Vineri,
29.03.2024
Parțial Noros
Acum
15°C

Atunci când Sibiul ”exportă” case în București. Casa familiei Recker din Dealul Frumos, exponat în Muzeul Național al Satului

Atunci când Sibiul ”exportă” case în București. Casa familiei Recker din Dealul Frumos, exponat în Muzeul Național al Satului

O casă săsească veche, construită la sfârșitul anilor 1800, a fost demontată din Dealul Frumos și remontată la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, anunță publicația siebenbuerger.de, fiind de șase ani exponat într-o zonă nouă a muzeului în aer liber din capitală.

Casa a aparținut Recker din Schönberg (Dealul Frumos) și s-a aflat peste o sută de ani la adresa Flachsgasse (Aleea Inului) nr. 24. Asta, până curând, când imobilul a fost dezasamblat și transportat în București, la Muzeul Satului.

Casa a fost înscrisă pentru prima dată într-un registru cadastral în 1896, sub numărul 1754, și a fost demontată cu toate anexele și mutată în capitală după mai bine de 100 de ani.

Imobilul a fost inițial achiziționat de familia Liliana și Marcel Nemeti în 2011, iar apoi a fost donat muzeului în anul următor. Prof. Nemeti este șeful „Centrului de Studii in Arhitectură Vernaculară Dealu Frumos” de la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu din București, care în fiecare vară desfășoară o tabără de studii în localitatea de lângă Mediaș.

Casa ajunsă în București a fost timp de peste 100 de ani martorul istoriei unei familii, dar și a unei părți din trecutul României, cea referitoare la deportarea sașilor în Rusia și apoi plecarea lor în Germania, în timpul comunismului.

Nu a fost însă și cazul familiei Recker, care nu a vrut să-și asume riscul unui nou început incert, la bătrânețe. Rămași fără copii, cei doi soți nu puteau spera la niciun sprijin sau siguranță familială într-o țară străină, notează siebenbuerger.de, iar în casă au fost găsite scrisori și cărți poștale din corespondența cu rudele care emigraseră în Germania.

Printre primele case construite din cărămidă

„Casa săsească a fost construită în 1896, după cercetările pe care le-am făcut în zonă. Este perioada în care sașii au început să folosească cărămida, după ce avuseseră numeroase incendii în Sibiul medieval”, susține muzeograful Florian Dumitrache pentru pressone.ro.

”Mobilierul săsesc se diferențiază prin cromatică de cel secuiesc. Specificitatea lor este acest model pictat. Verdele e mai prezent pe mobilierul secuilor, în timp ce la sași predomină albastrul. Sunt picturi cu motive vegetale, florale și cu inscripții moralizatoare, îndrumătoare.

Anii sunt omniprezenți pe piesele de mobilier și uneori pe lenjeria de pat. În schimb, la români decorul este realizat mai mult prin crestare”, mai menționează muzeograful.

Cum a fost construită

Muzeograful a scris și o carte despre această casă, intitulată „Casa Dealu Frumos: "exponentă" a unui ansamblu identitar etnic săsesc”, în care scrie toate detaliile identificate de el, referitor la istoria și construcția imobilului.

Dumitrache susține în volum că nu existau în acele vremuri planuri ale arhitecților, tot așa cum nu era nevoie de curent, apă, canalizare, telefon sau conexiuni la internet pentru ridicarea și utilarea unui imobil.

Maeștrii zidari au fost cei care au coordonat construcția cu proprietarii și au și realizat-o. Chiar și fără a calcula statica și desenele detaliate, experiența lor a fost suficientă pentru a construi o casă standard cu bucătărie și sufragerie.

După fundația din gresie, subsolul a fost construit din cărămizi. Deasupra au fost așezate grinzi care au servit la așezarea și stabilizarea podelei din lemn. Doar câteva case mai bogate aveau mai multe încăperi și pivnițe boltite cu cărămizi. Nisipul galben din groapa de lângă sat a fost folosit ca liant pentru cărămizile arse acasă. A fost doar amestecat cu apă până s-a obținut o pastă, numită ”pablatsch” în Dealul Frumos, și distribuită în rânduri, pe cărămizi. După uscare, peretele a fost stabil timp de secole și a oferit o protecție fiabilă împotriva frigului iarna și a căldurii intense, vara.

Pentru tencuielile exterioare, nisipul spălat a fost adus din apropiere, cu căruțele, și a fost amestecat cu var și apă și aplicat cu grijă pe zidărie.

Plata: O tocană și un rachiu bun

Întregul proces de construcție a fost supravegheat de un maestru zidar cu experiență, însă toate celelalte activități au fost făcute de către membri ai comunității. Singura mulțumire și răsplată a fost mâncarea, de obicei o tocană copioasă și, eventual, un rachiu bun, notează siebenbuerger.de.

O fântână pivotantă era de obicei construită în curte pentru a asigura apa familiei și animalelor. Mai târziu, aceste construcții uriașe din lemn au fost înlocuite cu o versiune cu un ax rotativ din lemn pe care a fost înfășurat un lanț cu o găleată.

Acum această casă se află în muzeul Țăranului din București, unde în 2007 a fost înființat bulevardul minorităților.

Aici, casa familiei Recker din Dealul Frumos reprezintă cultura sașilor transilvăneni. Pe lângă casa și curtea nou reconstruite, au fost transferate și expuse amenajările interioare și o serie de obiecte de zi cu zi.

Pe pereți atârnă tablourile și draperiile tradiționale cu binecunoscutele zicale și urări care nu puteau lipsi în nicio casă săsească.

Sursa foto: Pressone.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

2 comentarii

Ger

Acum 1 an

Un excelent articol Sá auzim numai de bine!
Raspunde

Unsibian

Acum 1 an

Dealu Frumos e lângă Agnita nu lângă Mediaș, specialiștilor.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus