Butoiul de Aur s-a mutat în Piața Mare și se numește Lyra. Am fost și nu cred că o voi mai face

Închiderea Butoiului de Aur – cel despre care se spune că ar fi fost cel mai vechi local din România – a însemnat, de fapt, o decizie de afaceri: proprietarul a căutat un loc cu vad mai bun și l-a găsit în zona zero a Sibiului, adică în Piața Mare.

Restaurantul în care ”s-a transformat” Butoiul de Aur poartă numele Lyra și a fost deschis vinerea trecută în spațiul ocupat vremelnic de fast-food-ul Spartan, cel din piața din centrul Sibiului. Nu există, deocamdată, siglă, dar în fața intrării a fost mai întâi finalizată o terasă cu vreo 15 mese, în stilul acelorași șuri relativ sclipicioase pe care Primăria le permite a fi ridicate în tocmai cel mai pitoresc loc al comunității, adică în centrul istoric al orașului.

Am fost în noul Lyra chiar a doua zi de la deschidere, iar înăuntru mirosea a zugrăveală proaspătă și a tapițerie de scaune nouă. Spațiul nu are vreo tematică anume, fiind întunecat pe holul de acces. Nici în sala principală avantajul ferestrelor înalte nu are vreun efect îndelungat: la fel ca și în celelalte restaurante de acest fel, pe geamuri nu vezi peisajul Pieței Mari, ci plasticurile terasei sclipicioase.

Am ales să stăm înăuntru deoarece primăvara în continuare avea aere de iarnă, dar nici înăuntru atmosfera nu era una tocmai prietenoasă. Spațiul ori nu are încălzire, ori aceasta este insuficientă. Lucru acesta se vedea cel mai bine la ospătărița care cât timp am stat noi acolo nu s-a dezbrăcat defel de geacă.

La ora începutului de cină când am nimerit la Lyra eram singurii clienți și așa a rămas până la plecare. Meniul e compus din mâncăruri specifice zonei, ceea ce ar trebui să fie un plus. Adică ai zacuscă ori platouri țărănești, zame (de legume, văcuță ori ardelenească de porc), brânzeturi, cotlet de miel ori pastramă de berbecuț, vită, cocoșel de munte, ciolan ori limbă de vită. Și ceva mititei, trei feluri de pește (printre care somon și calamar), paste și salate.

Trebuia să îmi dau seama că nu totul este pus la punct în a doua zi de la deschiderea Lyrei din momentul în care tânăra ospătăriță m-a întrebat ce fel de garnitură doresc la biftec. Inițial am crezut că biftecul tartar din meniu va fi fiind vreun fel de experiment fusion, așa că am redeschis nedumerit meniul. ”Oricum pentru fiecare fel aveți inclusă și o garnitură, pe care o alegeți?”, a insistat, totuși, ospătărița. Într-un final ne-am înțeles că nu e nevoie de vreo garnitură.

Până la urmă, în răcoarea cu vedere la noua terasă din Piața Mare ne-am înțeles și asupra apei: eu cerusem ”la trei sferturi”, am primit ”la un sfert” și apoi am fost întrebat dacă mai doresc una.

În 20 de minute, biftecul ne-a fost adus la masă. Contextul cred că e important de precizat din acest moment: dintr-o eroare de sincronizare cu odrasla, nu mai mâncasem nimic de la un prânz timpuriu și frugal, prin urmare aveam, cum s-ar zice, o foame de lup. Așa stând lucrurile, n-am mai făcut nazuri că pâinea prăjită nu are unt alături sau – mai ales – că biftecul n-avea nicio urmă de culoare roșiatică sau roz, măcar, totul fiind destul de închis la culoare – de la ou, mă gândeam. Am trecut și peste aranjamentul sărăcăcios din farfurie și am purces, cu satisfacție, la degustarea preparatului. Apreciat și de o parte și de cealaltă a mesei, nu a fost rău. Și într-o cantitate atât de mare încât restul l-am cerut la pachet.

Biftec tartar la Lyra

”Ce să fac, că n-o gătat?”, se aude la un moment dat vocea ospătăriței, din spatele barului care are legătură la bucătărie. După câteva zeci de secunde aveam să îmi dau seama că întrebarea avea legătură cu faptul că noi încă întindeam la biftec: ospătăriței îi ieșiseră felurile principale de la bucătărie și nu știa cum să procedeze cu acestea. Până la urmă, precum la chinezi, ospătărița le-a adus să umple masa, făcând loc printre celelalte lucruri și întrebând dacă mai mâncăm din biftecul la care tocmai învârteam cu furculița.

Pulpă de căprioară cu sos cu ciuperci și lămâi, la Lyra

Pentru că îmi era ”o foame de lup”, după cum ziceam, și pentru că eram într-un restaurant tocmai deschis în zona zero a Sibiului, am gândit ca la felul principal să comand una din ”specialitățile casei”. Și am ales o pulpă de căprioară, promisă a fi gătită la cuptor, cu sos de ciuperci și lămâi. Aici a uitat ospătărița să mă mai întrebe de garnitură, dar a ales bucătarul niște cartofi la cuptor cu rozmarin.

Când am început să mănânc mi-am dat seama de unde ”graba” ospătăriței: preparatul meu era pe cale să se răcească, cel puțin pulpa de căprioară tăiată fâșii și-a cam stins temperatura care numai de ieșită de la cuptor nu părea. Și în ciuda dorinței mele de a-mi potoli foamea, n-am putut termina ceea ce aveam în farfurie: sosul prea acru, cu ciuperci, în combinație cu carnea ațoasă de căprioară nu a fost pe gustul meu. Am încercat să termin măcar cartofii. 

De partea cealaltă a mesei, copilul a vrut paste. Carbonara. Porție gătită ca pentru un cosaș, în sensul că mare. Cum copilul nu a terminat nici măcar o treime din porție, am cerut restul pentru acasă, unde aveam să-mi dau seama de ce a mâncat atât de puțin: sosul gros era cât se poate de gras.

Paste carbonara, la Lyra

Cum nu aveau la desert decât macaroane (cu brânză ori pesmet) sau griș cu lapte, am ales ultima variantă. O porție, la fel, imensă, și – tot precum celelalte preparate - fără pretenții la aranjarea în farfurie. Nimic deosebit, poate doar gemul de cireșe căpșuni extrem de dulce, drept pentru care și jumătate din desert a rămas în farfurie.

Griș cu lapte, la Lyra

”Dacă doriți să plătiți cu cardul, trebuie să veniți la bar”, mă anunță ospătărița. Ajuns lângă POS, aceasta mă mai informează că ”în acest local noi percepem acea taxă între cinci și 15%...”. Nu pricepeam despre ce taxă este vorba și nici ospătăriței nu-i vine explicația, decât după ce întreb dacă e vorba cumva de bacșiș. Zâmbește afirmativ, iar eu – fără să-mi explic de ce -, în loc să spun zero sau cinci, mă aud că răspund tâmp ”puneți zece”.

Așa am ajuns să plătesc pentru o cină în doi la noul restaurant din Piața Mare 220 de lei: 75 de lei pentru pulpa de căprioară, 48 de lei pentru biftecul tartar, 36 de lei pentru pastele carbonara, 18 lei pentru grișul cu lapte, 14 lei și nouă lei, pentru o sticlă de apă ”la trei sferturi”, respectiv la un sfert. Plus 20 de lei ”acea taxă”. Acasă, cățelul meu s-a arătat satisfăcut de paste și restul de biftec.

Hit and run

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de T.S.