Profesorul de matematică Martin Bottesch: Avem nevoie de o educație umanistă foarte serioasă. La noi e lăsată deoparte și nu e bine asta

La începutul lunii iunie 2023, cunoscutul profesor de matematică din Sibiu, fost președinte al Consiliului Județean Sibiu timp de două mandate, Martin Bottesch, și-a încheiat cariera la catedră. În luna septembrie va împlini 70 de ani. Zilele trecute Martin Bottesch ne-a acordat un amplu interviu.

În cadrul interviului am discutat despre sistemul de educație, despre care e cea mai mare amenințarea asupra școlii românești, despre comunitatea profesorilor de matematică, despre ce îi preocupă pe intelectuali astăzi în comparație cu cei din anii 1800. Dar și despre centrul de formare continuă a profesorilor de germană, despre ultimele proteste ale profesorilor, despre rolul FDGR în politica locală, precum și despre comunitatea de landleri din care face parte. Nu în ultimul rând, l-am întrebat care dintre proiectele finalizate în timpul mandatelor sale de președinte al CJ Sibiu contează astăzi cel mai mult pentru comunitate.

„Sunt profesor de matematică”

Dle Bottesch, presa locală vă descrie ca fiind cel mai modest ales pe care Sibiul l-a avut în ultimele decenii. Cum v-ați caracteriza dvs.?

În primul rând sunt profesor de matematică. Asta am fost cea mai mare parte din perioada activă și afară de asta am mai făcut și alte lucruri care consider că au fost importante și le-am făcut cu plăcere. Dar profesia de bază cred că este determinantă pentru identitatea ta. În rest, sunt politician al Forumului German, deci activez în acest domeniu imediat după 89, când a fost constituit Forumul German, atunci am devenit membru și am avut funcții de conducere mai tot timpul. Deci, sunt profesor de matematică, sunt german și activez în rândul organizației minorității naționale. Cam așa m-aș caracteriza. 

„Sistemul nostru trebuie îmbunătățit la bază”

Înainte de a începe interviul îmi spuneați că unii dintre elevii pe care i-ați avut la școală au potențial mare și că au toate șansele ca în viața lor profesională să ajungă foarte departe - cercetători cu performanță și recunoaștere. Ce ar trebui să se întâmple în sistemul de educație ca din școlile românești să iasă viitori laureați ai unor premii internaționale - Nobel sau Fields?

Una este să te ocupi de vârfuri pentru a obține performanțe deosebite și alta este să te ocupi în general de învățământ și de elevi. Și după părerea mea situația la noi ar trebui îmbunătățită începând de la general. Ar fi o greșeală să ne ocupăm numai de vârfuri sau în special de vârfuri, pentru că noi știm care sunt rezultatele unor studii făcute pe plan internațional și România nu stă prea bine, dacă se spune că avem un procent oarecare de oameni care sunt analfabeți funcționali, adică nu pot să nu pot folosească ceea ce au învățat la școală. Adică au învățat ceva, dar superficial. Unii au anunțat și foarte puțin. Deci, eu cred că la bază ar trebui să meargă mult mai bine. Dacă la bază merge mai bine, atunci și vârfurile sunt mai bune. Sistemul nostru trebuie îmbunătățit la bază. 

Care e sistemul ideal de educație, cum îl vedeți? 

Un sistem ideal probabil că nu există. Dar orice sistem poate fi îmbunătățit și cred că la noi prea puțin se pune accent pe a ști să utilizezi ceea ce înveți. Ai niște cunoștințe mai mult teoretice, se examinează așa cum știm și toate aceste examene, așa cum sunt, determină mult cum se procedează la școală, la clasă. Pentru că profesorii au tendința să pregătească pentru examene și atuncea ei se axează pe ceea ce se cere și cum se cere. Există mult formalism în ceea ce se învață. Mulți trec prin examene, știu atunci pe loc ce li se cere, mai târziu dacă îi întrebi nu mai știu, pentru că de fapt nu prea au fost interesați decât numai să teacă examenul. Cred că ar trebui să fie mai puțină materie și mai mult cu aplicații, cu înțelegere. Adică să pricepi mai bine ceea ce faci și de ce faci. 

Noi ar trebui să formăm niște atitudini. Dacă formăm atitudinea, atunci omul respectiv o să învețe multe și singur, pentru că are o direcție în care merge, știe ce vrea. Eu cunosc elevi și nu sunt puțini care la anumite materii doar nota să fie. În rest, de fapt nu-l interesează deloc, doar notă să fie și asta nu e bine.

Care credeți că e cea mai mare amenințare asupra școlii românești astăzi? Cum a-ți formula-o? 

