Joi,
30.06.2022
Cer Senin
Acum
25°C

Codruța Răbăgel, psihoterapeutul care își donează ziua de naștere pentru comunitatea sibiană. „Putem fi fericiți și cu puțin și cu mult”

Codruța Răbăgel, psihoterapeutul care își donează ziua de naștere pentru comunitatea sibiană. „Putem fi fericiți și cu puțin și cu mult”

Codruța Răbăgel are 31 de ani și este psihoterapeut. Și-a descoperit pasiunea pentru domeniul social încă din școala generală și, chiar dacă de multe ori a fost descurajată de cei din jurul său, a știut mereu că iubirea față de meseria pe care o va îmbrățișa o va ajuta să demonstreze că orice este posibil. Pe lângă meseria pe care o practică, de ani buni sibianca se implică în proiecte pentru comunitatea din orașul nostru: este fondatoare a proiectului Incubator 107, ajută copiii din școlile din Sibiu prin programe educative, iar de mai multă vreme a făcut un obicei din a-și dona ziua de naștere pentru a sprijini diverse cauze dragi sufletului ei.

Am vorbit cu Codruța Răbăgel despre psihoterapie, despre motivele pentru care a ales această meserie, despre problemele cu care se confruntă cei mai mulți dintre cei care trec pragul cabinetului ei, dar și despre proiectele comunitare în care a fost și este implicată.

„Profesia m-a ales pe mine”

Codruța a absolvit Facultatea de Psihologie, un  Program Internațional de Psihoterapie în sistem masteral, în cadrul Asociației Române de Psihoterapie Integrativă, urmând atestarea profesională ca terapeut  și un Masterat în Psihologie Organizațională. Pentru a-și trăi propriul proces terapeutic și de formare profesională a participat la numeroase formări în țară și în străinătate cu certificări ca  psihoterapeut, terapeut Theta Healing, mindfulness practitioner, formator învățare experiențială, consilier pentru dezvoltare personală, trainer. În prezent, derulează ședințe de psihoterapie individuală și de cuplu în cabinetul din Sibiu, dar și online; totodată și programe de sănătate mintală pentru angajații companiilor.

„Îmi place să cred că profesia m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Încă din școala generală voiam să mă îndrept spre domeniul social, emoțional era o dorință neexplicată într-un fel sau altul. Așa că la un moment dat mi-am propus să dau la un liceu care avea specializare de socio - umane. Practic, am început încă din liceu călătoria asta spre domeniu și am avut șansa să întâlnesc niște oameni care chiar m-au sprijinit să-mi trăiesc visul, care m-au ghidat și au devenit mentori pentru mine. Apoi lucrurile au venit de la sine”, își începe Codruța povestea.

Deși, de multe ori, oamenii nu erau deschiși în ceea ce privește drumul pe care o să meargă aceasta, tânăra s-a bucurat mereu de susținerea părinților și a surorii ei. „La acea vreme, când mă pregăteam să intru la liceu și spuneam că este o variantă să lucrez în domeniul socio-uman, oamenii erau reticenți și nu prea erau deschiși la această idee, se gândeau cine merge la psiholog, cine are nevoie de sociolog. Am avut mare noroc cu părinții mei care m-au susținut, deși probabil nu știau foarte multe despre ce urma să se întâmple și, de asemenea, sora mea a fost acolo și m-a susținut”.

Proiectele pentru comunitatea sibiană – parte din viața Codruței

De mai mulți ani, tânăra se implică în diverse proiecte necesare pentru comunitatea din Sibiu. Spune că ideea de a dărui face parte din valorile cu care ea a crescut și că familia a fost cea care i-a insuflat această credință. „Dorința vine moștenită din familie în ideea că mama ne povestea despre bunica noastră, pe care eu nu am cunoscut-o, că ea spunea întotdeauna să oferi ce ai mai bun celuilalt și apoi vei putea avea grijă și de tine. Tot auzind acest lucru sub diverse forme în copilărie, cred că s-a inserat ca o valoare de a dărui, iar în momentul în care am văzut că pot să dăruiesc am făcut-o”.  

Primul proiect în care aceasta s-a implicat este Incubator 107 Sibiu, proiect care prin organizarea de ateliere de învățare susține activități educaționale în comunitatea sibiană dedicate preșcolarilor, elevilor și tinerilor din județul Sibiu.

