Am mâncat la Hug the Plate. Pentru tineri

De la Hug the Mug s-a ajuns la Hug the Plate. Nu într-unul, ci în două locuri din Sibiu – unul pe Oituz și altul în mall. Cu alte cuvinte, tinerii sibieni frumoși care au început cu o cafenea pe stil occidental, au dezvoltat și o rețetă de bistro, pe care o oferă sub formă de franciză.

Noi am fost la bistro-ul deschis în mall-ul de lângă gară, într-o după-amiază mai târzie. Hug the Plate e printre cele mai mari restaurante de acolo. Mărginit din două laturi de pereți de sticlă, locul este foarte luminos și are acces și la terasa de pe clădire. Mesele sunt mici, semn că locul nu e unul destinat meselor îmbelșugate, ci mai degrabă poveștilor care să fie însoțite de ceva frugal. Povești la care să te tot întinzi tolănit pe canapele și scaunele chiar confortabile. 

Tinerească. Asta ar fi cam cea mai bună descriere a atmosferei locului. E plin de adolescenți, de tineri, inclusiv cei din spatele tejghelei fac parte din această categorie de vârstă. Iar cu ei intri inevitabil în contact, din moment ce locul este cu autoservire: ajungi, ceri meniul de la bar, decizi și te întorci la bar să dai comanda și să plătești. Iar dacă ești refugiat ucrainean, la Hug the Plate iei masa gratuit (au fost printre primii în Sibiu care au oferit sprijin refugiaților din calea războiului).

Meniul este clar adresat tot noii generații. O întreagă pagină este alocată preparatelor ”breakfast & brunch”. În fapt, o seamă de variațiuni pe două teme: omlete și sandvișuri (sau toasturi, dacă vreți). Bacon, ciuperci, brânzeturi, cârnăciori, guacamole somon sau pui sunt printre ingredientele care asigură variațiunile pe temele date.

Meniul include și patru feluri de salate, câteva feluri de ”club sandwich”, ”quiche-uri” (adică tarte franțuzești cu tot felul, de la somon, la pui, zucchini sau roșii) și o supă de sezon (la ora la care am fost noi, supă nu mai aveau). Plus nouă feluri de tagliatelle gătite cu diferite ingrediente alături și câteva deserturi. Am vrut să aleg tarta cu lămâie, dar – la ora aceea – se terminase și aceea, așa că am ales-o pe cea recomandată, cu ciocolată și fistic.

După ce dai comanda, primești un fel de pager să ți-l aduci la masă. Iar atunci când e gata ceea ce ai comandat, începe să sune. La noi a durat 25 de minute să sune pagerul. Pe care îl opresc din butonul de pe spate, dau să mă ridic și drăcovenia începe iar să sune. Îl opresc iar și îmi ridic privirea către bar: băiatul zâmbea de după tejghea cu două farfurii în mână.

Ne învârtim puțin în jurul tejghelei zâmbindu-ne reciproc și mă întorc cu cele două farfurii și tacâmurile. Plus o linguriță pentru cafea: nu mai aveau tacâmuri și pentru desert.

Iar în tot soarele acela fain de primăvară care curgea prin geamurile imense, am mâncat ca niște tineri. Niște paste la care, evident, nu e mare filosofie culinară în spate. Dar ale căror detalii – de la temperatură, la consistență și ingredientele folosite – creează satisfacția unei mese care ”ți-a căzut bine” (nu să te umfle, deoarece porțiile nu sunt ”de neam prost”).

Eu am avut paste cu creveți (nouă creveți mici), suficient de picanți, iar de cealaltă parte a mesei pastele au fost însoțite de somon. Fără sos alb, cu somonul ușor prăjit și un broccoli crocant.

Paste cu somon - Hug the Plate

Tarta de la desert - moale, cu un blat foarte subțire, deci n-a fost nicio problemă să folosesc lingurița. În afară de o bombă calorică, n-aș avea alte cuvinte a spune despre desert.

La nota de plată de 88 de lei s-au adunat cei 30 de lei plătiți pentru pastele cu somon, cei 29 de lei pentru pastele cu creveți și cei zece lei dați pentru tartă. Alți 12 lei a costat o sticlă de apă de trei sferturi, iar pentru o cola am mai plătit șapte lei.

Sburătorul

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.