Eu cred că cea mai mare este un deficit de cadre didactice bine pregătite. Știm că salariile în învățământ sunt cum sunt. A fost și greva. Dar cred că o grevă nu rezolvă situația în general. Situația ar trebui rezolvată pe o perioadă mai lungă. Salariile ar trebui să fie măcar ceva peste media salariilor în general. Și să fie, totuși, învățământul atractiv și din acest punct de vedere. Când am fost eu tânăr, profesia de dascăl era una încă bine văzută. S-au dus elevi buni care au vrut să devină dascăli. Acum observăm că elevii buni se duc tot spre alte domenii. Din ultimele generații pe care le-am avut, cei mai buni s-au dus fie spre informatică, spre medicină, spre inginerie și alte domenii, dar niciunul dintre cei care au fost foarte buni nu vrea să devină dascăl. Cred că asta este o amenințare. Dacă nu mai este râvnită profesia de dascăl, vom avea și puțini, și rău pregătiți. 

Tinerii caută banii și confortul. 

Sigur că nu poți să-i atragi fără bani. Mulți sunt din familii care au un venit mult mai bun decât avem noi ca dascăli și atunci ei sunt altfel influențați - de ce se să devină dascăl, dacă are alte posibilități, mult mai bune. Și asta pentru școală nu este bine deloc. 

În ultimii ani s-a tot vorbit despre excluderea sau restrângerea numărului de ore pentru anumite discipline: limba latină, geografia etc. Ce părere aveți despre acest lucru?

E clar că nu poți să spui să fie foarte multe ore, să faci de toate, pentru că nu e posibil ca elevul să reziste la toate. Până la urmă, trebuie să fie un număr rezonabil de ore pe săptămână, asta este clar. Ce trebuie să fie acolo, este o discuție care nu cred că se lămurește în câteva cuvinte. 

Dacă mă întrebați dacă latina este importantă, când am fost elev am zis că nu e importantă. Pe urmă, când am început să umblu și în arhive și să caut documente mai vechi, atunci am văzut că de fapt ar fi fost importantă pentru mine și alții care studiază medicină și alte domenii în care se folosește. Cred că ar trebui în anumite profiluri să fie și latina și să fie și alte materii care nu sunt sau nu duc spre științele exacte. Dar aici trebuie o diversitate a profilurilor în școală. Deci, trebuie să existe profiluri în care se face și o educație umanistă foarte serioasă. La noi cea umanistă e lăsată mai deoparte și nu este bine asta. 

De ce nu e bine? 

Adică nu poate pe unele să le învețe foarte mult, dar cred că e bine să fie o diversitate de opțiuni pentru elevi ca să poată să meargă pe o cală și pe alta.

„Severitatea nu este bună, dar corectitudine trebuie să fie”

Din acest an, exmatriculare a devenit interzisă. Deși și până acum aceasta era o excepție – spre exemplu, în județul Sibiu, conform datelor IȘJ, coeficientul e de 1%. În cazul repetenților, situația la fel e aproape ideală – rata e aproximativ de 10%. Profesorii nu-și permit sau nu vor să-i lase repetenți pe acei elevi care nu vor să învețe sau urăsc școala?

Depinde de școală și depinde de profesori. Oricum, să dai note de trecere acolo unde nu sunt cunoștințe nu este corect. Până la urmă, dăunează școlii și societății în general. Ar trebui o evaluare corectă la toate școlile și sigur că unii atuncea nu o să ajungă până în ultima clasă. Dar așa a fost și în alte vremuri așa. Deci, nu ar fi ceva nou. Decât să duci elevii care nu vor sau din anumite motive nu lucrează, nu învață, ar trebui totuși pus niște etaloane, să fie clar că asta este necesar ca să poți să promovezi clasa și promovează cei care au aceste cunoștințe și depinderi.

„Nota 2 ne strică statistică”. Acesta e modul de gândire în școli?

Da, cam așa este. Eu nu sunt pentru severitate, dar pentru corectitudine. Severitatea nu este bună, dar corectitudinea trebuie să existe.

Până la urmă, a lăsa repetent poate fi singura și cea mai sinceră metodă de a determina omul să facă ceva în viața asta.

În anumite situații ar trebui să nu fie promovat. Nu spun acuma să sărim calul și să rămână repetenți jumătate, dar... 

Să fim sinceri. Putem spune că sistemul de educație nu-i sincer? 

Să spunem lucrurile cum sunt și să dăm notele așa cum sunt pregătiți elevii, nu altfel. 

„Cândva era de la sine înțeles că cei care nu sunt pregătiți nu trec [în clasa următoare], dar acum nu mai este de la sine înțeles asta”

Dar, totodată, are profesorul aceste instrumente? Și a cui e vina că nu se întâmplă asta?

Instrumentul notelor îl are. Dar a cui e vina e greu de spus. Eu cred că asta a început înainte de 89 – eu eram profesor și atunci. Atunci era tendința asta: să se facă școală din ce în ce mai multă, să treacă din ce în ce mai mulți și de atunci au început notele să nu mai fie note. Asta nu s-a întâmplat dintr-o dată. Cred că și pe urmă a evoluat această situație, că s-au dat note de trecere și acolo unde nu era cazul. Chiar recent am avut o întâlnire de 25 de ani cu absolvenți; au fost scoase cataloagele și colegii s-au uitat pe ce note s-au dat acum 25 de ani. Constatarea era că erau note mai mici decât acum, cu toate că elevii nu erau mai slabi decât elevii de acum. Înseamnă că în 25 de ani s-a ajuns să se dea note din ce în ce mai mari, cu toate că elevii cam tot așa sunt cum au fost. 

De ce s-a întâmplat asta? Cine și unde trebuie să intervină?

Cred că ar trebui să existe o cerință generală, să fie și prin inspectorate făcută cunoscută și prin direcțiunile școlilor, ca evaluarea să fie corectă. O dată, ar trebui chiar de la cel mai înalt nivel să există cerința asta și pe urmă să transpui în jos până la dascăl și ca să fie convins că așa este bine. Nu se poate ajunge imediat la acest lucru. Cândva era de la sine înțeles că cei care nu sunt pregătiți nu trec [în clasa următoare], dar acum nu mai este de la sine înțeles asta. Și pentru mulți e mai comod să nu lase corigenți, nu lasă repetenți, el n-are probleme, lucrurile merg înainte, dar nu merg bine. Deci, sigur este și ceva uman: de ce să-și facă probleme, dacă poate și fără. Dar cerința ar trebui să existe la nivelul conducerilor școlii, la nivelul inspectoratelor și la nivelul ministerului până la urmă. 

Adică trebuie o intervenție a statului, o reformă.

O optică. Optica ar trebui să fie schimbată.

Pentru că n-am putea considera acest lucru și un pericol pentru stat? Că „omul trebuie să fie mulțumit și de ceea îl promovăm”, pentru că dacă îl exmatriculăm sau îl lăsăm repetent... 

Exmatricularea e deja altceva. Cred că nu este bună și dacă totuși un elev trebuie să părăsească o școală, atunci trebuie să intre în altă școală. Să nu rămână în afara școlii, asta nu ar fi bine deloc. Deci, dacă nu este bun de liceu, atunci poate e bun de o școală profesională, dar undeva trebuie să fie. 

Da, îi oferi alte traiectorii educaționale. Dar asta cum ar trebui să se întâmple? Pentru că nu poți s-o faci printr-un ordin la inspectorat – e o problemă la nivel național.

Școlile profesionale ar trebui să crească în importanță. Acuma tendința la noi este că toată lumea vrea să aibă studii, toată lumea vrea să aibă posturi foarte bune, dar pentru asta să faci cât mai puțin - nu se poate asta. Școlile profesionale sunt importante și aici există un sistem care a început la noi să funcționeze în unele orașe, inclusiv la Sibiu, care există în Germania – așa-numitul sistem dual, în care elevul face și practică într-o întreprindere, dar merge și la școală. El efectiv învață meseria în timp ce face școala și după aceea de multe ori se și asigură de către întreprinderea respectiv un loc de muncă. Cred că acest sistem ar trebui extins, nu generalizat, pentru că dacă un lucru se generalizează, există pericolul ca pe undeva să nu funcționeze bine, dar extins oricum. 

Pe de altă parte avem și părinții care au simțit gustul acesta al posibilității că pot interveni în școală, că pot să protesteze în fața unui profesor: de ce-l impuneți pe copilul meu să facă asta etc. Cum poate să le fie luat acest drept?

Faptul că părinții au ceva de spus în școală nu este rău. Școala nu este numai a elevilor și a profesorilor, ci și a părinților. Deci, ei ar trebui și trebuie să aibă un cuvânt de spus. Desigur, nu în modul acesta în care să-l ia pe profesor la rost, de ce ai dat nota asta și de ce ai făcut asta? Părerea lor trebuie să conteze în lucruri generale, cum să meargă școala în general și nu punctual, de ce ai făcut asta cu copilul meu etc. 

„Profesorul are această autoritate și competență ca să evalueze elevul și să decidă dacă trece sau nu trece (clasa)”

Da, să se intereseze de ce se întâmplă în școală și cu copilul lui, dar mă refer la intervenția în procesul educațional.

Profesorul este competent ca să decidă ce metode alege și pe ce dă note ș.a.m.d. Și atunci trebuie să aibă libertatea asta ca să decidă, nu poate să fie determinat de părinți ce să facă sau ce să nu facă.

Dar dvs. le-ați încredința profesorilor actuali această putere? De a lăsa repetent un elev care nu cunoaște și nu vrea să știe, de a-l redirecționa către un alt domeniu - dacă tu vrei să fii economist, dar nu însușești matematica, n-ai cum să ajungi acolo.

Eu cred că nu mai trebuie încredințată. Trebuie doar practica schimbată, pentru că în mod teoretic, profesor poate să evalueze corect și să lase elevul repetent, corigent. Nu se întâmplă nu pentru că profesorul nu are posibilitatea. Nu se întâmplă, pentru că s-a încetățenit o anumită practică și o anumită atitudine și nu se face. 

Pe de altă parte, părinții ar putea să zică, arătând spre un profesor tânăr, de exemplu, „cine e el să decidă să-mi lase copilul repetent?” 

Da, dar asta este școala și asta este sistemul de învățământ. Deci, profesorul poate să decidă. El are această autoritate și competență ca să evalueze elevul și să decidă dacă trece sau nu trece (clasa). Sigur că părinții pot să aibă fel și fel de păreri, însă de fapt așa este sistemul.

De părinți depinde mult conduita elevilor. Dacă părinții sunt interesați de școală și îndeamnă elevii, se ocupă de ei, în sensul că îi întreabă să vadă ce progrese au sau nu au, atunci e altceva decât la cei care nu sunt interesați.

Da, sigur, totul contează: ce discută părintele cu copilul său acasă la un ceai sau unde își petrec timpul liber. 

Sunt părinți care motivează și absențele elevilor chiar dacă nu era cazul să fi absentat. Unii chiar îi susțin în a absenta, pentru că, mă rog, așa consideră ei. Sau sunt influențați de elevi care spun că nu are sens să se ducă la o disciplină sau alta. Deci, există părinți care acceptă ca elevii să nu meargă regulat la școală și trimit atunci motive fie de la medic, fie scrise... Dar, totuși, la școala în care am activat acestea au fost cazuri de excepție, pentru că cei mai mulți părinți au fost interesați și nu mă plâng de elevii de la școala la care am fost.

La nivel general, vorbim și de un pericol și pentru societate, la care contribuie toți. Pentru că dacă tânărul se deprinde de mic că în școală va obține oricum nota de trecere și va ajunge unde are nevoie, așa și în societate o să fie deprins cu ideea asta de a primi ceea ce alții deja au primit, dar minimizându-și eforturile.

Dar asta este omul - încearcă să primească mult prin eforturi minime. Tot timpul era așa. Aici nu putem schimba lucrurile, dar putem să împiedicăm ca să primească mult cu eforturi minime - asta putem să facem. 

Da, și cel mai complicat e să aflăm cum... să cultivăm în om simțul responsabilității față de alt om. 

Nu va fi ușor să revii la un sistem normal unde contează ceea ce poți să faci. La o gândire normală, la o atitudine normală. 

Cum vedeți faptul că mulți tineri ies dezorientați din școală, nu știu încotro s-o ia? Îi ajută profesorii să caute răspunsuri la întrebările „tu pentru ce trăiești?”, „ce dorești?” etc...?

Eu zic că unul din cele mai importante lucruri este ca un dascăl să explice de ce se face asta și asta; nu că așa scrie în program, așa scrie în manual și asta facem. Deci, să explice de ce se face, pentru ce este util și să creeze o motivație la elev pentru a face aceste lucruri - asta este cel mai important.

Sigur, eu ca profesor de matematică puteam să predau ecuațiile și integralele și toate care sunt acolo, dar eu am tot revenit asupra lor: de ce facem noi asta, ce învățăm aici, ce se poate face, dacă știi asta, atunci ce poți să faci, unde poți să folosești etc. Sigur că nu tot se acceptă și nu toți sunt atenți, dar dacă tot revii asupra motivației, atunci până la urmă tot o bună parte înțelege că e bun ceea ce se face acolo în general.

Acuma eu nu vreau să vorbesc de alții, dar știu cum e la matematică. Toată lumea are un mobil în ziua de astăzi și îl folosește, dar cei mai mulți nu se gândesc că acolo e foarte multă matematică. Înainte de a ajunge să stăpânești aceste procese și tehnologia care e folosită acolo, acolo e foarte multă matematică. Acesta e un mod de a le explica. Dar și lucruri mult mai simple - curentul electric. Toată lumea apasă pe butoane, pe întrerupătoare și dă drumul la un aparat, dar ca să știi cum funcționează curentul alternativ nu poți fără matematică. Ca profesor de matematică ai așa de multe posibilități ca să explici pentru ce faci un lucru.

Ce trebuie făcut pentru a crea o școală bună în România? 

În primul rând, trebuie pus accent pe pregătirea personalului didactic. Pentru asta trebuie creată și motivația, ca cineva să vrea să devină profesor, să meargă la școlile respective, la facultățile respective. Deci, trebuie început cu o finanțare adecvată și constantă a învățământului. Abia după decenii se pot vedea rezultate. Nu poți să vezi rezultat imediat dacă într-un an mărești salariile și gata. Și atunci acești profesori trebuie să fie pregătiți în spiritul unei corectitudini în tot ceea ce fac în muncă, în evaluare, în lucrul cu elevii. Cred că trebuie început cu pregătirea profesorilor.

În ultimii ani s-au mărit salariile pentru judecători, pentru deputați se majorează oricând fără nicio problemă. Dar de ce nu se poate proceda așa cu profesorii, pentru a decide problema motivațională?

Cei care sunt la guvernare aici se lovesc de faptul că profesorii sunt mulți și o majorare la profesori înseamnă fonduri serioase. Dar pe undeva se tot vorbește de procentele care ar trebui alocate din bugetul național pentru educație și nu se ajunge niciodată la procentul respectiv. Sunt state care alocă un procent mai mare decât e prevăzut la noi - Finlanda, spre exemplu. 

