Documentația urbanistică elaborată pentru ridicarea unei noi clădiri pe strada A.D. Xenopol, din centrul istoric al Sibiului, are toate avizele și acordurile cerute de lege și este rezultatul muncii a patru arhitecți cu studii aprofundate postuniversitare, verificați de 12 specialiști și profesori universitari. Este doar o parte dintr-o amplă replică dată consilierilor locali USR Sibiu, care au criticat demersul în discuție.
Proiectul de hotărâre pentru adoptarea planului urbanistic zonal elaborat pentru o nouă clădire pe strada A.D. Xenopol a fost retras de pe ordinea de zi a ședinței Consiliului local Sibiu care a avut loc miercuri. Anunțul retragerii proiectului a fost făcut de către consilierii USR Sibiu cu o zi în urmă, printr-un comunicat în care au anunțat de ce sunt împotriva acestui demers. Proiectul a fost retras nu din cauza criticilor consilierilor USR, ci ca urmare a solicitărilor de remediere formulate de inițiatorul proiectului, remedieri care nu s-au mai produs până la ședință, conform informațiilor Turnul Sfatului.
Afirmații retrograde, lipsite de fundament științific sau manipulare grosolană sunt printre reacțiile la comunicatul USR Sibiu, emise de inițiatorul și cei care au elaborat proiectul în discuție. ”Despre acest PUZ trebuie știut că deține toate avizele și acordurile cerute de lege și a fost elaborat de patru arhitecți cu studii aprofundate postuniversitare în domeniile conservării patrimoniului și urbanismului, cu experiență de peste 20 de ani în aceste domenii”, arată arhitectul Alexandru Găvozdea, în replica semnată în numele inițiatorului și echipei de elaborare a proiectului.
Citește și Se mai poate construi în zona zero a Sibiului? Miercuri, consilierii votează ”da” sau ”nu”
”Evoluția urbană nu are nimeni dreptul să o oprească”
Una din cele mai sensibile abordări ale acestui proiect este cea care pornește de la întrebarea dacă ar mai trebui sau nu să fie permisă ridicarea de noi construcții în centrul istoric al Sibiului. ”Inserția de clădiri noi în țesut istoric NU este un pericol în sine. Nu a fost niciodată și nu va fi niciodată, atât timp cât se face cu grijă și respect față de ceea ce există. Caracteristica Sibiului istoric nu este că e un oraș medieval, sau baroc, sau interbelic – specificul valoros este tocmai grefarea pe un parcelar și o rețea stradală medievală a unor clădiri din toate epocile care au urmat: palatul Brukenthal și biserica catolică din Piața Mare sunt exemple notorii de „noutate” și modernitate la vremea lor dar nu s-au așezat centrat, simetric și dominant în piață, așa cum se impunea în baroc. Prima Ardeleană (farmacia 24) și palatul Habermann (fost hotel Bulevard, actual Continental Forum) s-au așezat în țesut istoric sau într-un loc în care nu era înainte nimic. (...) Asta este o firească evoluție urbană, nu are nimeni dreptul să o oprească, pentru că asta nu este muzeificare, este asasinat asupra orașului”, apreciază Alexandru Găvozdea.
El răspunde punctual fiecărei critici sau afirmații formulate de consilierii USR, care sunt acuzați inclusiv de calomnie, pe lângă afirmații false și incompetente.
Ca urmare a complexității textului, redăm mai jos, în format integral, replica transmisă pe acest subiect (pasajele scrise cu roșu sunt citatele din comunicatul USR Sibiu, vizat de replica semnată de Alexandru Găvozdea):
”Pentru corecta informare a publicului cu privire la informațiile lansate în spațiul public în ultimul an, în special prin rețelele sociale și media virtuală, solicităm publicarea acestui drept la replică din partea inițiatorului și a elaboratorilor documentației urbanistice în cauză.
Înainte de toate, despre acest PUZ trebuie știut că deține toate avizele și acordurile cerute de lege și a fost elaborat de patru arhitecți cu studii aprofundate postuniversitare în domeniile conservării patrimoniului și urbanismului, cu experiență de peste 20 de ani în aceste domenii. Documentația este bazată pe studiul istoric de fundamentare care, împreună cu PUZ-ul propriu-zis este avizat de ministerul Culturii, autoritatea competentă pentru tratarea aspectelor de patrimoniu, prin Comisia Națională a Monumentelor Istorice – Secțiunea Urbanism și Zone Protejate. Documentația a fost tratată, dezbătută și ajustată în 3 întâlniri la această comisie la minister și peste 10 ședințe în alte comisii tehnice locale și regionale, specialiștii elaboratori au dialogat în aceste ședințe tehnice și profesionale cu peste 20 de arhitecți, istorici, specialiști și experți atestați de ministerul Culturii pe parcursul acestor 2 ani de când documentația este în elaborare. Mai multe detalii privind demersul, argumente și probe puteți citi mai jos.
În mod concret, atât prin afirmațiile consilierei locale Diana Mureșan (USR PLUS), în contul propriu, și al formațiunii USR PLUS Sibiu pe pagina partidului, ambele pe Facebook, cât și prin articole promovate de ziarul online Turnul Sfatului s-au făcut afirmații eronate ce dezinformează cetățenii și aduc atingere probității profesionale.
Notă: Turnul Sfatului respinge acuzațiile aduse de Alexandru Găvozdea referitoare la ”afirmații eronate”. Toate articolele publicate de Turnul Sfatului despre evoluția proiectului în discuție au fost documentate inclusiv prin discuții cu inițiatorul sau echipa care a elaborat acest proiect. În contextul în care Turnul Sfatului a sesizat importanța acestui proiect și a oferit întotdeauna spațiu de expunere celor cu interes legitim, considerăm un atac gratuit punerea sub semnul îndoielii a deontologiei profesionale în demersurile Turnul Sfatului.
În data de 29.03.2022, ziarul Turnul Sfatului preia de pe pagina de Facebook a partidului amintit informația că documentația de urbanism a fost scoasă de pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local Sibiu, redând și seria de argumente aduse de partid.
Pentru simplitate, vom comenta punct cu punct toată postarea originală, indicând erorile tehnice, de logică și calomniile conținute:
„În ședința de mâine a Consiliului Local, urma să fie supus aprobării un PUZ ce prevedea construirea unei clădiri de birouri în Centrul Istoric, în una dintre grădinile de pe strada Xenopol.
Noi, consilierii USR, considerăm că acest proiect nu este binevenit, afectând atât patrimoniul arhitectural al orașului nostru, cât și pe cei care locuiesc în imediata proximitate.”
Introducerea este parțial eronată – se propunea o clădire mixtă, cu birouri la parter și eventual etaj ȘI LOCUINȚE în proporție de minim 60% din totalul suprafeței construite pe parcelă, nu doar birouri cum se afirmă. A se vedea în art. 3 din Regulamentul Local de Urbanism aferent PUZ-ului în cauză.
„Nu dorim muzeificarea orașului, dar dezvoltarea arhitecturală și urbanistică trebuie făcută în locurile în care este posibil. În această privință nu s-a realizat vreun studiu generalizat.”
Dacă prima frază este corectă, cea de a doua este falsă prin faptul că tocmai PUZ-ul în cauză este ansamblul de măsuri de studii, analize și planificare urbanistică pentru a determina dacă se poate construi acolo, dacă da – cât și cum. Și nu doar atât, ci pe 2,95 hectare de țesut central dens, cuprinzând 32 de parcele, s-a propus reglementarea construirii viitoare, cu o zonă de studiu și analiză de două ori și jumătate mai mare. Ipoteza că reglementarea a aproape 30.000 mp după studierea a aproape 70.000 mp nu este un studiu suficient de „generalizat” pentru a stabili dacă și cum se poate construi pe o parcelă de 330 mp este atât rea-credință, cât și o calomnie.
