Copilăria este o perioadă plină de descoperiri, bucurii și provocări, iar mâncatul nu face excepție. Pentru mulți copii, hrana este mai mult decât simpla sursă de nutrienți - este o modalitate de a explora gusturi noi, de a se conecta cu familia și de a se simți în siguranță și confortabil. Cu toate acestea, pentru un număr tot mai mare de copii, mâncatul emoțional a devenit o realitate tulburătoare și persistentă. Această practică presupune consumul de alimente ca răspuns la stările emoționale, precum stresul, anxietatea sau tristețea și nu ca necesitate fiziologică. Psihoterapeutul sibian Codruța Răbăgel vorbește într-un interviu pentru Turnul Sfatului despre implicațiile mâncatului emoțional la copii și despre cum pot părinții depista și preveni acest comportament care poate afecta sănătatea copiilor.
Reporter: Cred că este esențial să înțelegem acest fenomen și să acționăm pentru a asigura o copilărie fericită și sănătoasă pentru toți copiii noștri. De aceea te întreb, ce înseamnă mâncatul emoțional la copii?
Codruța Răbăgel: Aș începe prin a defini mâncatul emoțional ca și comportament general. Mâncatul emoțional apare nu pe fond de foame, ci pentru a face față sau a te consola în fața unor emoții precum stres, singurătate, tristețe, anxietate, plictiseală sau alte emoții care nu sunt gestionate corespunzător. Practic, mâncarea devine un mijloc de confort sau o protecție de tip recompensă pentru a face față stărilor emoționale cu impact negativ în relația cu sinele și cu ceilalți. Așadar, mâncatul în sine nu rămâne doar o modalitate de a hrăni corpul prin satisfacerea nevoii de bază, ci se transformă într-un mecanism de apărare care înlocuiește o relație sănătoasă cu propriile emoții.
Copiii apelează la mâncare ca la un mecanism de confort sau de recompensă, consumând alimente nu din cauza nevoii nutriționale, ci din motive emoționale sau psihologice. Fie, copiii nu cunosc modalități prin care să facă față emoțiilor, fie au trăit momente dificile, chiar traumatice atunci când și-au exprimat stările și au fost pedepsiți, motiv pentru care au învățat să își reprime stările și să le blocheze prin confortul superficial, de scurtă durată oferit de mâncare.
Și cum se manifestă?
Manifestarea efectivă cuprinde două forme: mâncatul excesiv sau limitarea hranei, adică persoana nu mănâncă deloc atunci când nu își poate recunoaște și gestiona emoțiile. Mâncatul emoțional la copii poate duce la consumul excesiv de alimente nesănătoase, cum ar fi alimentele bogate în zahăr sau grăsimi, fast-food și mâncăruri care generează plăcere imediată. Din păcate, practica din cabinet îmi arată că acest comportament, poate contribui la creșterea în greutate sau la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare neadecvate din sfera tulburărilor precum anorexie sau bulimie. De asemenea, poate fi observat faptul că există un impact negativ asupra stimei de sine și asupra relației copilului cu mâncarea.
Cum își pot da seama părinții că micuții lor mănâncă mai mult sau mai puțin decât trebuie și că asta se întâmplă pe fond emoțional?
Aș spune că sunt mai multe modalități, enumăr cele mai importante din punctul meu de vedere ca psihoterapeut: observație, prezență în relația părinte-copil, comunicare deschisă. Ce înseamnă acest trio? Practic, în momentul în care părintele trăiește starea de prezență atunci când este în preajma copilului observă comportamentele și atitudinile pe care copilul le are față de lume și viață în general. Inițiază discuții, adresează întrebări de clarificare pentru a afla ce se întâmplă în universul interior al copilului, îl ghidează prin puterea exemplului și auto-dezvăluire. Desigur, este nevoie de antrenament conștient pentru a practica elementele acestui trio, dar cu siguranță vor fi rezultate vizibile la nivelul calității relației părinte-copil.
Apoi, alte semnale pe care părintele le poate sesiza:
- Consumul excesiv de alimente într-un timp scurt: Copilul mănâncă rapid și devorează o cantitate mare de alimente într-un interval scurt de timp și cere alte și alte alimente cu preferință spre alimente bogate în zahăr și calorii.
- Mâncatul în secret: Copilul ascunde informații legate de cantitățile pe care le mănâncă ori ajunge să consume alimente în secret, nu se prezintă la mesele în familie sau chiar ajunge să fure produse alimentare.
- Calmare emoțională după experiențe negative: Copilul are tendința să deschidă frigiderul după o experință care l-a dezechilibrat, experiențe precum o notă mica la școală, o ceartă cu cel mai bun prieten ori un conflict trăit chiar în relația cu părinții. Sau dimpotrivă, poate să apară o revoltă și să refuze mâncarea după un astfel de eveniment și asta face parte tot din mâncatul emoțional.
- Schimbări în greutate: Copilul își schimbă rapid greutatea, postura și statura. Când creșterea sau scăderea în greutate apare e nevoie să se active observatorul din părinte și să clarifice ce se întâmplă, ulterior să apeleze la specialiști.