Și de ce credeți că e așa de greu să facem chestia asta, să acordăm o atenție mai mare Educației?

Fără o voință politică nu se poate. Și pentru asta politicienii trebuie să înțeleagă importanța învățământului și s-o înțeleagă temeinic, nu superficial, pentru că toată lumea spune că învățământul e important, dar să înțeleagă că trebuie să facă ceva și că trebuie făcut un sacrificiu pentru ca să devină mai bun. 

Dacă nu s-au adoptat aceste decizii, nu se alocă un procent mai mare educației, înseamnă asta că (politicienii) nu înțeleg faptul că Educația e importantă? Doar nu vorbim în limbi diferite cu ei.

Ar trebui să nu fie alte interese mai importante. Sigur, politicienii și partidele au fel și fel de interese. Vor să dezvolte una, vor să dezvolte alta. Și nu poți să le rezolvi pe toate, că nu ai fonduri suficiente și atunci pui mai mult accent pe ceva și rămâne altceva la urmă. Dar pentru învățământ trebuie să existe un interes constant, pe timp îndelungat. Deci, din partea politicienilor trebuie să fie făcuți acești pași în timp. 

Revenind la matematică, cum e societatea profesorilor de matematică din România?

Noi, profesorii de matematică de la Sibiu ne cunoaștem și ceea ce a fost foarte bun la Sibiu a fost un cerc al profesorilor de matematică în care ne întâlneam și discutam probleme de matematică, subiecte din Gazeta Matematică sau alte teme. A fost un lucru foarte bun să te întâlnești cu colegii și să discuți. Pandemia a făcut ca acest lucru să se întrerupă. Sper să se reia, este un lucru foarte bun.

Profesorii de matematică se cunosc și cu ocazia olimpiadelor. Gazeta Matematică este foarte importantă – și pentru elevi, nu numai pentru profesori. Ea apare regulat.

Dvs. vă considerați mai mult matematician sau pedagog?

Eu mă consider pedagog-matematician. Da, sigur că matematica școlară și didactica matematică au stat în centrul atenției. Și ceea ce am publicat a fost din domeniul acesta, care are legătură cu școala. 

„Preocupările intelectualilor sunt astăzi mult mai individualizate decât în 1800”

În cercetarea dvs. „Lucrări de matematică apărute la Sibiu în jurul anului 1800” (2005) – aveți un capitol despre „tezele” prezentate de doi matematicieni sibieni, Johannes Binder și Valentin Woner. Acestea nu erau legate, în general, de matematică, ci conțineau afirmații, în general filozofice, probabil controversate la vremea respectivă. O să citez câteva:

- „Dorința de a lua hotărâri după bunul plac, fără o matură înălțare a gândirii, este în mod necesar urmarea unei lacune în cunoaștere și în instruire” (Binder, teza 1);

- „Buna judecată este adeseori indusă în eroare de naivitate” (Binder, teza 9);

- „Nici un om nu a dobândit vreodată virtutea absolută” (Wonner, teza 3) etc.

Alte teze sunt despre condiția omului în relația cu ceilalți oameni sau cu Dumnezeu, altădată e despre utilitatea disputelor publice, fiind citat Cicero. Tezele respective aruncă o lumină asupra universului de gândire al intelectualității sibiene din acele vremuri. Care sunt preocupările intelectualității sibiene astăzi?

Acuma sunt mult mai diversificate decât atunci. Dacă vorbești de intelectualii sibieni, trebuie să vedem la ce domenii ne referim. Sunt atâtea domenii în care lucrează intelectuali, nu poți să dai verdict; e mai ușor să vorbești despre vremea aceea când intelectualii erau concentrați în câteva licee, atunci se numeau gimnazii. Unii erau preoți, alții – profesori, dar nu erau așa multe profesii intelectuale ca astăzi. 

Să rămânem la matematică. 

Eu am cunoscut și cunosc matematicieni și profesori de matematică pasionați la Sibiu. Este un lucru foarte bun și cred că este și necesar. Dacă nu ar fi plăcerea și pasiunea de a lucra într-un domeniu n-ai cum să transmiți așa ceva la elev.

Cine se ocupă mai mult de matematică, vede și frumusețea acestei discipline, acestei științe și dintre profesori sunt care văd frumusețe matematicii și care se ocupă și în timpul liber de matematică. 

În ceea ce privește preocupările din afara matematicii, astăzi eu zic că e mult mai individualizat. Atunci intelectualii aveau o formație umanistă în primul rând. Deci, cunoșteau și filozofii clasici și antici, cunoșteau limba latină, au învățat și limba greacă la școală. Deci, aveau o altfel de formație. Pe când astăzi, în afară de faptul că cineva e pasionat de matematică, depinde de persoana respectivă. Eu tot susțin că trebuie să faci și altceva. E foarte bine să fii profesor, e foarte bine să fii matematician, dar e bine și chiar necesar pentru echilibrul tău sufletesc să faci și altceva. Unii citesc lucrări istorice - este domeniul meu, mă preocupă istoria -, alții se ocupă de altceva.

