Fostul director al Agriculturii sibiene și-a lansat o carte de memorii. Finalul: cum 700 de specialiști sibieni au rămas, rapid, pe drumuri

Câteva zeci de sibieni au asistat la lansarea cărții „Între bătaia vântului și rodul pământului. Poveștile unui agronom”, scrisă de Gheorghe Budrală, cel care – printre altele – a ocupat și funcția de director executiv al Direcției Agricole Sibiu.

„Am fost prima care a citit cartea sub forma de manuscris, după dorința lui Gheorghiță: «vezi și tu ce-i cu asta». Nici nu cred că știa că va fi vorba de o carte”, și-a început cercetătoarea Mihaela Miroiu prezentarea cărții lui Budrală. Volumul „Între bătaia vântului și rodul pământului” a fost lansat în cadrul ediției de la Sibiu a Târgului ”Gaudeamus”, în după-amiaza zilei de sâmbătă.

Cartea publicată la editura Tritonic este o parte a literaturii de sertar din veacul trecut, apreciază Mihaela Miroiu, care caracterizează textele inginerului agronom născut în Jina drept „o experiență cu totul extraordinară”.

„Există niște scene colosale, care par aproape extrase din Márquez, din «Un veac de singurătate». Toată povestea este a unui om care, ca și alții, a fost sub vremi și împotriva lor, iar când a avut o câtime de libertate a fost înaintea lor. Este cartea unui Don Quijote, mai modern, aflat în mijlocul unor oameni care nu puteau să trăiască decât furând. Oameni care își foloseau imaginația cum să trișeze recolta: veneau cu damigene cu apă și plecau cu ele pline cu grâu. Erau o mie de metode de trișare, oamenii învățau, de fapt, metode de supraviețuire. Nu era vina lor și atunci Don Quijote al nostru a reorganizat redistribuirea resurselor astfel încât să rămână ceva și oamenilor. Bineînțeles, redistribuirea era ascunsă. Un fel de haiduc modern”, a descris Mihaela Miroiu o parte din valențele cărții.

Zeci de persoane au asistat la lansarea cărții lui Gheorghe Budrală

Volumul lui Gheorghe Budrală include bucăți de realitate plivite și după anii Revoluției. Iar aceasta este partea cea mai tristă a cărții sale, apreciază inginerul agronom Gheorghe Budrală. „Ministrul Agriculturii din acea vreme (imediat după Revoluție – n.r.) a venit și a spus înfiorător: «Doamne ajută, împărțiți toate lucrurile». Fabricile s-au dizolvat mai încet, dar agricultura... Inginerii agronomi au fost prima generație atacată după revoluție. Aproximativ 700 doar din județul Sibiu, în câteva luni au rămas fără casă, cu copii mici au fost scoși cu soția în stradă. «Gheorghiță, nu am bani să cumpăr o pâine», îmi spuneau. Șocul acesta a fost foarte puternic, iar pe mulți dintre colegii meu i-a adus la cancer sau infarct. La întâlnirea de la zece ani de la terminarea facultății, 50% erau plecați din țară, iar 30% s-au reprofilat”, a vorbit Gheorghe Budrală la lansarea cărții sale.

„Scrie bine, adevărat, captivant, te ține cu el, nu poți lăsa cartea deoparte, deoarece simți că chiulești dacă te ocupi de altceva”, Mihaela Miroiu despre cartea lui Gheorghe Budrală

Carte care, însă, nu trebuie văzută drept una în care macabrul domină tonalitatea. Dimpotrivă. Budrală și-a început prezentarea cu o anecdotă, după care a continuat cu descrierea unor pasaje care au stârnit râsete și aplauze în rândul celor prezenți. Cu atât mai mult cu cât istoria începe într-un sat „de la marginea lumii” în acele vremuri. „Eu sunt născut la Jina, în județul Sibiu. Am terminat și facultatea și am fost repartizat la Turda sau Avrig. Am pornit spre Avrig, dar postul devenise ocupat, așa că am fost trimis la Broșteni, despre care eu nu mai auzisem până atunci”.

Inginerul agronom Gheorghe Budrală a fost director al Direcției Agricole Sibiu în perioada 2010 - 2012, fiind și cel care a înființat Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice „Mărginimea Sibiului” și activând și în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.

„Fiind și eu născut la sat, am salutat politicos: "Bună ziua". N–aveam mai mult de 65 de kg, barbă bine aranjată, părul lung și purtam blugi. Răspunsul nu s–a lăsat așteptat și era normal pentru locul în care mă aflam:

– Noroc, mă ficior!

Trecem unul pe lângă altul în drumul nostru. Totuși, în sate figurile noi sunt remarcate imediat, acolo toți se cunosc intre ei; eu eram o figura noua și chiar un pic stranie pentru ei. Nu facem prea mulți pași, că aud în urma mea o voce:

– Da’ un’e mereți?

– La secția de tractoare, răspund.

– Dumneavoastră sunteți injinerul ăla nou?

– Da! urmează răspunsul meu.

– Să trăiți, domnu’ injiner, eu sunt mecanicul secției. Bine–ați venit!

– Mulțumesc. Bine v–am găsit.

– Să știți că noi începem lucru’ după opt jumătate, avem fiecare animale și numai după ce le rânduim putem veni.

– Bine, și la cât să vin să ne putem întâlni?

– Păi... pe la nouă.

– Bine...”,

Fragment din volumul „Între bătaia vântului și rodul pământului. Poveștile unui agronom”, scrisă de Gheorghe Budrală

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).