„M-am întrebat ce pot să dăruiesc eu, informații, suport, cadre de dezvoltare și practic primul proiect în care m-am implicat este un proiect de suflet pentru mine, Incubator 107 Sibiu.  Este locul în care oricine poate învăța pe oricine orice. Am creat cadre în care organizam ateliere de dezvoltare personală, sănătate, negociere, handmade, tot ceea ce ar putea include conceptul de educație. Ne întâlneam de două ori pe săptămână în diverse locații din Sibiu, susținând astfel și afacerile locale. Un specialist sau pasionat într-un domeniu venea și împărtășea cu noi o informație, experiența lui, pasiunea lui. În această formulă practic aduceam laolaltă oameni care împărtășeau aceleași idei, creșteau împreună, ofereau o donație și din acele donații noi susțineam alte proiecte educaționale, în principiu în grădinițe și școli din zona rurală și din oraș”, explică Codruța.

Pandemia a oprit acest proiect, dar el urmează să fie reluat. Pe lângă Incubator 107, Codruța a  avut activitate de consiliere în școli gimnaziale din Sibiu și a fost consilier expert în proiecte de incluziune socială. „Odată cu pandemia am oprit proiectul și am ales să ne ocupăm de alte chestiuni mai mici, dar urmează să-l reluăm. M-am implicat în alte proiecte în școlile din zona rurală, am avut un proiect cu o școală din Turnișor în care facilitam diverse activități pe zona aceasta de sănătate mintală și echilibru emoțional pentru copii, ateliere de dezvoltare personală, în care să se înțeleagă ei pe ei, autocunoaștere, gestionarea conflictelor”.

De mai mulți ani, Codruța își donează ziua de naștere pentru diverse cauze. Pictează și vede în pictură o posibilitate de evadare din încărcătura de peste zi. Anul acesta, aniversarea ei a fost una cu totul specială. A organizat o expoziție cu picturile realizate de ea, oamenii au putut licita, iar toți banii care s-au strâns au mers către Fundația Polisano din Sibiu.

„Am început cu un fond aniversar, împreună cu sora mea mi-am donat ani la rând ziua de naștere. În loc de cadouri strângeam donații pentru cauzele pe care le susțineam. Pictez, este o modalitate prin care eu mă deconectez de încărcătura de peste zi și practic mi-am propus să am și prima mea expoziție, mi-am făcut curaj să-mi arăt picturile. Anul acesta, mi-am donat ziua sub forma unei expoziții de pictură și astfel am oferit tablourile și ziua mea de naștere comunității. Oamenii au donat înspre Fundația Polisano și am reușit să strângem 14.000 de lei prin acest fond aniversar combinat cu expoziția de pictură care se numește Psihoterapia ca dans.

 Oamenii sunt din ce în ce mai deschiși la ideea de terapie

Oamenii sunt din ce în ce mai deschiși spre a vizita psihoterapeutul, spune Codruța. Sunt deschiși să înceapă un nou proces din viața lor și să-i vadă, pe măsură ce evoluează, rezultatele.

„Oamenii sunt doritori  să intre cât de repede posibil în proces și să aibă rezultate. Au nevoie de psiholog, sunt din ce în ce mai deschiși pentru a intra în terapie, pentru a beneficia de suport terapeutic. Pe de altă parte eu cred că ceea ce noi gândim, trăim. Deci dacă eu gândesc că da, oamenii se îndreaptă spre ceea ce înseamnă vindecarea terapeutică și dezvoltarea personală, acei oameni vor veni înspre terapeut”, explică aceasta.

Cel mai dificil lucru în calitate de psihoterapeut este să le transmită oamenilor că pot avea acele rezultate la care ei poate nu speră, iar cel mai frumos lucru este să fie împreună cu pacientul în toată aceasta călătorie, iar la final să poată să se bucure împreună de rezultate.

„Cel mai greu este să investesc oamenii cu încrederea că ei vor reuși să aibă rezultatele dorite în terapie și cel mai frumos este să închei un proces terapeutic pentru că  atunci când se întâmplă acest lucru înseamnă că ne-am atins țelurile, direcția terapeutică, iar acel om se bucură de rezultatele lui. Este cel mai provocator ca omul să înțeleagă că el e responsabil de rezultatele pe care le va avea, eu sunt alături de el, doar să-l însoțesc să-și activeze resurse, să se poată confrunta cu fricile lui. Eu sunt aceeași, cu aceleași resurse terapeutice cu toți oamenii cu care lucrez. Rezultatele depind de ei, de cât de mult investesc între ședințele terapeutice, de cât de multă introspecție fac și de modul în care ei acționează ca apoi să sărbătorim faptul că se încheie o etapă. Mie îmi place să spun că odată ce am intrat în procesul terapeutic nu ne mai oprim din a face terapie, ne oprim la modul formal în care încheiem procesul terapeutic în cabinet cu un terapeut, dar terapia merge mai departe pentru că noi purtăm tot ceea ce am sădit în acest proces”, detaliază Codruța despre procesul terapeutic.

„Putem fi fericiți și cu puțin și cu mult”

Am vorbit cu Codruța și despre fericire, ce înseamnă să fi fericit și cum putem contribui noi în fiecare zi în a atinge câte puțin din această fericire. Putem fi fericit și cu mult, și cu puțin, putem găsi fericirea în orice lucru mic care ne face să zâmbim.

„Odată ce ne punem întrebarea aceasta declanșăm un proces, important este să ne răspundem, oare ce ar însemna să fiu eu fericit. Practic, aici creez identitatea de om fericit, după ce am creat această identitate, ideal ar fi scriu cu liniuțe ce înseamnă să fiu fericit. Având această identitate, trecem la acțiune. Acțiune înseamnă să fac zi de zi câte ceva ca să bifezi liniuțele de pe identitate, o pasiune, un hobyy, job-ul să nu fie văzut precum că trebuie să fac asta ci aleg să fac asta. La acest moment și alegerea ar fi o altă componentă importantă. Dincolo de identitate, acțiuni, alegere, ulterior e nevoie și de o evaluare, să mă întreb la finalul zilei cum a fost azi, cum m-am simțit azi, ce mi-ar fi plăcut să se întâmple altfel, ce-mi propun pentru mâine. Nu e imposibil să fim fericiți, putem fi fericiți și cu puțin și cu mult, important e cum ne poziționăm față de fericire, să avem un plan, să nu ne trăiască viața pe noi, să o trăim noi pe ea”.

„Terapia a devenit pentru mine un stil de viață”

Cei mai mulți dintre cei care trec pragul Codruței se confruntă cu anxietate, depresie, au problemele în relațiile de cuplu sau în cele profesionale sau, pur și simplu, își doresc să se autocunoască.

„În ultima vreme, pe fondul evenimentelor pe care le trăim, iată, am trecut printr-o pandemie, avem un război la graniță, cele mai multe cazuri sunt pe zona de anxietate, depresie și relații. Mă refer la relațiile de cuplu și la relațiile profesionale. În ceea ce privește relația de cuplu, oamenii vor să facă prevenție în conflicte și divorț, ceea ce mă bucură mult. Desigur că avem și conflicte de cuplu în dinamică relațională. Apoi avem relațiile profesionale unde oamenii se simt neapreciați, nevăzuți și acolo se pot instala stări de anxietate, de depresie. Mai avem și partea de dezvoltare personală în care oamenii vor să devină o versiune mai bună a lor”.

Dacă ar fi să o ia de la capăt, Codruța ar alege tot psihoterapia. Este domeniul în care se regăsește și pe care îl practică cu dragoste și cu implicare în fiecare zi. „Terapia a devenit pentru mine un stil de viață, trăiesc asta cu bucurie și aleg să am un mindset sănătos în fiecare zi. Mă văd făcând acest lucru toată viața, este parte din mine”, concluzionează sibianca.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Adina Torop

de Adina Torop

Reporter Speciale

adina@turnulsfatului.ro

Comentarii

2 comentarii

Moromete

Acum 2 săptămâni

Primaria spala.banii comunitatii sibiene si altii isi doneaza pe ai lor...asta inseamna sa.fi...
Raspunde

Emil

Acum 2 săptămâni

Ca evreul de la Auschwitz care a intrebat medicul Mengele cand i se termina corectiile anatomice ca nu mai poate suporta atatea operatii iar Mangele ii spunea sa fie fericit ca e viu, colegii lui sunt morti demult.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus