Tarifarea (in)corectă a proiectelor de arhitectură

Odată cu apariția Ordinului Arhitecților, în 2001, s-a tot discutat despre tarifele minimale pe care proiectele de arhitectură ar trebui să le practice - iar ”Tarifatorul OAR” întocmit de arhitecții români avea la bază prețurile de proiectare ale arhitecților germani, cu procente cuprinse între 5% și 10% din valoarea investiției.

De atunci a curs multă apă pe Dâmbovița și la fel de multe vorbe s-au risipit în vânt. Tarifatorul arhitecților n-a fost niciodată legiferat dintr-un motiv foarte simplu: Uniunea Europeană consideră orice fel de tarife minimale drept un obstacol împotriva sistemului de piață liberă a.k.a. liberă concurență, drept urmare interzice ”expressis verbis” orice fel de tarife minimale (...cu o excepție notabilă - tarifele notarilor, dar acolo e o altă poveste...).

Toate studiile arată că tarifele arhitecților români, procentual, sunt cele mai mci din UE - iar cum prețurile construcțiilor pe metru pătrat sunt, la fel, cele mai mici din UE, rezultă că aplicarea acestor tarife îi face pe arhitecții români cei mai săraci (generic vorbind) arhitecți europeni.

Problema pe care eu o văd ca o reală problemă a calității construcțiilor noi este problema tarifelor la care sunt scoase la licitație proiectele de către administrațiile publice locale - și nu mă refer doar la Primăria Municipiului Sibiu, care merită un binemeritat loc fruntaș în ”top 10 cele mai zgârcite administrații din România.” Proiectele sunt evaluate la sume rizibile iar apoi sunt licitate pe criteriul ”prețul cel mai mic”, asta însemnând că ultimul criteriu care este în discuție este înseși calitatea proiectelor - vorbim de calitatea estetică (arhitecturală), calitatea tehnică (economia de fier beton, de exemplu, pe care o poate face un inginer iscusit), calitatea/cantitatea amprentei de carbon a viitoarei clădiri (...sau economia de energie ca rezultat al proiectării inteligente...).

De obicei în caietul de sarcini sunt înșiruite o grămadă de criterii - de fapt bla-bla-urile de rigoare puse cu copy-paste de cei care fac caietele astea, gen ”calitate arhitecturală ridicată”, ”economie de energie”, ”utilizarea energiilor regenerabile”, etc., etc., dar fără indicatori de evaluare, că n-avem de unde ști dacă un proiect e mai bun ca altul, dacă suntem fata de la serviciu' tehnic cu studii de ingineria mediului pe care a căzut măgăreața să întocmească caietul ăla de sarcini, scriem și noi acolo ce au scris alții prin alte licitații, că tot nu e nimeni competent să ne controleze...

Un exemplu tipic pentru desconsiderarea completă a valorii unui proiect în economia globală a unei investiții ar fi recentul anunț despre Campusul Preuniversitar de pe fosta Bază Tursib. La o investiție de 21 milioane € (cât prevede Ghidul), tariful maxim oferit este de 28,000 €, adică 0,1% din valoarea construcțiilor...! Singurul criteriu: valoarea cea mai mică. Valoarea asta cu siguranță va fi cea mai mică - doar că e vorba de valoarea proiectului, a soluțiilor tehnice și estetice, a clădirilor la finalizarea lor...! Că doar nu-mi închipui că va veni vreun arhitect de calitate (...însoțit de toată echipa de 10-15 ingineri colaboratori, se înțelege...) care să lucreze niște ani buni pe banii ăștia la un ansamblu de clădiri de complexitatea celor propuse acolo...!

Un alt exemplu este tariful de proiectare oferit pentru licitația ”Proiectare și execuție înlocuire tâmplărie la clădirea Primăriei Sibiu”, unde la o valoare a lucrărilor de înlocuire/restaurare a tâmplăriei de aproape un milion €, proiectantul este creditat cu 2,000 €...! Deci, procentual 0,2% (...oricum, dublu ca la campusul preuniversitar...). La banii ăștia, zău că mai degrabă aș face șlefuirea, chituirea și vopsirea tîmplăriilor existente decât desenele lor, cu tot cu metodologia de restaurare, studiul istoric al tâmplăriei originale și câte și mai câte se cer la un asemenea proiect...

Exemplul recent la lansării concursului de arhitectură ”Regenerare urbană zona Pieței Cibin” (https://oar.archi/concursuri/oar/regenerarea-urbana-a-zonei-pietei-cibin/) poate fi un început benefic pentru atragerea unor minți inteligente și a unor arhitecți competenți. Clujul și Oradea au început mai de multișor aceste concursuri, care au dat rezultate notabile: campusuri universitare finanțate de UE, spitale județene plătite prin PNRR ș.a.m.d. Cred cu tărie că succesul acelor demersuri se datorează unor finanțări corecte ale acelor proiecte.

E de văzut dacă autoritățile publice locale (Primăria Sibiu, Consiliul Județean Sibiu) au înțeles că ”talentul costă”.

Om trăi ș-om vedea...

Foto principală: Piața Cibin, sursa Primăria Sibiu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Arh. Vladimir Grigorov