Centrul pentru formarea continuă în limba germană la Mediaș

În 1998, ați înființat Centrul pentru formarea continuă în limba germană la Mediaș, pe care l-ați condus până în 2004. Este singura instituție de stat din țara noastră responsabilă de formarea continuă a profesorilor care predau în limba germană.

Aici o corecție: nu eu l-am înființat. Este o instituție a Ministerului Educației Naționale. A fost înființat printr-un ordin al ministrului Educației Naționale. Ceea ce am făcut noi, am insistat să se înființeze un asemenea centru. Domnul ministru Marga (Andrei Marga, ministru al Educației în perioada 1997-2000 – n.n.), care l-a înființat a fost al treilea ministru la care noi am umblat cu această chestiune, să lămurim că trebuie să existe un centru de formare continuă în limba germană. Domnul ministru a fost foarte deschis și l-a și înființat printr-un ordin și un an mai târziu a fost încă o dată, printr-o hotărâre a guvernului, reînființat sau pus pe baze mai solide. Acest centru este pentru toți profesorii și învățătorii și educatoarele care predau în limba germană în toată România. Și pentru cei care predau limba germană ca limbă străină.

Ziceți că abia al treilea ministru a răspuns propunerii de înființare a acestui centru. Câți ani ați făcut drumuri la minister cu acest subiect?

Păi, după 90. Noi mergeam acolo, de fapt, din partea Forumului German, ca să se facă ceva pentru formarea continuă a profesorilor. Nu știam la început că exact așa va fi centrul acesta, dar a fost bine ce s-a făcut. Pentru asta am umblat – să se găsească niște forme. Am făcut și noi propuneri, ca să fie în cadrul inspectoratelor sau la Casă Corpului Didactic. Dar la dl. Marga când am mers, dumnealui a înțeles situația și l-a înființat în 1998. Deci, forma actuală a Centrului este de fapt creația domnului ministru. 

Dar cum v-a venit ideea, de unde a pornit necesitatea asta de a înființa un centru de pregătire? Problema lipsei cadrelor didactice era de atunci? 

Era, o dată, problema lipsei cadrelor didactice, dar a fost foarte clar că trebuie să existe forme de perfecționare, forme de formare continuă a personalului în limba în care se predă, pentru că cei care vorbeau limba germană ca limbă maternă au plecat foarte mulți în anii 90. Și atunci cei care au venit, unii au vorbit germana pe care au învățat-o la școală, dar asta trebuia îmbunătățită și atunci formarea continuă era clar că trebuie să fie făcută în limba în care se predă. Asta a fost ideea. Și cum funcționează asemenea instituții de formare am văzut în Germania. În anii 90 am fost în Germania, și eu, și alții atunci, și am participat la cursuri de formare în astfel de centre de formare.

Urmăriți activitatea centrului în prezent, cum o vedeți?

Centrul funcționează. Au trecut 25 de ani de atunci – e foarte important pentru învățământul în limba germană în toată țară. Nu are mult personal - formatori sunt vreo șase-șapte și pentru toată țara este destul de puțin. Problema este că nu toți profesorii pot să se deplaseze la Mediaș sau la Sibiu ca să vină la formare. Sunt costuri. Și atunci, formatorii se deplasează la Timișoara, la București și în alte centre unde sunt mai mulți profesori care se strâng pentru o anumită zonă.

Cum vedeți calitatea profesorilor instruiți acolo?

Cursurile sunt bune. Centrul acesta a făcut o treabă foarte bună. Vorbesc de toată perioadă, nu doar de cei 6 ani cât am fost eu acolo. Cunosc că cei care sunt formatori acolo s-au specializat foarte mult, au participat și ei la alte formări, inclusiv în străinătate.

Cine sunt formatorii din cadrul Centrului de la Mediaș?

Este o doamnă pentru învățământul preșcolar, una pentru învățământul primar; este un profesor pentru ciclul gimnazial-liceal, pentru diferite materii în afară de germană; sunt trei formatori pentru obiectul germană și mai este directorul. 

Câți profesori care predau în limba germană sunt în toată România?

Sunt în jur de 700 pentru școală și mai sunt vreo 200-300 educatoare. 

Dar de ce la Mediaș a fost înființat acest centru?

Pentru că acolo a existat un spațiu care putea să găzduiască acest centru. În centrul Mediașului a fost renovată o clădire mai mare cu fonduri din Germania – este o clădire a orașului, dar administrată de Forumul German și am spus că noi avem posibilitatea să găzduim acest centru. Respectiv, exista spațiul necesar. Acest centru are birou la Sibiu și la Timișoara. 

Cum vedeți viitorul matematicii cu predare în limba germană la Sibiu?

