Bullying-ul ortodox

”Hristos a Înviat!” sau ”Cristos a Înviat!”, la care se adaugă răspunsul ”Adevărat a Înviat” e parola, mai mult decât un salut, folosită de ortodocși după sărbătoarea Paștilor, până la Înălțarea Domnului.

Într-o țară în care peste 90% din populație se declară de religie ortodoxă devine un fel de bullying față de restul. Această formulă în care tu spui ceva, iar cel din fața ta e obligat să-ți răspundă mesajului o văd extrem de invazivă. Poate celălalt e musulman. Ori evreu sau budist. Ori ateu. Trăitori într-o societate destul de opacă din punctul de vedere al deschiderii față de alte religii, românii se așteaptă ca toată lumea să rezoneze cu credința lor. Iar acest salut pascal, vechi de sute de ani continuă să sondeze prin societate: ești cu mine sau împotriva mea? Te tai sau mă tai? Dar între timp s-au schimbat multe.

Cum ar fi, român fiind, aflat în vacanță undeva în Antalya ca un turc să-ți spună verde-n față, în loc de ”bună dimineața” – ”Allahu Akbar”. Și să te sfredelească din priviri în așteptarea unui răspuns: ”Corect, Allahu Akbar!”, dacă vrei să fim prieteni.

Poate ți s-ar părea o amintire veselă, o istorioară de povestit cu prietenii, după. Dacă asta nu s-ar repeta încontinuu, în fiecare oră din zi, oriunde ai merge, din hotel, la bazar și înapoi pe plajă, la fiecare contact cu orice turc întâlnit în cale. ”Allahu Akbar!”

Amintesc de asta pentru că în ultimele zile vorbim foarte mult de cât de retrograzi sunt rușii. Îmbâcsiți în stilul de viață sovietic în care contează mai mult ce ai fost odată, decât ce ești sau ce poți deveni. Mi se pare că la rândul nostru, la 30 de ani de la revoluție și la alți 15 de la intrarea în Uniunea Europeană suntem de multe ori la fel de reticenți în a încerca să-i vedem și mai ales să-i înțelegem și să-i respectăm pe cei din jurul nostru.

Și nici nu cred că se vor schimba multe în următorii ani, atâta timp cât, dacă rămânem la același subiect, la orele de religie se învață despre varianta ortodoxă asupra lumii și mai deloc despre istoria religiilor, de exemplu.

Trăim încă în țara în care mai curând se sfințește o curbă decât se caută alte soluții pentru a preîntâmpina accidente grave în urma cărora mor oameni. Iar când nici asta nu funcționează, se ridică o cruce mare. 

Despre acest subiect al salutului pascal s-au mai scris recent două opinii, pe care vă invit să le citiți. Una aparține analistului militar Hari Bucur Marcu și alta jurnalistului Cristian Tudor Popescu. Sunt total diferite, dar tocmai despre asta vorbim în anii pe care-i trăim. Diversitate.

Nu suntem singuri. Și nici pe departe buricul lumii, oricât ne-ar plăcea să credem asta.

P.S. Acest text este un comentariu și reprezintă punctul de vedere al autorului, nefiind asumat de întreaga redacție.

Sursa foto: Mitropolia Ardealului

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro