Shadow sau povestea însoțitorilor de copii cu nevoi speciale din Sibiu spusă de o mamă și un psiholog: „Îi este coleg de bancă, îl însoțește peste tot și îl ghidează”

Shadow este un termen în limba engleză care se folosește atunci când vine vorba despre un însoțitor pe care o parte dintre copiii cu nevoi speciale trebuie să-l aibă la școală. D.B., mama unui copil care are nevoie de un astfel de însoțitor și terapeutul Mihaela Stan, de asemenea mamă de copil atipic au fost de acord să vorbească despre provocările dar și pasiunea cu care este crescut și ajutat un astfel de copil. 

Însoțitorul copilului cu nevoi speciale (în engleză Shadow), este persoana care merge alături de copil la grădiniță sau la școală. 

În general, micuții care au nevoie de shadow sunt copii care au fost diagnosticați cu tulburări din spectrul autismului, întârzieri medii sau severe în dezvoltare, cu ADHD și cei care au afecțiuni fizice, afecțiuni motorii care îi împiedică să se descurce singuri.  

M, băiatul cel mare al D.B. este diagnosticat cu tulburări din spectrul autismului. Mama lui povestește că primele bănuieli le-a avut când băiatul avea doi ani jumătate. 

„Nu prea vorbea. Spunea cuvinte, dar o făcea repetitiv, nu făcea contact vizual. Am bănuit din prima că poate fi vorba despre o formă de autism și am început să citesc pe această temă. La trei ani l-am dus la București, la o evaluare mi s-a spus că trebuie să lucrez cu el pe partea senzorială și pe partea de limbaj și, cumva. Tot acolo mi s-a spus să am grijă să merg cu M. la terapie într-un mediu cât mai prietenos. Diagnostic oficial i-am scos abia în clasa 0. Până atunci, deși știam ce are și făcea și terapie, nu a fost nevoie, pentru că la grădiniță s-au descurcat educatoarele foarte bine și nu a fost nevoie de însoțitor”, povestește D. 

În clasa 0 însă, spune că au început presiunile pentru obținerea unui Certificat de Educație Specială (CES) pentru ca băiatul să poată avea un însoțitor. D. a ales ca altă persoană să aibă rolul de shadow pentru M..  

Desen făcut de M.

„Unii părinți aleg să fie ei shadow pentru copiii lor, dar ca să fii asta trebuie să renunți la tine, la serviciu și la viața ta. Apoi este foarte greu să te detașezi din punct de vedere emoțional când ești mamă și percepi altfel cum se poartă fiecare cu copilul tău. Ți se pare că poate învățătoarea a avut un ton al vocii neadecvat sau că un copil i-a răspuns nu știu cum. O persoană care nu este implicată emoțional este mai detașată și este mult mai bine și pentru copil. De aceea am ales să meargă altcineva cu el la școală”, spune D.. 

Băiatul are acum nouă ani și este elev în clasa a II-a și de curând, după lungi căutări, mama lui a reușit să găsească un nou însoțitor, după ce persoana care îi era shadow nu a mai putut continua. 

Este nevoie de compatibilitate

Așa cum povestește D., dar și Mihaela terapeutul lui M. și care, la rândul ei îl are pe Dragoș cu aceeași tulburare din spectrul autismului, a fi shadow însemnă mult mai mult decât să însoțești copilul la școală sau grădiniță și să te asigura că nu apar probleme de comportament. 

„Cel sau cea care acceptă să fie shadow merge cu copilul și exact cum spune denumirea din engleză, este umbra lui. Îi este coleg de bancă, îl însoțește peste tot și îl ghidează. Îl ajută să înțeleagă informația transmisă de învățător. Dacă a primit un exercițiu, o cerință și copilul nu a reușit să o capteze, shadow-ul reia întrebarea, cerința, adresându-se direct copilului. Dacă este cazul îi explică enunțurile”, spune Mihaela.

Cele două mame spun că este recomandat ca înainte de a merge cu copilul la școală, persoana care îi va deveni shadow să se întâlnească cu el de câteva ori pentru a-l cunoaște. 

„Este nevoie de compatibilitate și de legarea unei relații de prietenie”, mai spune Mihaela. 

Cel care caută și plătește persoana cu rol de shadow este părintele. 

„Nu este o misiune ușoară pentru că în România nu există această meserie și nu ai cum să te formezi ca shadow. Sunt doar câteva cursuri care se pot face.  

Oricine poate fi shadow, dar ar fi un avantaj dacă persoana respectivă ar avea cursuri de psihologie sau de asistență socială. Este esențial să fie o persoană jovială, empatică, să înțeleagă anumite lucruri, să fie dispus să învețe și nu în ultimul rând să iubească copiii”, spune terapeutul. 

În calitatea ei de mamă, D. spune că urmărește mult și interacțiunea cu copilul atunci când trebuie să angajeze shadow pentru M.. 