Problema este dacă există cadre didactice care să predea. Deficitul este foarte serios. Eu am plecat acuma de la școală și deocamdată nu este cine să vină în locul meu să predea în limba germană. Eu sper să se găsească, dar în momentul acesta nu știu cine va preda la toamnă.

Adică e sub semnul întrebării dacă de la toamnă se va studia matematica la Brukenthal?

Nu. Matematică se studiază în mod sigur la Brukenthal. Se studiază parțial în germană, pentru că există profesori care predau - că n-am fost eu singurul, sunt trei la liceu și trei la gimnaziu. Dar nu mai predau toți în germană, pentru că și din profesorii existenți unii deja predau în română pentru că nu a fost cine să predea în germană. Deci, asta e cea mai mare problemă - existența cadrelor didactice care să cunoască limba germană pentru matematică, fizică, chimie ș.a.m.d.

Am înțeles. Dar în celelalte județe cum e situația? 

În celelalte județe situația este asemănătoare. Cu cât orașul e mai mare, cu atât se găsesc mai ușor oameni. Brașovul are un liceu în limba germană, Clujul are o secție în limba germană. La Sibiu, teoretic, ar trebui să se găsească mai ușor, că sunt mai mulți vorbitor aici, dar nu se găsesc ușor. 

„Colegii care au fost în grevă au avut dreptate”

Ați urmărit protestele recente ale profesorilor. Care au fost gândurile dvs. în acele zile? 

Eu zic că au avut dreptate colegii, pentru că noi toți știm cât a fost inflația anul trecut și mărirea de care s-a vorbit la începutul anului n-a fost deloc așa: că s-a zis până la 12% sau cât a fost și apoi în realitatea erau 2-3%. Deci, nu a fost în niciun raport cu inflația. Așa că au avut dreptate colegii ca să facă greva. 

După cele 3 săptămâni de protest, care ar fi mesajul profesorului Martin Bottesch către profesorul Klaus Iohannis?

(zâmbește) Nu trimit un mesaj profesorului Klaus Iohannis, că nu de dânsul depinde în primul rând finanțarea învățământului; asta depinde de guvern. Dar cred că va avea înțelegere și Klaus Iohannis că învățământul trebuie să fie corect finanțat.

„FDGR va avea candidat la Primărie”

Cât de important credeți că va fi rolul FDGR în politica locală și cea națională după anul electoral 2024? 

În politica locală eu cred că FDCR va juca un rol în continuare și dacă va fi alt primar. Având în vedere că de peste 20 de ani Sibiul a avut un primar din rândul minorității germane, zic că a fost un lucru benefic pentru Sibiu și se văd multe realizări în oraș. Cred că de aceea populația va sprijini în continuare și FDGR-ul.

Credeți că Astrid Fodor ar trebui să candideze pentru încă un mandat?

Asta e alegerea dumneaei.

Are FDGR candidați în cazul în care nu va candida?

FDGR va avea candidat. Deocamdată noi nu dăm nume, pentru că asta se va da la momentul potrivit. Asta înseamnă că FDGR își dorește în continuare să contribuie la dezvoltarea orașului pe planul politicii locale. 

Și dacă Astrid Fodor va decide să candideze, e exclusă înaintarea altei candidaturi din partea FDGR? 

Aici nu mă exprim. 

„Mie mi-a fost drag proiectul Bibliotecii Județene, dar Aeroportul rămâne cel mai important”

Ați fost președinte al Consiliului Județean în două mandate. Care dintre proiectele finalizate în timpul mandatelor dvs. - de la preluarea spitalelor, sediu nou de Bibliotecă sau Aeroport - considerați că a contat și contează cel mai mult pentru comunitate? 

Cel mai mult contează Aeroportul. Toate proiectele au fost importante pentru dezvoltare, dar cel mai important a fost în mod sigur Aeroportul. Au fost alte proiecte dragi. Mie, spre exemplu, mi-a fost drag proiectul Bibliotecii Județene, dar asta e pentru profesia mea. Aeroportul rămâne cel mai important. 

Ce vă amintiți cu plăcere din acea perioadă? 

Când vezi că avansează lucrurile, fie la drumuri județene, fie la Aeroport, că ai reușit să termini un pod undeva etc., că iese ceva bun – am avut multe momente când m-am bucurat că am reușit să terminăm un proiect. 

Dar ce regretați cel mai mult? Este vreo decizie pe care n-ați fi vrut să o luați sau pe care trebuia să o luați și n-ați luat-o? 

Nu, de fapt nu regret. Chiar nu am motiv să regret ceva că am făcut sau că n-am făcut. A fost o perioadă de dezvoltare generală atunci în țară, după 2000; au fost oportunități și eu zic că am folosit oportunitățile care erau și ne-am orientat bine că am pus accent de la bun început pe dezvoltarea Aeroportului. 

În prezent în ce direcții credeți că ar trebui să se aloce fonduri cu prioritate?

Eu cred că proiectul Spitalului Județean este la ora actuală cel mai important. Acela, dacă s-ar realiza într-un viitor apropiat, ar fi un mare pas înainte. 