„Prin construirea unei clădiri noi în zona zero de patrimoniu a orașului, se creează un precedent periculos, atât pentru Sibiu, cât și pentru alte orașe din România cu centre istorice bine conservate.”
Această afirmație este retrogradă, lipsită de fundament științific, ceva de tip „drobul de sare” și contrazice tocmai propria afirmație anterioară „dezvoltarea arhitecturală și urbanistică trebuie făcută în locurile în care este posibil”. Ori admitem că e posibil – studiem, dezbatem, hotărâm cumva; ori nu este permis a priori, dar asta trebuie știut a priori. Iar documentația este prezentată în comisii profesionale de 5 ori (Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism a primăriei) și de specialitate de 3 ori (Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Secțiunea Urbanism și zone protejate) și a parcurs procedura de consultare publică conform legii și hotărârii consiliului local aferente. Rezultatul integrator este ceea ce este oferit astăzi consilierilor locali, prin adaptarea documentației pentru toată zona la toate cerințele și impunerile legitime și legale de-a lungul celor 2 ani și jumătate.
Un cuvânt, aici, și despre folosirea termenului „retrograd”, mai sus. Inserția de clădiri noi în țesut istoric NU este un pericol în sine. Nu a fost niciodată și nu va fi niciodată, atât timp cât se face cu grijă și respect față de ceea ce există. Caracteristica Sibiului istoric nu este că e un oraș medieval, sau baroc, sau interbelic – specificul valoros este tocmai grefarea pe un parcelar și o rețea stradală medievală a unor clădiri din toate epocile care au urmat: palatul Brukenthal și biserica catolică din Piața Mare sunt exemple notorii de „noutate” și modernitate la vremea lor dar nu s-au așezat centrat, simetric și dominant în piață, așa cum se impunea în baroc. Prima Ardeleană (farmacia 24) și palatul Habermann (fost hotel Bulevard, actual Continental Forum) s-au așezat în țesut istoric sau într-un loc în care nu era înainte nimic. Catedrala ortodoxă s-a construit pe locul a 7 parcele cu case de pe străzile Mitropoliei și Xenopol. Și, finalmente, strada Xenopol s-a „tras” pe limita de fund a parcelelor de pe Mitropoliei și Bălcescu, pentru a genera încă două fronturi de case, îndesind ocuparea Orașului de Sus. Asta este o firească evoluție urbană, nu are nimeni dreptul să o oprească, pentru că asta nu este muzeificare, este asasinat asupra orașului. Da, trebuie făcută extrem de atent, respectuos față de valorile din jur, competent și la o calitate adecvată contextului valoros. Dar nu înghețat sub un clopot de sticlă. Într-un oraș mort nu vrea să trăiască nimeni, și nu avem dreptul să ne fofilăm de responsabilitatea față de cultura mediului construit – cultură care se face și astăzi.
„Nu orice loc liber dintr-un centru istoric trebuie ocupat de clădiri.”
Nu orice loc liber, ci unul pentru care au studiat, analizat și propus soluții 4 arhitecți, toți cu studii aprofundate de specialitate în conservarea patrimoniului și urbanism (masterate și doctorate), atestați de ministerul Culturii și Registrul Urbaniștilor din România. Propunerea a trecut prin comisii, cu multiple reveniri în care s-a perfecționat modul de inserție, acest mod fiind judecat de peste 12 specialiști și profesori universitari, experți internaționali în conservarea patrimoniului (termen amplu, conține o gamă vastă de moduri de intervenție, inclusiv inserții noi în context vechi) apreciați și solicitați de institute și organisme internaționale. Demersul s-a finalizat cu avizul tehnic și obligatoriu al Ministerului Culturii, formulat în conformitate cu concluziile acestei comisii de experți.
„Distrugerea unicelor grădini istorice care s-au păstrat în Orașul de Sus și care contribuie la specificul și calitatea spațiului urban ar reduce șansele ca Sibiul să fie acceptat pe lista patrimoniului modial – UNESCO, dosar care stagnează de ceva vreme.”
Grădinile istorice sunt, conform doctrinei de specialitate, grădini cu caracter de reprezentare, cu o compoziție, amenajare sau alte elemente dezvoltate intenționat în acest scop. Grădinile private de zarzavaturi, chiar dacă sunt vechi, nu sunt „grădini istorice”, aceasta este o afirmație incompetentă.
Ca urmare a presiunilor publice și impunerii de către Primăria Municipiului Sibiu prin adresa nr. 4737/21.01.2021, activitatea profesional corectă de reglementare a tuturor posibilităților de edificare conform studiilor actuale a fost eliminată. Astfel, în grădinile vechi de zarzavaturi nu s-au propus posibilități de construire, deși concluziile studiului, doctrina de specialitate și deontologia profesională asta indicau. Iar comisia națională a monumentelor ne-a criticat tocmai pentru absența acestor propuneri și a acceptat cu greu adresa primăriei, care pentru ei nu este în nici un fel obligatorie.
„Unicelor grădini” este o manipulare grosolană, după cum demonstrează fotografia satelitară (cu portocaliu zona grădinilor „unice” invocate, cu albastru celelalte grădini din Orașul de Sus, foto aprilie 2020):
Contribuția acestor grădini „la specificul și calitatea spațiului urban” este o afirmație manipulativă de asemenea. Ele nu sunt perceptibile din spațiul public, „lecturarea” lor ca element ce dă specificitate nu se produce niciodată, ele sunt accesibile doar rezidenților, fiind eminamente private. Acest caracter strict privat a și permis, de fapt, apariția unor volume construite fără autorizație sau alte intervenții constructive, care rămân ferite de ochii autorităților. Se explică, astfel, și vehemența cu care proprietarii din zonă, persoane private sau instituții, au respins cadoul de a-și putea imagina o eventuală dezvoltare a proprietății, în viitor, la propria discreție, în parametrii studiați și reglementați pe efortul (și banii) altcuiva.
Sperietoarea cu pierderea șansei la UNESCO este tocită, abuzată și deja ridicolă – dar funcționează, precum „drobul de sare”, la activarea fricilor mânate de lucruri necunoscute. Administrația locală nu dorește, nu susține și nu vizează înscrierea centrului istoric Sibiu în UNESCO, acesta este motivul pentru care nu se întâmplă.
Statutul de sit UNESCO nu reprezintă un nivel superior de protecție față de cel actual de monument de importanță națională (grupa A), categoria sit. Poate conferi avantaje la obținerea finanțărilor pentru investiții de conservare sau inserții noi în perimetrul său (plafoanele de finanțare se dublează). Nu reprezintă, însă, o restricție în ceea ce privește intervențiile noi nici chiar după conferirea statutului de sit UNESCO, după cum arată de exemplu Tallinn, Estonia:
Intervențiile contemporane de calitate în situri istorice nu scad șansele de orice fel, ci le amplifică. Dar frica e mai ușor de exploatat și manipulat decât încrederea și așteptările înalte.
„Punctul de vedere al USR a fost susținut, cu o zi în urmă, de Ioan Plesciuc în cadrul comisiei de urbanism. În urma discuțiilor care au urmat, s-a dispus amânarea punerii pe ordinea de zi a Consiliului Local a PUZ-ului.
Argumentele pe care le aducem în discuție sunt:
• proiectul va afecta radical zona pentru că spațiul pe care ar urma sa fie plasată nu a fost ocupat în trecut de o altă construcție. Nu este, așadar, vorba de înlocuirea unei clădiri cu o altă clădire, iar închiderea, fără vreun fundament istoric a unei laturi a pieței Xenopol, ar reprezenta o gravă eroare de planificare spațială.”
Afectarea „radicală” a spațiului este o formulare manipulativă prin conotația ideii de radicalitate. Modificarea este semnificativă, la fel cum este orice apariție la momentul când se manifestă. Nici pe locul Casei de Cultură a Sindicatelor, al rectoratului ULBS (reședința comandantului garnizoanei austriece), pe locul Orașului de sus sau Sibiului pe de-a-ntregul nu a fost vreodată construit ceva, la un moment dat. Până s-a construit prima oară.
Nici nu s-a afirmat vreodată de către specialiștii implicați contrariul – acest tip de eroare logică este dublat de o alta: absența unui fundament istoric nu permite altă concluzie. Suntem blocați în a face doar ce a existat vreodată în istorie, altfel nu e permis nimic.
Calomnia grosolană este imputarea în public că „închiderea, fără vreun fundament istoric a unei laturi a pieței Xenopol” ar fi o eroare de planificare spațială – aceasta ne-ar reveni, ca autori, și ar proveni din lipsa unei fundamentări adecvate, numită istorică.
Realitatea este că „Studiul privind evaluarea istorică, arhitecturală şi urbanistică a resursei culturale a țesutului urban în vederea fundamentării P.U.Z.C.P., Centrul istoric Sibiu – Sz.C.P. Centru istoric – 4” (78 pagini și 19 planuri) tratează extensiv evoluția locului, a tramei stradale (strada Xenopol s-a trasat pe fundul grădinilor din Mitropoliei/Bălcescu, cu realizarea ulterioară a piațetei-parcare prin exproprieri de către municipalitate), a parcelarului, a fondului construit, a grădinilor de exploatare (legume, zarzavaturi) precum și a funcțiunilor, la paginile 31, 33- 36, 38, 46, 49- 51, 56-59. Concluziile sub formă de restricții și permisivități de reglementare de la paginile 67-72 încheie fundamentarea istorică, despre care comentatorii afirmă calomnios că lipsește.
„• prin apariția unei noi clădiri, s-ar închide singurele conuri de vizibilitate prin care Catedrala Mitropolitană Ortodoxă poate fi privită în întregime;”
Prin înseși fotografiile adăugate articolului, autorii își distrug argumentația că s-ar putea privi azi „în întregime” catedrala, am marcat mai jos partea lipsă și partea vizibilă:
Iar documentația urbanistică în cauză statuează prin concluziile specialiștilor implicați că perspectiva invocată este una întâmplătoare nu una „căutată” urbanistic, rezultat al vreunei gândiri sau intenții. Cu toate acestea, respectând atașamentul vădit al unor persoane, a fost propusă și acceptată (avizată de autoritatea competentă legal, ministerul Culturii) o soluție care să permită anumite unghiuri de percepere parțială a perspectivei amintite:
Menționăm, pentru corectarea informațiilor false, că singurele două zone din care catedrala poate fi percepută în întregime de la nivelul pietonului sunt corespondente celor două fațade scurte, asupra altarului (din str. Xenopol) și asupra accesului principal (din str. Mitropoliei).
„• pentru locuitorii din clădirea vecină cu acest teren, ridicarea acestei construcții ar însemna pierderea luminii naturale;”
Un alt „drob de sare” manipulativ – vecinii de la sud (strada Xenopol nr. 18) au pe lângă calcanul enorm și o curte de lumină orientată spre nord, deși niciodată soarele nu bate dinspre nord. Respectând această curte de lumină, zona construibilă propusă pe parcela în cauză se retrage în dreptul curții respective pe măsură ce urcă etajele, pentru a favoriza accesul luminii secundare în curtea de lumină existentă. Cât despre vecinii de la nord, considerentul însoririi directe (nu doar al luminii) ne-a preocupat de la început și a făcut inclusiv obiectul dialogului cu Agenția de Protecție a Mediului și Direcției de Sănătate Publică. Ambele avize obligatorii au fost obținute și sunt la dosarul aflat la dispoziția consilierilor locali, concluzia fiind că în acest caz nu sunt afectate gradul de însorire și de aport al luminii naturale, datorită geometriei volumului clădirii, fixată prin reglementările acestui PUZ.