- Schimbări de comportament asociate cu somatizări: Copilul devine iritat, anxios, temător, retras și acuză dureri de stomac, de spate fără să existe un fond medical fiziologic.
Sunt cazuri în care părinții contribuie la starea copilului și-l împing către astfel de manifestări cum este mâncatul emoțional? Unde greșesc?
Nu sunt adepta abordării în care găsim vinovați și greșeli. Important este să ne asumăm ca adulți că cei mici învață ceea ce trăiesc, asta înseamnă că sunt influențați de comportamentele și atitudinile pe care le văd.
Totuși, părinții pot să contribuie la acest comportament toxic prin: minimalizarea emoțiilor, presiune mare pe copil pentru a lua note mari, comparații făcute cu alți copii vis-a-vis de corp și abilitățile sportive, rezultate și așa mai departe. În același timp, dacă părinții folosesc mâncarea ca recompensă pentru comportamentul bun sau ca pedeapsă pentru comportamentul rău, pot crea o legătură emoțională între mâncare și starea de bine sau de stres a copilului (exemplu: copilul primește mâncarea preferată când ia o notă bună și îi e refuzată cina când are un conflict cu mama). Acest lucru poate duce la dezvoltarea obiceiului de a se baza pe mâncare pentru a gestiona emoțiile.
De asemenea, copiii pot învăța acest comportament prin observare și imitație, în cazul în care părinții au ei înșiși obiceiuri alimentare neadecvate sau recurg la mâncat emoțional. Și lipsa de comunicare deschisă despre emoții poate influența copilul să recurgă la la mâncat ca mecanism de a face față emoțiilor.
Cum îi poate afecta pe copii mâncatul emoțional?
Pot fi afectați la nivel fizic și psihic prin construirea unei relații toxice cu corpul pe fond de îngrășare sau slăbit, poate chiar exista posibilitatea de dezvoltare a unor boli fiziologice; imaginea corporală oricum a devenit o presiune socială prin prisma modelelor date ca fiind agreabile pe rețelele de socializare. În plus, relația cu emoțiile este mijlocită de mâncare și copilul nu dezvoltă abilități de auto-reglare și gestionare eficientă a stărilor, iar impactul se va vedea în relații toxice cu cei din jur, dispreț față de sine, stimă de sine scăzută, revoltă față de părinți.
Ce ar putea fi cel mai rău în această manifestare?
Cel mai rău, dacă putem spune așa, este ca nimeni să nu observe ce se întâmplă cu copilul. Practic, orientarea copilului spre mâncare poate fi văzută și ca un strigăt de ajutor, altfel, copilul nu știe să spună că are o problemă sau îi e frică de ceva așa că recurge la mâncare sau la refuzul ei.
Ce este de făcut?
Ideal ar fi să facem prevenție acasă și la școală. Ori de câte ori am ocazia să vorbesc în sesiunile de grup dedicate părinților și profesorilor, spun că e nevoie să existe un parteneriat solid între școală și familie. Copilul petrece în stare de veghe timp egal acasă și la școală.
Așadar, adulții pot contribui la prevenirea mâncatului emoțional prin promovarea unui mediu alimentar sănătos și echilibrat, prin modelarea unui comportament alimentar adecvat cu obiceiuri calibrate, prin încurajarea comunicării deschise despre emoții și prin oferirea de alternative sănătoase pentru a gestiona stresul, tristețea și alte stări. Este important ca acasă cu precădere, copiii să știe că beneficiază de un mediu de sprijin și înțelegere în care părinții sunt prezenți, observă și îi ascultă, nu doar îi trimit la teme ori la spălat pe dinți.
Dacă deja părinții observă că cei mici practică mâncatul emoțional într-o formă sau alta, e nevoie să recurgă la discuții, la restabilirea ordinii în relația cu mâncarea în familie (liste de cumpărături, meniuri săptămânale, program de mese și gustări, jurnal alimentar), comunicare deschisă și normalizarea relației cu orice tip de emoție – nu există emoție negativă. Și apoi, acolo unde este cazul, se cere ajutor de specialitate: medic de familie, psihoterapeut, nutriționist.
Pentru a crește un copil e nevoie de un trib, așa că fiecare părinte și-l construiește, cu prieteni, familie extinsă, specialiști în care are încredere. Totul spre binele copilului, iar copilul ia parte la acest proces de schimbare a relației sale cu mâncare, nu doar i se impune să nu mai mănânce sau să nu refuze mâncarea. Cheia e ca el să înțeleagă impactul toxic, să i se activeze motivația de a învăța relația sănătoasă cu emoțiile și cu mâncarea.
Sursa foto: Pixabay
Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download
Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube
Tag-uri: cum previi mancatul emotional , simptome mancat emotional , mancat emotional la copii , Codruța Rabagel ,
Vizualizari: 2030
de Raluca Budușan
Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671
Ultimele comentarii
Acum 15 ore
Maria
Acum 15 ore
Valjan
Acum 15 ore
Pisi
Acum 15 ore
Nonick
Acum 16 ore
Domnul mima