Cel mai mare exercițiu din istoria ISU Sibiu. Nu totul a fost perfect, dar munca în echipă este spectaculoasă și efortul epuizant

„Mâlul era de un metru jumătate în casă. Stăteai crăcănat și dădeai mâlul afară cu mâinile ca să vezi dacă mai poți găsi ceva. Paltonul meu pe care mi-l făcuseră părinții cadou de Crăciun la comandă mi l-am spălat în baltă, apoi mi l-am uscat pe gard și cu el am venit în Sibiu, că nu aveam altceva. Am trecut prin asta, știu ce înseamnă inundațiile, deci să nu-mi spuneți acum că vreți cafea”, spune apăsat tanti Rodi.

E vineri, 14 octombrie și toți cei zece voluntari Crucea Roșie Sibiu, membri ai Detașamentului pentru Intervenții în caz de dezastre suntem în cortul organizației ridicat încă de primele ore ale dimineții, undeva pe malul Oltului, la Porumbacu de Jos. Din fericire suntem părtași la un exercițiu de amploare găzduit de ISU Sibiu.

Toți cei prezenți ne-am așezat pe izoprenii deja întinși și o ascultam cu ochii mari. Rareș și Cosmin, tineri voluntari SMURD veniți pentru a acorda ajutor dacă se întâmpla, cu adevărat, să fie cineva rănit, erau și ei în cort.

Tanti Rodi este de mai bine de 15 ani în Crucea Roșie, iar patima cu care povestește îi dezvăluie sufletul cald și voința de fier.

„Vă povestesc despre inundațiile din mai 1970, de la Târnăveni. Apoi au mai fost și în `75. Chiar dacă au fost în mai, noi în septembrie nu aveam nimic, pentru că ni s-a dărmat casa. Când am început școala cineva de la București a spus că vrea să ajute familiile de copii cu haine și ce mai avem nevoie. Eu mai aveam doar uniforma. Ne-au trimis haine și papuci, dar papucii erau cu un număr mai mic. Pe toți i-am tăiat cu cuțitul și cu foarfeca la vârf să-mi iasă degetele afară. Și așa am umblat și iarna. Am primit un vagon cu paturi, dar nu aveam nimic cu ce să ne învelim. Am pus preșuri pe pat și aveam un fier cu cărbuni pe care îi încălzeam și călcam preșul și îl țineam lângă noi. Aceea era singura sursă de căldură. Ne acopeream tot cu preșuri. Eu eram în clasa a IX-a atunci.”

Cuvintele ei se rostogolesc peste zgomotul pregătirilor de afară, iar povestea ei reală se împletește cu scenariul care tocmai se pregătește. La Sibiu deja a fost instituit planul roșu de dezastre, iar la amiază prefectul avea să țină o ședință. Timp de patru zile, în perioada 13-16 octombrie, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Cpt. Dumitru Croitoru” găzduiește exercițiul internațional EU MODEX la care participă salvatori din cinci țări europene: Austria, Germania, Bulgaria, Republica Moldova și România.

Peste 100 de victime în cea mai amplă misiune de căutare - salvare

Noi suntem parte din cea mai amplă misiune de căutare-salvare din cadrul exercițiului.

La Porumbacu sunt adunate două module cu bărci din România și Austria. Vor interveni pe tot parcursul zilei pentru a recupera aproximativ 100 de persoane izolate din cauza inundațiilor, 10 ovine și un câine. 60 dintre persoanele care participă la exercițiu sunt voluntari Crucea Roșie, în mare parte elevi și studenți de la Betania, Noica, medicină și Teologie. Restul de 40 sunt angajați ISU sau din alte instituții care au venit voluntar pentru a intra în pielea oamenilor din saltul lovit de inundații.

Rolul nostru, al celor de la cortul Crucii Roșii este de acorda suport psihologic, pături, ceai, supă caldă, apă sau sanvișuri celor aduși de salvatorii români sau austrieci.

Ajungem la Porumbacu cu un autocar, pe o ceață densă, specifică dimineților de toamnă. Începem cu stângul, pentru că cei de la ISU trimit coordonatele pe Google Maps și în loc să ajungem la locație ne trezim undeva, pe marginea unui câmp de porumb, cu un drum impracticabil, mai ales pentru autocare. Dacă țineam drumul am fi ajuns și pe acolo, dar, cel mai probabil, cu mijlocul nostru de transport pe bucăți. Raluca Morar, Nana așa cum îi spun prietenii, directorul de la Crucea Roșie Sibiu, rezolvă situația cu un telefon și cu o întoarcere spectaculoasă a autocarului, iar în jurul orei 9.00 suntem la locul indicat. Cortul de la Crucea Roșie este deja ridicat, mare, impunător și singur. Cu toții ne așteptam să fie mai multe corturi, de la mai multe instituții, având în vedere numărul mare de victime, dar, cel mai probabil, mergea și unul singur.  

„Vă jucați rolul cât de bine puteți, dar să vă puneți haine groase pe voi. Dacă vă este frig să ne spuneți că mai avem geci, mai avem pelerine de ploaie. Dacă aveți întrebări, Călin Andrei este aici comandantul Detașamentului de la Crucea Roșie”, explică deja Nana pentru voluntarii care vor fi sinistrați. Două doamne din Ucraina și stabilite deocamdată în Sibiu fac parte dintre acești voluntari. Au fost singurele din comunitatea loc care au răspuns apelului Nanei. Nu vorbesc limba noastră, dar și-au dorit să ia parte la exercițiu.  