În plus, în cadrul procesului de autorizare va fi obligatorie realizarea unui studiu de însorire atât pentru propriul imobil, cât și pentru cele învecinate, iar nerespectarea prevederilor legale constituie temei de respingere a emiterii autorizației. Pentru că tot pornim de la prezumția de vinovăție, se pare.
„• avizarea acestui proiect ar crea premisele cumpărării de către dezvoltatori imobiliari a imobilelor alăturate și ar oferi justificarea construirii unor clădiri similare în toate grădinile istorice alăturate, ceea ce a și propus PUZ-ul într-o fază inițială;”
Documentația urbanistică este pe deplin și legal avizată de către toate entitățile avizatoare ce se impuneau. Aprobarea acestui PUZ prin HCL nu poate „crea premisele cumpărării de către dezvoltatori imobiliari a imobilelor alăturate” și nu oferă „justificarea construirii unor clădiri similare în toate grădinile istorice”. PUZ-ul interzice dezmembrările parcelelor iar proprietățile actuale au aceeași probabilitate de a fi cumpărate și înainte, și după aprobarea PUZ. Aprobarea documentației nu ar oferi nici o justificare (un nou „drob de sare”), pentru că nu apreciem că primăria ne-ar cere să excludem reglementări care să permită construirea în acele funduri de lot, doar pentru a considera ulterior că este oportun tocmai lucrul pe care l-au interzis – ceva ar fi foarte, foarte defect în primărie, și nu este.
PUZ-ul a propus asta în faza inițială și a fost susținut ca abordare corectă de comisia națională a monumentelor istorice pentru că aceasta este metodologia corectă susținută de doctrina profesională. Este cam același motiv pentru care nu poți primi anestezii dacă suferi de diverse afecțiuni incompatibile – acesta e nivelul cel mai ridicat al științei în domeniu. Desigur, voința politică poate decide altfel, dar asta nu o face corect științific.
„• orașul trebuie decongestionat, nu densificat. Construirea unei clădiri cu mari nevoi de parcare într-o zonă supraaglomerată nu face decât să creeze inutil probleme majore de trafic în vecinătate;”
Una dintre cele mai false și incompetente afirmații din articol – planeta și-a depășit capacitatea de suportabilitate a populației umane, nu doar pentru că am fi prea mulți (dacă vizăm un trai decent pentru toți) ci și pentru că ocupăm mult prea mult teritoriu cu așezările noastre întinse în suburbii, exploatațiile agricole, pășuni, infrastructura rutieră etc.. Prima soluție responsabilă este o densificare rezonabilă, atentă, vizionară și sustenabilă, dar densificare cu siguranță. Densificarea inteligentă ne scade dependența de mașina personală, deci eliberează și strada de mașini în mers și mașini parcate – asta înseamnă accesibilitate la distanță mică de casă pentru birou, școală, magazinul alimentar, servicii, localuri, piață, spații publice de agrement (parc, piațetă/piață publică, nu doar petece de grădini de zarzavaturi).
Nevoia mare de parcare a acestei clădiri este un alt „drob de sare” fals – locurile de parcare trebuie asigurate pe propria parcelă, altfel nu se autorizează construirea. Câte locuri poți pune pe parcelă, atât de mare faci casa. Prevederile regulamentului sunt cumulative, toate trebuie îndeplinite concomitent, și reprezintă valori maxime admise, nicidecum că vor putea sau vor fi atinse, deși este posibil, de aceea se stabilesc ca atare. Valori maxime. Pe parcelă.
„• calcanele reprezintă specificul unui oraș istoric iar acoperirea lor nu poate justifica în niciun caz dezvoltări imobiliare haotice.”
O nouă afirmație incompetent formulată – chiar dacă sunt frecvente în anumite situații calcanele în orașe istorice, acest lucru nu le face „specifice” și nici un specific „intenționat” sau valoros în mod intrinsec. Existența unui calcan în sine nu determină nici atitudine de conservare, nici de acoperire a lui. Dar un cumul de factori rezultați din studiul de fundamentare istoric, studii de vizibilitate, analize volumetrice, evaluări de oportunitate în relația „ce câștigă orașul – ce pierde orașul” în multiple discuții pe durata a peste doi ani de zile cu multipli specialiști poate să conducă la concluzia, precum în cazul de față, că este bine să fie acoperit calcanul. Acest tip de intervenție crește coerența unui spațiu public format cu greu, în etape succesive, căruia, până acum, i-a lipsit o abordare programatică sau o organizare urbanistică.
Finalul afirmației conține o nouă calomnie – planificarea urbanistică care face obiectul documentației PUZ în cauză este orice altceva decât haotică, după cum se poate deduce din argumentația de până acum. Absența lecturării informațiilor conținute nu echivalează cu lipsa informațiilor. Haosul nu poate exista decât în absența ordinii. Studiile, raționamentele, argumentațiile, calculele, planificarea, dezbaterile, concluziile, dependența avizelor unele de altele și, în final, forma definitivă a documentației de toate acestea, reprezintă ordine, nu haos.
„Credem că administrația locală și Consiliul Local au obligația morală să asigure conservarea și îngrijirea patrimoniului local. Există suficiente oportunități pentru construirea clădirilor de birouri în afara Centrului Istoric sau în locuri în care aceste construcții ar putea aduce plusvaloare spațiului.”
Administrația locală și Consiliul Local au în primul rând obligația să respecte legislația europeană și națională, care prin acest demers este încălcată.
În al doilea rând, să își îndeplinească mandatul primit la alegeri cu competență, nu fără competență cum s-a manifestat în acest articol la care revenim prin dreptul la replică. Și, nu în ultimul rând, să respecte obligațiile de onoare de a-și servi cetățenii și orașul, inclusiv prin protejarea patrimoniului, desigur. Noi o facem deja de peste douăzeci de ani.
Profităm de această ocazie pentru a le reaminti aleșilor locali că dispun de toate instrumentele necesare pentru a adresa problemele de fond care vizează dezvoltarea Centrului Istoric. Ne referim aici la lipsa unui cadru de reglementare pentru zona centrală și suplinirea acestui fapt prin transferuri punctuale a responsabilității dinspre administrația publică înspre mediul privat. Mai direct spus, conform cadrului legal în vigoare, obligativitatea realizării unui Plan Urbanistic de Zone Construite Protejate pentru întreg Centrul Istoric revine autorității locale și nu, punctual, mediului privat.
În lipsa acestui instrument de reglementare, atingerea dezideratului de protecție și punere în valoare a patrimoniului construit rămâne un simplu subiect de discuție. Comunitatea sibiană pierde, astfel, șansa de a-și asuma, cu adevărat, patrimoniul construit și de a-i oferi un cadru pentru a evolua în mod coerent si sustenabil.
Sperăm ca aceste explicații și argumente să fie utile demersului de informare corectă și relatare a adevărului, la care sunt obligați atât profesioniștii, cât și jurnaliștii, chiar și politicienii, în special cei cu mandat de aleși locali.
Cu considerație,
Lucian Alexandru GĂVOZDEA, în numele inițiatorului și echipei
master arhitect
specialist urbanism
(D – Planurile urbanistice generale și planurile urbanistice zonale împreună cu regulamentele locale aferente acestora, E – Planuri urbanistice de detaliu, F6 – Protejarea și dezvoltarea patrimoniului construit, G5 – Studii de istorie urbană)
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: plan urbanistic centrul sibiul , constructii noi centrul sibiul , parcare xenopol , cladire noua xenopol
Vizualizari: 10221
de Traian Deleanu
Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro
Ultimele comentarii
Acum 10 ore
R
Acum 10 ore
Emil
Acum 10 ore
Newman
Acum 10 ore
Newman
Acum 10 ore
C