Au fost câteva incertitudini la sfârșitul anului trecut, legat de finanțarea acestui proiect. Dvs. ce ați face diferit dacă ați fi astăzi președintele Consiliul Județean Sibiu? 

(zâmbește) Nu răspund aici, pentru că în primul rând nu mai sunt chiar așa în temă cu toate. Nemaifiind consilier județean, cunosc în mare ce se întâmplă, dar nu cunosc așa de bine totul.

V-ați mai dori să fiți consilier județean? 

Nu. Eu am renunțat să mai candidez ultima dată. Probabil aș fi în continuare consilier, dacă aș accepta să fiu pe listă, dar am zis că o perioadă trebuie să se și termine. A început, trebuie să se și termine, trebuie să vină alții mai tineri, să continue, să facă ei. 

Dvs. faceți parte din comunitatea landlerilor din Sibiu. Ați avut gânduri la începutul anilor 90 sau posibilitatea de a emigra? 

Da, împreună cu soția ne-am gândit la această posibilitate în 90 și în 91, dar am zis că nu este bine să ne grăbim, mai stăm. De fapt, eu eram deja implicat atunci în structurile Forumului German, eram președinte la Sebeș. Și am zis că acuma sunt alte posibilități în România, merită să vedem, să nu plecăm imediat. După 92, când am venit la Sibiu, emigrarea nu a mai fost o temă. Atunci am zis că avem ce face, avem de lucru și avem și ce ne trebuie. Nu trebuie să emigrăm. Deci, începând cu 1992 nu ne-am mai pus această întrebare.

Câți landleri mai sunt astăzi în zona Sibiului?

Între 100 și 200. În Cristian, Turnișor și Apoldu de Sus. 

Astăzi cum are loc relația comunității cu statul austriac?

Relații au existat și de fapt mai există și acum. Fiecare ambasador austriac, când vine în țară, vine și aici, la comunitatea de landleri. Deci, Austria știe oficial de landleri și oficialitățile cunosc situația lor. Sigur, landlerii au fost deportați împotriva voinței lor, din motive religioase. Austria își recunoaște „vina” de atunci și e interesată de soarta lor (Primele deportări au avut loc în 1734-37 în timpul domniei lui Carol al VI-lea, ele fiind urmate de altele, dispuse de către Maria Theresia mai ales între 1752 și 1757, sporadic însă chiar până în 1776. În total au fost deportați în Transilvania de sud aproximativ 4000 de evanghelici austrieci, majoritatea din Austria Superioară - sursa)

Cum are loc dialogul? Când vine un ambasador ce vă promite, ce îi cereți? 

Acum nu se mai pune problema de finanțare. A existat o susținere pe partea învățământului și anume, pe de o parte au fost trimise cadre didactice la Apoldul de Sus din Austria, pe de altă parte s-au făcut acțiuni de vacanță pentru elevii din aceste școli - toți care erau la secția germană în localitățile respective au avut posibilitatea să meargă în vacanță în Austria, au fost cazați în familie și au petrecut acolo 2 săptămâni. A existat și un sprijin social, în sensul că mulți sunt bătrâni. În aceste două domenii a existat un sprijin - în cel al școlii și cel social.

Apropo, ce părere ați avut atunci când Austria a votat împotriva aderării României la spațiul Schengen? 

Am fost supărat, nu am văzut o justificare reală. Mă rog, așa au reacționat ei, am văzut cum au motivat, dar nu am acceptat motivele acelea pe care le-au invocat. 

Ați finalizat cariera de profesor. Cu ce doriți să vă ocupați acum? 

Chiar acum, mă ocup să scot Monografia Apoldului de Sus în limba română, care a apărut în limba germană în 2011. Mai am de făcut niște corecturi. O bună parte am actualizat, adică am adus până la actualitate multe lucruri. Într-o lună și jumătate va fi tipărită. 

Deocamdată, am lucrări practice; trebuie să mă ocup de casă, de alte lucruri practice. O să mă mai ocup și de matematică, că îmi place, o să mă mai ocup și de istorie, că-mi place. 

„Faceți și altceva, decât să predați” a fost îndemnul dvs. dat colegilor la încheierea carierei de profesor. De ce acest sfat?

Pentru că am constatat asta - e foarte important să faci și altceva pentru dezvoltarea ta proprie, pentru cunoaștere. Nu e bine să mergi pe un făgaș îngust. Altfel vezi viața, alte posibilități ai să faci ceva dacă te ocupi și de alte lucruri. Nu trebuia să devin președintele CJ Sibiu ca să constat asta. Am constatat-o deja înainte, activând la Forumul German, care era în afara învățământului. Am constatat că, de fapt, eu lucrez, dar am și un beneficiu prin faptul că lucrez altceva. Am cunoscut multă lume, am avut un beneficiu de cunoaștere, de viziune: deci, altfel vezi viață dacă te ocupi și de alte lucruri.

Vă mulțumim pentru interviu.

Fotografii de Silvana Armat

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ion Surdu

Redactor