Și încep pregătirile. Punem izoprenii în cort, desfacem păturile, tanti Rodi se ocupă deja de ceaiul cald, Nana, Vio și George, voluntari în detașament, pleacă la Sibiu după supa caldă, Kati, Ovi, Cristina și Carmen așază masa, iar Călin coordonează în stânga și în dreapta. Afară, o parte din bărcile cu motor sunt deja pe Olt, iar în apropiere opresc din ce în ce mai multe mașini de pompieri și ambulanțe SMURD. Scenariul urmărilor unei inundații de proporții prinde din ce în ce mai clar contur.

Sinistrații sunt triați și li se oferă suport psihologic

Au ajuns pompierii și paramedicii din Austria.  

„Colegii din Austria sunt și paramedici pe serviciul lor de ambulanță, dar sunt și paramedici la serviciul de voluntari la pompieri”, explică Nana.

Sunt serioși și gata de acțiune. O parte dintre ei merg cu barca, alții rămân pentru acordarea primului ajutor. Până la 9.30 voluntarii sunt deja duși în diferite locații, insule, pe Olt. Misiunea pompierilor este de a-i căuta și de a-i salva. Aud pe cineva cum spune că unii dintre sinistrați au instrucțiuni să nu răspundă atunci când sunt strigați, semn că misiunea pompierilor nu este ușoară.

Bărcile se împrăștie pe râu și în următoarele ore se desfășoară căutările. Rămân pe malul Oltului și îi privesc cum se îndepărtează. În stânga mea, câțiva pompieri din Austria povestesc despre un alt exercițiu la care au participat în Croația și unde au fost nevoiți să taie copaci și să facă față imprevizibilului. Așa îmi dau seama de amploarea momentului. Pentru Sibiu este primul exercițiu internațional din istoria ISU și alături de pompierii de la Sibiu au venit, cel puțin la Porumbacu, să-i susțină colegi de la ISU Timiș și ISU Cluj.

După trei ore ajung primii sinistrați, iar voluntarii Crucii Roșii îi iau în primire. Sunt triați și notați. Printre ei se află și curajoasa cățelușă Elsa.

Cel mai important în astfel de momente, pentru cei care nu sunt răniți, pe lângă pături, ceai și supă este suportul psihologic. Colegii mei îi ajută să se simtă în siguranță, în afara pericolului. Cei răniți sunt preluați de echipajele SMURD. O adevărată desfășurare de forțe.

Întreg exercițiul de la Porumbacu de jos a durat aproximativ opt ore

După ora 12.00 pleacă al doilea grup de sinistrați să se așeze pe poziții. Din acest grup fac parte și eu și un grup de copii de la Liceul Teoretic „Constantin Noica”, din Sibiu. Diriginta lor este voluntar Crucea Roșie și așa au ajuns să fie parte din scenariu. Alături de mine, în barcă sunt pompieri de la ISU Timiș. Patrik, unul dintre ei, este barcagiu după ce a făcut un curs de șapte săptămâni la Agigea. Este de ceva ani pompier, dar spune că experiența acestui exercițiu este cea mai interesantă pentru el.

„Este primul exercițiu pe care îl facem împreună cu atâtea țări. Este o experiență pe care n-o voi uita”.

„Recepție. Barca 3 și barca 1 trebuie să mergeți după victime”, se aude în stație, iar Patrik strigă unui pompier dintr-o barcă vecină.

„Spune-i lui Lalici să meargă jos că el are barca cu motor și merge mai bine.” Noi ne îndreptăm spre mal.

Scenariul este că eu am o rană deschisă la picior și doi copii aflați în atac de panică. Suntem preluați, inițial de cei din Austria, dar pentru că după noi venea o femeie însărcinată am ajuns pe mâna paramedicilor din Cluj. Sorin, Alin și Andrei au grijă să-mi fie tăiați blugii, să-mi dezinfecteze rana și să-mi oprească sângerarea. Apoi, pe o targă, sunt transportată la o ambulanță de tip II. După încheierea exercițiului băieții povestesc că la Cluj se fac destul de des astfel de exerciții cu scenarii cât mai reale, care implică imitație de sânge, intubări și practici cât mai aproape de realitate pentru ca ei să fie bine pregătiți.

Ziua se încheie după ce au fost aduși și ultimii sinistrați: zece oi care au scăpat de inundații. Acestea au fost aduse la mal, fără a avea de suferit.

Pe drumul de întoarcere mă gândesc la tot ceea ce s-a derulat în jurul meu și la câte s-au povestit. Am fost martora celei de-a doua zi de exercițiu, au mai urmat două zile după. Au fost și plusuri și minusuri. Au fost numere de bărci uitate de transmițător, situații care nu au fost prevăzute, elice rupte pentru că au intrat cu barca unde apa nu era adâncă, până și austriecii s-au împotmolit la un moment dat, dar au fost și foarte multe plusuri. Oamenii au tratat cu maximă seriozitate exercițiul, s-au mobilizat, au lucrat în echipă, au făcut schimb de experiență și au găsit soluții acolo unde treburile nu au funcționat ca la carte. Imaginile sunt spectaculoase și munca celor implicați a fost epuizantă.

Cea mai importantă lecție este că nu putem fi perfecți, că este bine să ne recunoaștem și să ne notăm greșelile pentru a putea fi corectate. Doar așa putem vorbi despre un exercițiu reușit și nu despre unul bifat ca făcut.

Exercițiul EU MODEX este cel mai mare exercițiu și primul internațional din istoria ISU Sibiu. Au participat 7 module de intervenție din cinci țări europene: Austria, Germania, Bulgaria, Republica Moldova și România. Au fost aproximativ 500 de “ jucatori” în teren.

Alături de colegii de la SMURD Cluj

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi