Să desființezi cel puțin jumătate din locurile de parcare de pe artere din Sibiu precum Mihai Viteazul, Nicolae Iorga, Rahovei, Cisnădiei, Dumbrăvii, Lungă ori Piața Unirii este un demers cât se poate de curajos. Să folosești spațiul astfel eliberat de mașini pentru mijloacele de transport în comun și pentru pietoni și bicicliști este o întoarcere cu 180 de grade a politicilor publice aplicate în Sibiu de ultima generație de administratori.
Și asta pentru că vine după mai bine de 20 ani în care Sibiul a urmat indicațiile șoferului-fost-primar Klaus Iohannis în materie de mobilitate urbană. Din spatele volanurilor de BMW-uri cu sute de cai putere pe care și le parca ostentativ în Piața Mare, Iohannis a dispus pentru Sibiu străzi cu cât mai multe benzi de circulație pentru mașini și cât mai multe străzi cu sensuri unice pentru și mai multe locuri de parcare pentru mașini.
A dispus anihilarea rețelei de troleibuze din oraș și a dat lovitura de grație tramvaiului Sibiu – Rășinari (adică exact genul de transport în comun nepoluant pentru care sunt alocate acum cantități mari de fonduri nerambursabile).
A bifat interesul pentru mobilitatea alternativă transformând un trotuar din Sub Arini în pistă de biciclete și prin trasarea unor linii roșii pe marginile pline de gropi de canal de pe principalele artere, tot sub formă de piste de biciclete. A ignorat proiectul revitalizării transportului pe cale ferată (a cărui funcționalitate i-a fost dovedită printr-o inițiativă privată încă din 2007) și a tăiat cât mai mult din trotuarele pietonilor – obligându-i pe alocuri să meargă în șir indian - pentru a face loc pentru și mai multe parcări.
Viziunea lui Iohannis pentru mobilitatea orașului s-a dovedit greșită. Orașul a devenit un furnicar groaznic de mașini fumegătoare, conduse de oameni tot mai nervoși și iritați pentru că nu pot ajunge într-un mod decent din punctul A în punctul B. Mai nimeni nu folosește simulacrele de piste de biciclete separate de mașini printr-o dungă de vopsea pe asfalt, iar interesul pentru transportul public în comun a rămas doar la cei fără alternativă (elevi, studenți și pensionari, în special), înghesuiți în autobuze blocate în același trafic dăunător pentru corp și minte.
Tocmai de aceea noul Plan de mobilitate urbană durabilă supus acum consultării publice vine ca o revoluție: pentru că propune o adversitate aproape brutală deplasării prin oraș cu mașina personală. O adversitate exprimată fățiș: pe principalele artere ale orașului se desființează locurile de parcare și se elimină din benzile de circulație pentru a face loc benzilor dedicate pentru transportul în comun, pistelor generoase și sigure pentru bicicliști, spațiilor de promenadă umbrite de copaci maturi transplantați, pe la umbra cărora – spre exemplu - sibienii de pe Mihai Viteazul pot ajunge într-o plăcută plimbare de 30 de minute până în centrul istoric al orașului. Scopul este ca, în final, prin Sibiu să ajungi la viteze de deplasare cu mașina personală mult mai mici decât cu transportul în comun sau cu bicicleta, de exemplu.
Sunt doar câteva prevederi din Planul de mobilitate urbană durabilă supus acum consultării publice. Un document de peste 600 de pagini, cu multă ”burtologie”, e adevărat, dar cu câteva direcții revoluționare pentru Sibiul din 2022. ”Revoluționare” pentru că, în definitiv, aproape jumătate din sibieni nu vor să se deplaseze nici cu autobuzul, nici pe jos, nici cu bicicleta, adică exact modelul de deplasare pe care îl promovează varianta actualizată a Planului.
Chiar dacă văd orașul sufocat de tăblării mecanizate de la cele de câteva sute la cele de sute de mii de euro, aproape jumătate din locuitorii acestui oraș vor de fapt și mai multe benzi de circulație, și mai multe parcări, dacă se poate și în fața propriei locuințe și a magazinului și a locului de muncă și a parcului și și a bisericii.
Noul Plan propune și termene relativ scurte: în decurs de nici opt ani, pe artere importante precum Mihai Viteazul, Nicolae Iorga, Rahovei, Cisnădiei, Dumbrăvii, Lungă ori Piața Unirii paradigma mobilității să se modifice total. Să se desființeze locurile de parcare (aveți mașini și nu aveți unde să le parcați? Ghinion!), să fie cât mai încâlcită deplasarea cu mașina personală (care va da prioritate nu doar autobuzelor, ci și bicicliștilor și pietonilor) vor fi modificări care vor trezi opoziție.
O opoziție cu siguranță agresivă și vocală, probabil și organizată (”noi unde ne mai lăsăm mașinile pentru care vă plătim impozit?” ar putea fi o lozincă, deși impozitul e de nici 200 de lei pe an), venită în special din partea sibienilor cu bani și influență, care nu concep un drum prin oraș decât cu limuzina proprie. Tocmai de aceea este nevoie de curaj la Primărie: primarul care va implementa Planul acum propus va avea de înfruntat adversități mult mai mari decât actualele răzlețe izbucniri împotriva modului în care este gestionat spațiul verde și de agrement.
Pe de altă parte, entuziasmul lecturării variantei actualizate a Planului de mobilitate urbană durabilă se temperează dacă ne uităm după ce s-a ales de prima variantă a acestui plan, cea din 2017. Și atunci, prin acea primă variantă, ni se promitea o mică revoluție în materie de deplasare prin oraș. Și atunci citeam despre ”avioane” cu noi rețele de tramvai, despre parcări subterane care ne vor lăsa aerul de la sol respirabil, despre rețele pietonale umbrite de copaci generoși, despre piste de biciclete pe care vom putea pedala în paralel, astfel încât să putem sporovăi în tihnă cu partenera(ul) în drum spre lucru, școală ori cumpărături.
La tramvai s-a renunțat, parcările subterane s-au dovedit proiecte mult prea grele pentru un cincinal al funcționarilor din Primărie, primul și singurul, deocamdată, ”culoar sigur de deplasare cu bicicleta” este o glumă, iar rețelele pietonale sunt tot cele care au mai scăpat din epoca iohannesciană ”pro-mașină”.
Declarativ, însă, direcția propusă prin Planul aflat acum în consultare este singura pe care se mai poate merge. Sibiul nu mai are și nici nu va avea capacitatea instituțională ori bugetele necesare pentru a continua investiții în infrastructura auto (parcări subterane cu nemiluita – unii le visează chiar și sub Piața Mare, sute de milioane de euro investite în coborârea traficului în subteran, parcări supraetajate în oricum deja înghesuitele cartiere ale orașului). Sibiul are nevoie de o revoluție în materie de mobilitate urbană.
Am puțin peste 40 de ani și nu cred că voi apuca vremurile în care efectele acestei revoluții să le și simt prin propriile simțuri. Dar citind Planul despre care am tot scris mai sus, n-are cum să nu mă apuce speranța. Măcar atât.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: consultare publica plan de mob , planul de mobilitate urbana du , parcari desfiintate , 2021 - 2030 , mobilitate sibiu , consultare publica mobilitate , fip consulting sibiu , investitii in strazi sibiu , pmud sibiu
Vizualizari: 7974
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Emil
Acum 3 ore
Sibiu.Adrian
Acum 3 ore
Emil
Acum 3 ore
Razvan
Acum 3 ore
???