turnul Sfatului i-a cerut o opinie rectorului ULBS despre acest subiect, mai ales în contextul în care el este profesor de istorie și îi este cunoscută preocuparea legată de ascensiunea ideilor legionare și extremiste în societatea românească. Spune că nu a știut că o sală de curs poartă acest nume, însă promite că va cere tuturor facultăților din cadrul Universității o inventariere a tuturor numelor.
„Mărturisesc că nu am știut până în acest moment că există o sală în ULBS cu acest nume, reglementarea denumirilor spațiilor proprii fiind o chestiune asumată la nivel de facultăți. Am solicitat, la rândul meu, Facultății de Teologie o clarificare. Din datele furnizate prin Decanatul facultății, în prezent nu există o sală de curs care să poarte în mod oficial acest nume. Am aflat că în 2017 a fost inaugurată o sală care adăpostește o colecție de icoane donată de fiicele părintelui profesor Spiridon Cândea și, în acest context, sălii i s-a spus astfel, mai ales în circuitul intern al facultății. Ceea ce putem afirma însă cu certitudine este faptul că nu există nicio hotărâre scrisă avizată în Consiliul Facultății de Teologie care să facă referire la atribuirea numelui „Spiridon Cândea” unei săli de curs a Facultății de Teologie.
Fiindcă mi-ați cerut un punct de vedere personal, ca istoric mai ales, am sa afirm ceea ce am spus și în alte rânduri și anume faptul că mă opun întunericului generat de extremism. Și fiindcă finalul de an este un bun prilej pentru noi rezoluții, voi lua ca temă anul viitor inventarierea tuturor denumirilor de săli din ULBS, pentru identificarea semnificațiilor culturale”, a transmis rectorul ULBS, Sorin Radu.
Am trimis și o solicitare Mitropolitului Ardealului, Laurențiu Streza, însă nu am primit niciun răspuns până la publicarea acestui articol.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: cine au fost legionarii sibien , miscarea legionara sibiu , seful legionarilor sibieni , legionarii , cine e spiridon candea , Facultatea de Teologie , Mişcarea Legionară , Spiridon Cândea
Vizualizari: 64786
Ultimele comentarii
Acum 9 ore
Aci Duțu
Acum 10 ore
John S
Acum 10 ore
Emil
Acum 12 ore
Nustiu
Acum 12 ore
Leonard