Gianfranco a deschis un nou restaurant. Di Gianfranco

Pe Gianfranco cred că îl știe tot Sibiul. E unul dintre cei mai vechi proprietari de restaurante din Sibiu și un pionier, în felul lui, cel puțin în ce ține de restaurantele cu specific mediteranean. Că a fost Piazetta, Max, noul Max, la Gianfranco s-a mâncat întotdeauna foarte bine. Și piperat, pe măsura preparatelor.

De curând, tocmai ce a mai băgat o fisă în automatul horeca din oraș și a deschis un nou restaurant, într-un loc care până acum nu a prea rupt gura târgului, pe strada Zaharia Boiu, peste drum de Facultatea de Inginerie, într-un spațiu unde funcționa pe vremuri Piano.

Restaurantul se numește „di Gianfranco”, ca să ne știm de-o treabă și să nu existe confuzii. E un brand de felul lui, a fost de mulți ani încoace, și acum capitalizează pe seama propriului renume. Plus că încă din titlu e foarte clar care e profilul restaurantului, știi din start că n-o să găsești nici mici, nici sarmale prin meniu.

Îndrăznesc să spun că restaurantul arată cel mai bine dintre cele deschise de patronul italian până acum. Holul de primire, în special, mi s-a părut foarte cu bun gust aranjat, cu un pian și un scuter, simboluri numai bune să te bage în atmosfera plăcută și călduroasă dinăuntru.

Deși era deschis de doar patru zile, când am fost să mânânc acolo, parterul era plin aproape ochi. Drept, cei mai mulți dintre ei erau de-ai casei, consumatori itineranți care l-au urmat pe Gianfranco peste tot, pentru că le place mâncarea din restaurantele lui.

Deocamdată, mâncarea e identică cu cea din fostul restaurant, ba chiar și meniurile sunt aceleași, dar sub altă copertă. Nu mai durează mult până se va schimba și meniul, din câte am aflat de la tânărul chelner care m-a servit. Acoladă aici pentru o mențiune specială acordată servirii, cea mai faină și profesionistă întâlnită anul acesta prin restaurantele din oraș.

Conversație faină, o recomandare excelentă de vin și, în special, o super atenție la toate detaliile. Bravo, 10. Din vechiul meniu am ales o porție de bruschette ca aperitiv, o porție de tagliatelle cu hribi și nuci ca fel principal și o cremă de zahăr ars cu pireu de mango plus paharul de vin lăudat anterior, un Montepulciano absolut delicios.

Bruschettele au venit cam în 10 minute, în 4 sortimente. Cea mai bună dintre ele, cea cu pesto, mozarella și roșie. Mi-a plăcut cel mai puțin cea cu ciuperci, pentru că erau un pic prea uleioase, dar bune la gust. N-am lăsat nimic în farfurie.

Pastele cu hribi, o poezie, mai ales nucile, gătite perfect încât să fie moale la exterior dar încă suficient de crocante la interior pentru a schimba textura pastelor și hribilor înmuiați pe foc. Extrem de sățioase pentru o porție care nu arată foarte generoasă inițial, dar pe care n-am reușit să o termin.

Trebuia să păstrez un colțișor și pentru desert. Exact ce trebuie după o masă copioasă. O cremă de zahăr ars foarte pufoasă și dulce combinată cu acrișorul pireului de mango.

N-am nimic de reproșat mesei, întregii seri, de altfel. Totul a fost foarte bun, de la servire la mâncare, de asta am și achitat fără remușcări nota de 122 de lei. Scump pentru o persoană, așa-i, dar o cină la di Gianfranco își merită banii. În ziua de salariu, de preferat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului