Reportaj: Partizan-Maccabi, în templul baschetului din Serbia. 20.000 de fani și-au purtat favoriții spre victorie

La puțin peste 4 ore distanță de Sibiu, adesea mai ușor de ajuns decât la București, în capitala Serbiei sportul se trăiește, nu se vizionează. Baschetul este religie pentru sârbi iar meciurile din Euroligă, Champions League-ul baschetului pentru profani, se transformă într-o adevărată sărbătoare. Peste 20.000 de fani au umplut până la refuz Stark Arena, cea mai mare sală din Serbia, pentru meciul Partizan Belgrad – Maccabi Tel Aviv.

Cum șansele să vedem în România un meci de Euroligă sunt nule, o invitație la o partidă de o asemenea însemnătate nu este de refuzat. E trist, pe deoparte, când privești realitatea crudă în care se scaldă întreg sportul românesc, nu doar baschetul.

În sport, suntem la ani lumină distanță de majoritatea vecinilor de pe hartă iar perspectivele de viitor sunt cel puțin sumbre. Pe de altă parte, dacă stai bine să te gândești, din Sibiu ajungi de cele mai multe ori mai repede la Belgrad decât la București, așa că ce te împiedică să îți satisfaci curiozitatea și pofta pentru un regal sportiv în afară de comoditate?

Am pornit vineri după-amiază, în jur de ora 15, spre capitala Serbiei, pentru un meci extrem de important pentru echipa gazdă, Partizan Belgrad, confruntarea din Euroligă cu Maccabi Tel Aviv. Înaintea partidei ambele echipe erau în afara playoff-ului, Maccabi cu 4 victorii și 3 înfrângeri iar Partizan cu 3 victorii și 4 înfrângeri. Competiția este condusă, în acest moment, de Fenerbahce Istanbul.

Stark Arena, templul lui Partizan

Pentru fanii săi, Partizan este mai mult decât un simplu club iar Stark Arena, sala în care își dispută partidele, este un adevărat templu. Este cea mai mare sală a Serbiei, oficial are 18.386 de locuri însă nu puține sunt partidele în care în sală intră peste 20.000 de fani, care stau pe scări, pe culoare, în orice loc liber de unde pot vedea ce se întâmplă pe teren.

Iar stau este impropriu spus pentru că singurele momente în care fanii se așează pe scaune sunt pauzele dintre sferturi.

Și nici măcar atunci nu se așează toți.

Fanii lui Partizan sunt în picioare tot meciul

Baschetul, consemn în vamă

N-aș putea spune că drumul spre Belgrad e cel mai simplu. Nici n-ai apucat bine să încingi motorul mașinii pe autostradă, că trebuie să ieși în drumul național pentru vreo 30 de kilometri.

Tronsonul lipsă de pe autostrada care leagă Sibiul de Nădlac îți pune nervii la grea încercare, e un sector de drum național întortocheat, plin de curbe și de capcane iar pe ploaia mocănească pe care l-am înfruntat devine și mai neplăcut. Urmează încă o porțiune de autostradă până în apropiere de Timișoara, după care urmează slalomul prin sătucele din apropierea reședinței de județ a Timișului.

Am ieșit din țară pe la vama Foeni, o vamă mică, în care „mergem la meci, la Belgrad”, e aproape un consemn. „Cu cine joacă?”, e răspunsul invariabil al vameșului. Sunt foarte mulți timișoreni care și-au făcut un obicei din a călători pentru meciurile lui Partizan sau ale Stelei Roșii. Turism sportiv, ce mai.

Fanii, ca valurile

De la vamă mai sunt aproximativ 140 de kilometri până în capitala Serbiei. Ai nevoie de un miracol ca să găsești un loc de parcare în apropierea sălii, chiar dacă am ajuns în zonă cu mai bine de o oră înaintea meciului. De pe toate străduțele laterale curg în valuri fani îmbrăcați în negru și alb, cu fulare la gât.

Toate barurile din preajmă sunt pline iar la fast-food-uri sunt cozi de zeci și zeci de oameni. Nu poți ajunge în Belgrad fără să mânânci o pljeskavica de la mama ei așa că ne așezăm la una din cozi și ne așteptăm cu răbdare rândul, o devorăm din mers, ca să nu mai pierdem vreme și să intrăm în sală o dată cu puhoiul.

Pe platoul din fața Stark Arena găsești toate cele necesare unei experiențe autohtone, de la fulare cu însemnele clubului până la nelipsitele semințe de bostan sau de floarea soarelui. Plus beri la rece, pe care trebuie să le bei, însă, înainte de a intra în sală.

Nimic nu trece de sutele de stewarzi care verifică fiecare om care intră în sală. Sunt mai multe filtre de verificare și pe scări și la intrarea în arenă, unde fiecare om este percheziționat după ce a trecut prin detectorul de metale.

Stark Arena cu 45 de minute înainte de începerea partidei

Sala e spectacolul

Avem locuri la cucurigu, cum se zice, așa că urcăm cu scările rulante până la etaj. Freamătul tribunelor se aude încă de pe holuri. Chiar dacă mai sunt 45 de minute până la începerea partidei, sala este pe jumătate plină. Galeria își drege vocea și pregătește ultimele detalii pentru coregrafia de la începutul partidei. E timp suficient să dai o roată cu privirea asupra întregului ansamblu. Inițial nu am înțeles sistemul de aerisire, tubulatura din tavan pare desprinsă din Star Trek, dar în curând aveam să îi aflu sensul. În interiorul sălii se fumează iar fără acest sistem de aerisire probabil că aerul ar deveni irespirabil înainte să se încheie primul sfert.

Dintr-o dată, un cor de huiduituri face ca sala să se cutremure, deși încă nu e plină. Au ieșit la încălzire jucătorii lui Maccabi iar fanii vor să le aducă aminte unde au ajuns, acasă la Partizan. Nici cinci minute mai târziu, același cor dă tonul unui entuziasm greu de descris, când proprii lor jucători apar și ei la încălzire. Iar totul culminează cu o explozie de aplauze și răcnete de încântare când pe teren intră nimeni altul decât Zeliko Obradovic, antrenorul lui Partizan și o legendă a baschetului european.

Coregrafia pregătită de galeria lui Partizan înaintea partidei

Conduși de un zeu al baschetului

Obradovic este considerat de mulți unul dintre cei mai buni antrenori de baschet din istorie. De-a lungul carierei sale a câștigat nu mai puțin de 63 de titluri, incluzând nouă titluri în Euroligă, cu cinci echipe diferite. De asemenea, echipele antrenate de el au participat la 18 turnee finale în această competiție supremă a baschetului european.

A fost și antrenor al naționalei Iugoslaviei, cu care a câștigat aurul la Campionatul European din 1997 și titlul mondial în 1998. Este legat de clubul Partizan Belgrad încă din perioada în care era jucător, făcând parte din lotul acestei echipe între 1984 și 1991. Iar o oră mai târziu aveam să vedem și de ce este considerat unul dintre cei mai buni antrenori din toate timpurile.

Încep să bată tobele

Sala s-a umplut ochi. Ultimii veniți încearcă să se strecoare prin intrările tunelurilor și să își găsească un loc pe scări, de unde să poată vedea meciul. Tobele încep să se audă și ele din ce în ce mai tare, acompaniate de galerie, care începe să stârnească întreaga sală prin scandări și cântece.

Prezentarea celor două echipe începe într-un cor de huiduieli, prin care nu auzi nici măcar numele jucătorilor de la Maccabi. După care se face o liniște de mormânt, urmează prezentarea lui Partizan.

Numele fiecărui jucător este urmat de o explozie sonoră a tribunei, evident, și mai puternică în momentul în care se aude numele lui Obradovic. Și începe meciul.

Prezentarea echipelor: Partizan Belgrad vs. Maccabi Tel Aviv

Meciul

Israelienii încep mult mai bine partida. Defensiva sârbilor cedează fază după fază și nici ofensiv lucrurile nu se leagă cum ar trebui. Îți dai seama văzând cât de roșie este fața lui Obradovic, care este ca un titirez pe margine, folosindu-și toți decibelii pentru a transmite indicațiile în teren.

Partizan îl are în echipă pe Dante Exum, jucător ce și-a început cariera în NBA și care va fi cel mai bun jucător al partidei din Stark Arena. Partida se echilibrează o dată cu intrarea lui pe teren. Maccabi câștigă primul sfert cu 26-22 iar la pauza mare conduce cu un punct, 50-49.

Și sfertul III este la fel de echilibrat, ambele echipe alternând la conducere iar după 30 de minute, Partizan conducea cu un punct avantaj, 69-68. Când în joc intră geniul lui Obradovic.

Legendarul antrenor sârb face o mișcare foarte riscantă, scoate pivotul din joc și astfel își expune echipa unei dominări sub panou, ce ar putea fi fatală, mai ales la așa o diferență mică. Dar mutarea este senzațională, Partizan marchează în două faze consecutive de la distanță și reușește o altă „treiță” un minut mai târziu, desprinderea fiind suficientă. Matthias Lessort, pivotul sârbilor, revine în teren, contribuie serios la faza de apărare și reușește două faze ofensive care fac ca arena să explodeze.

Partizan Belgrad câștigă cu 96-88 și urcă în clasament până pe poziția a 8-a, loc de play-off. Sârbii au în acest moment 4 victorii și 4 înfrângeri și păstrează șanse mari la calificarea în faza următoare a competiției.

Fanii protestează la o decizie controversată împotriva lui Partizan

Explozia finală

Ieșim din sală cu câteva secunde înainte de final ca să evităm îmbulzeala celor 20.000 de oameni și traficul infernal ce avea să se creeze la câteva minute după încheierea partidei pentru că avem alte 4 ore de condus spre casă. Auzim însă de pe hol urletul victoriei și ultima explozie a tribunelor din acea seară. Idolii au învins.

Sectorul dedicat ziariștilor acreditați de Euroligă

La intrare, toți spectatorii sunt controlațiFanii lui Partizan cântă tot meciul

Victorie!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Bogdan Brylynski

Editor
Telefon:
0722 227 297