„Eu îmi și dau seama la el dacă îi place de cineva sau nu. Și dacă îi place atunci aceea este persoana care rămâne cu el. Degeaba plac eu pe altcineva și mi se pare profesionist, dacă M. nu este compatibil cu cea persoană și nu o agreează. Contează foarte mult. De exemplu, atunci când nu-și dorește ceva poate reacționa într-un fel care sperie. Este momentul în care shadow-ul trebuie să știe cum să reacționeze și cum să procedeze pentru a-l calma. Apoi lui îi plac îmbrățișările, îl calmează și este important ca îmbrățișarea pe care o primește să fie din tot sufletul. De aceea este important ca persoana care îi este shadow să iubească copiii”, spune D.. 

A fi shadow nu este un angajament pe termen lung

Au fost și situații în care persoane care, inițial, au dorit să fie însoțitor pentru copii, au renunțat după una sau două întâlniri, pentru că au realizat că nu pot face asta. Este forte dificil de găsit o persoană care să-și asume rolul de shadow. 

„Eu când am făcut anunțul că am nevoie de o astfel de persoană, am avut un singur răspuns, deși anunțul a fost pus pe foarte multe grupuri din social media și chiar în grupuri de interes. M. a avut o studentă la psihologie, apoi a avut o mămică care lucra program de noapte și ziua când îi erau copii la școală și grădiniță mergea cu el pentru că avea nevoie de al doilea job. Apoi a fost o fostă educatoare de la o grădiniță privată care își dorea foarte mult să se angajeze la stat și a ales să meargă cu M până și-a dat titularizarea. Au  fost persoane de scurtă durată. Unele mi-au spus de la început că nu vor sta mult, altele că vor fi de lungă durată, dar nu s-au ținut de cuvânt și au renunțat de pe o zi pe alta. Atunci când se întâmplă asta mergem noi, eu sau soțul”, povestește D.. 

Mihaela spune că în România, a fi shadow nu este un angajament pe termen lung. 

„În primul rând nu este o meserie în sine, nu poți avea carte de muncă și beneficiile pe care le ai atunci când ești angajat. Poate fi, cel mult, o alternativă. Acesta este și motivul pentru care mulți dintre părinți aleg să fie ei shadow, dar în această situație trebuie să renunți la serviciul pe care-l ai, la viața ta, la tot. Este greu, foarte greu. De aceea o înțeleg pe D. pentru că problema asta am avut-o și eu, încă de la grădiniță. În mare parte am stat eu, dar am avut și colege care m-au ajutat și au mai stat cu Dragoș”, spune psihologul.

A devenit psiholog pentru a-și ajuta copilul

Mihaela Stan este de origine din Iași și la bază este asistent medical. În Iași a lucrat pe Terapie Intensivă la copii nou născuți și își dorea să devină consilier a mămicilor cu prematuri pentru că le vedea suferința.

Mihaela Stan

Dragoș avea un an jumătate când a fost diagnosticat, la București, cu autism. Acum opt ani s-a mutat la Sibiu și pentru a-și ajuta copilul a echivalat studiile de psihologie pe care le avea. Spre sfârșitul masterului s-a decis să ajute și alți copii și și-a deschis un cabinet. Este psiholog clinician, logoped, terapeut ABA și de integrare senzorială.

Dragoș are acum nouă ani, la fel ca M.. O perioadă a urmat cursurile unei școli private pentru că înțelege și se descurcă mult mai bine în limba engleză decât română, însă mama lui a decis să-l retragă, iar acum învață în sistem homescholing.

„Dacă eu îi sun ceva în română el răspunde foarte corect la ceea ce am spus în engleză. A învățat singur să citească mai întâi în engleză și apoi în română. Este un copil care rezonează foarte bine cu această limbă. Cred cu desăvârșire în instinctul de părinte și vreau să-i dezvolt lui Dragoș toate abilitățile necesare. Dacă acesta este punctul lui forte pe acesta vreau să-l duc cât mai sus. În școala de stat mi se părea că-l chinuim pur și simplu, iar în cea privată nu învăța suficient”, povestește Mihaela.   

Un sistem de învățământ nepregătit 

Cele două mame spun că sistemul nostru de învățământ trebuie să integreze acești copii în învățământul de masă fără a avea cadre didactice pregătite pentru așa ceva. În acest context shadow devine un sprijin și pentru cadrul didactic. 

„Ceea ce a făcut statul român a fost doar să aloce niște locuri în învățământul de masă pentru copiii cu CES, dar o mare parte dintre cadrele didactice care primesc astfel de copii nu sunt pregătite, nu sunt instruite, nu știu cum să procedeze, nu știu că anumite lucruri se adaptează, pentru că de asta vorbim despre CES. Materia, temele, testele, toate ar trebui adaptate, dar de multe ori este doar scriptic. Este frustrant pentru un părinte și vă spun eu care am mers cu copilul meu la școală și am văzut concret cum se procedează. Dacă eu nu sugerez anumite lucruri, dacă nu propun, nu se gândesc. Atenție, nu vorbesc de rea voință, vorbesc de neștiință, pentru că nu sunt pregătite”, spune Mihaela. 

