Reacția sociologului Gelu Duminică la cazul sibiencei căsătorite la 11 ani

„Numai ce am aflat, de la niște jurnaliști care m-au intrebat ce și cum, de un caz care m-a înfuriat groaznic: Părinții unei fete de 11 ani, de undeva de lângă Sibiu, au decis să ”o dea” după un băiat de 16 ani. În numele unei ”tradiții” care nu mai are nicio legătură cu valorile și realitățile actuale, drepturile copilului nu au contat pentru nimeni. Fata a fost ”dată” în casa viitoarei soacre pentru a ”învăța să fie femeie”. Nebunia însă nu se oprește aici....

 

Conform normelor interne ale comunității locale, fata care este în grja familiei băiatului nu ar trebui să aibă contact sexual cu băiatul (viitorul soț) până la nuntă (care se întâmplă de obicei în jurul vârstei de 16-17 ani). Atunci se ”joacă cămașa”, și familia fetei este considerată ”onorabilă”. Numai că, de data asta, la un an după ce a a ajuns în casa viitoarei soacre, fata a rămas însărcinată.

 

Între cele două familii a început o certă, și familia fetei a dat în judecată familia băiatului acuzând adolescentul de viol și familia de complicitate. După un an de proces, instanța de judecată a decis că nu s-a întâmplat nimic și că totul este ok, punând totul pe seama ”tradiției”. Niciun vinovat, nicio pedeapsă. Despre traumele fetei nu s-a discutat nici măcar în sala de judecată....

 

Acum, pentru mine este clar că fata ar fi trebuit scoasă din mediul în care este abuzată (o fată de 11 ani ”dată” după un băiat și care e în grija unei alte familii este clar abuzată) și părinții fetei ar fi trebuit decăzuți din drepturi. În plus, părinții băiatului ar fi trebuit să sufere rigorile legii, chiar și băiatul care acum are 17 ani și a avut act sexual cu o fetiță de 11-12 ani. Nu știu dacă juridic se consideră că băiatul are discernamânt la cei 16-17 ani, însă cu siguranță părinții lui au fost părtași la această faptă abominabilă.

 

Pot înțelege, până la un punct, mentalitatea părinților. Au crescut ”în întuneric” și au crezut că așa trebuie să facă. E un cerc vicios care nu se rupe de la sine, dacă cei care trebuie să intervină nu o fac cu fermitate. Nu înțeleg deloc însă Direcția pentru Protecție Copilului, biroul de asistentă socială și instanța de judecată, pentru că ei ar fi trebui să se pună în aplicarea legea și să se uite la binele superior al copilului. Și să vadă că în astfel de cazuri, toate, absolut toate, drepturile copilului sunt încălcate. Și că nicio ”tradiție” nu poate justifica asta.

Decizia instanței în acest caz, îmi confirmă că marea muncă în acest domeniu nu este cu membrii comunității, cum mulți ar fi tentați să creadă, pentru că acolo, atunci când se intervine coerent, lucrurile încep să se întâmple (mai ales datorită intervenției societății civile - ONG-uri, biserică, presă, etc). E de lucru cu instituțiile statului care ar trebui să educe, să facă campanii, să acompanieze și să aplice legea astfel încât să dezvoltăm comunitațile pe care le-am ignorat istoric. Și să nu lase tot în curtea ONG-urilor, pentru că aici vorbim de drepturi universale pe care România și le-a sumat și nicidecum de unele drepturi suplimentare consfințite de lege. Nu putem încuraja o ”tradiție” care încalcă legile și drepturile cuiva! Și nu putem tolera astfel de realități doar pentru că preferăm să zicem ”așa-i la ei”, pentru că acel mod de a face lucrurile schilodește niște suflete de copii nevinovați! Care, foarte probabil, odată deveniți adulți, vor repeta același mod de a face lucrurile....., .

Prin inacțiunea noastră, devenim complici și tăinuitori. Iar instituțiile statului fix asta au făcut!
A nu se înțelege că scuz în vreun fel părinții! Încerc doar să subliniez faptul că valorile unei societăți care pune copilul în centrul atenției sale, se transmit prin educație și impunerea legii!”, a scris Gelu Dumincă pe facebook. 

 

Sursa foto: Facebook Gelu Duminică