O altă problemă întâmpinată de cele două mămici este reacția unor părinți cu privire la prezența unui astfel de copil în clasă. 

„Eu am avut o astfel de experiență cu M când a fost în clasa 0. A fost un an foarte greu pentru noi. Învățătoarea era tânără și fără experiență, iar părinții nu l-au vrut în clasa în care era. S-au pus presiuni asupra învățătoarei. Pe de o parte am înțeles, pe de altă parte nu am putut înțelege. Adică tu ca învățător trebuie să impui o limită și trebuie să faci părinții să înțeleagă că educația este pentru toți. Am ajuns până acolo încât mă puneau la zid și mă întrebau ce facem noi pentru copilul nostru. Din cauza unor astfel de părinți, anul trecut am intrat în depresie”, povestește D.. 

Din fericire a reușit să schimbe școala și de data aceasta se bucură de sprijinul tuturor. 

„Deși acum învățătoarea este la ultima generație are o minte foarte deschisă și este dispusă să învețe. Vorbim mult și se interesează mereu de felul în care ar trebui să reacționeze cu M. La școala aceasta are și profesor de sprijin cu care se vede de două ori pe săptămână și care mai și vine prin clasă. Acum este sprijinit inclusiv de colegii lui de clasă, iar noi de părinți. La serbare am văzut empatia lor când M. a avut mari emoții, iar părinții l-au aplaudat. Un bunic a mers și a dat mâna cu el. Adevărul este că întâi de toate trebuie să fii om. Nu contează că ești părinte, profesor, învățător, înainte de toate trebuie să fii om”, spune D.. 

Psihologul intervine și subliniază ce-i place cel mai mult în actualul mediu în care se dezvoltă M.. 

„Toți cei din jurul lui au devenit o mare echipă. Învățătoarea, părinții, profesorul de sprijin, colegii, părinții și shadow au făcut front comun pentru binele băiatului. Shadow-ul este cel care la finalul săptămânii face un rezumat și concluzionează ce a fost bine, ce a fost mai puțin bine, ce trebuie schimbat și cum trebuie să lucrăm”, spune psihologul. 

Indiferent dacă vorbim despre un copil tipic sau atipic este foarte important ca părinte să-i descoperi,  să-i urmărești și să-i valorifici înclinațiile, spun cele două mame. 

„Ai noștri se simt diferiți și cu atât mai mult crește încrederea în ei înșiși atunci când văd că se pricep bine la ceva și tu îi încurajezi”, spune D. 

Băiatul se regăsește în desen și are șanse mari de a ajunge un foarte bun grafician. 

„Are mereu foi la el sau o tăbliță pe care poate desena. Asta îl relaxează și-l face să se simtă bine. Ne-am tot gândit și la școala de arte, dar o să vedem pe viitor. El desenează foarte bine emoțiile și acordă atenție detaliilor. Eu de exemplu sunt foarte atentă la ce desenează la școală pentru că prin desene își transmite starea și știu cum s-a simțit în acea zi. Altfel nu prea spune.”

Alt desen făcut de M.

Așa și-a dar seama că una dintre persoanele care i-au fost shadow punea presiune mult prea mare pe el cu școala. 

„O desena mereu cu mâini foarte mari, colorate în interior. O desena mereu pe ea foarte serioasă și pe el supărat”, spune mama lui M.. 

D. și-a tatuat un desen de-al băiatului pentru a face parte din ea. 

„Este foarte important să-ți asculți mereu instinctul de părinte atunci când iei decizii care îți privesc copilul. Să faci mereu ceea ce simți în legătură cu copilul tău pentru că acela este cel mai bun lucru. Și nu în ultimul rând să-l ajuți să fie cea mai bună versiune a lui, nu să încerci să-l formezi după stereotipurile societății”, mai spune D.. 

Școlile țin evidența persoanelor cu rol de shadow

Numărul copiilor cu CES din județul Sibiu se schimbă permanent. Potrivit reprezentanților Centrului Județean de Resurse și de Asistență Educațională Sibiu comisia de orientare școlară eliberează lunar certificate noi. Acesta este și motivul pentru care o statistică cu privire la numărul acestor copii poate fi făcută doar la finalul anului. 

În ceea ce privește persoanele care îndeplinesc rolul de shadow acestea sunt în evidența fiecărei școli în parte. 

Prezența acestora dar și modul de organizare a activității trebuie trecute în regulamentele de ordine interioară a școlilor. 

Sursa foto principală: Pixabay.com

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube